Dupa ce vi l-am prezentat pe Henri Coanda, inventatorul avionului cu reactie, ne intoarcem in timp, oprindu-ne asupra lui Traian Vuia, pionierul aviatiei moderne. El a construit si pilotat primul vehicul de zbor mai greu decat aerul, propulsat prin mijloace proprii.
La inceputul secolului XX, zborul reprezenta atat o fascinatie, cat si un mister pentru cei mai multi oameni de stiinta. Opinia generala a savantilor din acea vreme era insa ca omul se poate ridica in inaltimile cerului doar cu un aparat mai usor decat aerul, de genul baloanelor cu aer cald. Banateanul Traian Vuia avea sa demonstreze contrariul.
Inventatorul s-a nascut la 29 august 1872 in satul Surducul Mic, redenumit intre timp Traian Vuia. Inca de mic era pasionat de zbor, studiind cu atentie zmeiele si construind unele mai performante. A urmat cursul liceal la Lugoj, dupa care a plecat la Budapesta, pentru a se inscrie la Scoala Politehnica. Dupa numai un an a trebuit sa se reorienteze spre o facultate cu aplicabilitate mai mare, care sa ii permita sa se intretina. Astfel, se inscrie la Drept si isi ia doctoratul in Stiinte Juridice in 1901. Intors in tara, a lucrat la mai multe birouri de avocatura, dar nu a renuntat la pasiunea sa pentru tehnica.
Dupa doar un an tanarul Vuia ajunge plin de sperante la Paris, pe atunci centrul aeronauticii mondiale. El depune la Academia de Stiinte a Frantei un memoriu care cuprindea proiectul inventiei sale, un “aeroplan-automobil”. Desi comisia a respins ideea zborului cu un aparat mai greu decat aerul, Vuia reuseste in cele din urma sa obtina brevetul si sa isi construiasca vehiculul.
Aparatul numit Vuia I a decolat pe 18 martie 1906, de pe campul Montesson de langa Paris si a zburat pe o distanta de 12 metri, la o inaltime de aproape un metru. Desi la nivel general se crede ca fratii Wright sunt responsabili pentru primul zbor efectuat cu un aparat mai greu decat aerul, un amanunt il plaseaza pe Vuia in fata acestora. “Aeroplanul-automobil” a decolat prin mijloace proprii de bord, in timp ce avionul fratilor Wright a fost catapultat, deci a beneficiat de un impuls extern. Aparatul lui Vuia avea aripi pliabile din panza de in, de forma aripilor liliacului. Trenul de aterizare era prevazut cu roti pneumatice, o inovatie pentru acea vreme. Romanul si-a perfectionat inventia si un an mai tarziu a reusit sa parcurga in zbor distanta de 70 de metri, cu Vuia II.
Inventatorul a mai construit si doua elicoptere, imaginand si un generator de aburi original, folosit mai tarziu pe scara larga in constructia centralelor termice. Traian Vuia a militat pentru unirea Transilvaniei cu Romania, infiintand in 1918 la Paris Comitetul National al Romanilor din Transilvania. Pe timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Vuia a creat Frontul National al Romanilor din Franta, luptand impreuna cu francezii impotriva fascismului.
In 1946, a devenit membru de onoare al Academiei Romane. S-a intors in tara in 1950 si a murit in acelasi an, pe 3 septembrie. A fost inmormantat in cimitirul Bellu din Capitala, iar astazi aeroportul din Timisoara ii poarta numele.
“Eu nu am cautat niciodata gloria, fiindca stiu ca gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personala ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanta are cine a facut aceste lucruri, important este ca ele exista”, obisnuia Vuia sa spuna.