Una dintre personalitatile marcante ale teatrului romanesc, Constantin Tanase a pus bazele teatrului de revista “Carabus”, teatru care si-a inceput activitatea pe 2 iulie 1919, transformat, ulterior, in Teatrul de Revista Constantin Tanase.
Constantin Tanase (5 iulie 1880 – 29 august 1945)
Actorul s-a nascut pe 5 iulie 1880, la Vaslui, intr-un orasel de provincie in care, de obicei, “nu se petrece nimic”. Constantin Tanase provenea dintr-o familie simpla, parintii sai, Ion si Elena Tanase isi duceau traiul destul de greu. Din putinul pe care il castiga Ion Tanase ca laborant intr-o farmacie traiau cu toti.
In perioada gimnaziala actorul nu a fost vreun elev model, dar nu isi neglija invatatura. Materiile care i-au adus note mari erau muzica si gimnastica. Ulterior, cel care urma sa devina unul dintre mentorii teatrului romanesc si-a inceput ucenicia in spatiul natal. A renuntat la copilarie pentru a fi prezent la concertele fanfarei militare din gradina publica si reprezentatiile din gradina “Pirjola”, unde aveau loc spectacole ale unor actori populari ca Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Experienta pe care a trait-o acolo l-a ambitionat pe Tanase si, impreuna cu cativa colegi, a format o “trupa” si drept scena a fost ales beciul casei, unde au fost prezentate fragmente din “Mesterul Manole”, “Capitanul Valter Maracineanu” si “Constantin Brancoveanu”.
Constantin Tanase a urmat cursurile Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti in 1905, dupa ce lucrase timp de cativa ani ca invatator. Ajuns in Bucuresti, actorul a infiintat o companie de teatru in 1919 prin intermediul careia a dat nastere unei traditii a teatrului de revista, incluzand acest gen in satira sociala. Alaturi de colegii sai a oferit reprezentatii de succes atat in tara, pe scena Teatrului Savoy de pe Calea Victoriei, cat si pe scenele altor teatre europene.
Anul 1934 o aduce pe scena teatrului, unde evolua Constantin Tanase si compania, pe Maria Tanase, ulterior angajata in trupa sa. Actorul fost un promotor al succesului cantaretei. Compania „Carabus” a rezistat sub aceasta denumire si sub aceasta conducere pana in anul 1939, cand din diferite motive ale vremurilor trecute a fost nevoita sa-si intrerupa activitatea.
Teatrul unde evolua actorul a fost distrus partial din cauza bombardamentelor razboiului care a cuprins Bucurestiul. Acesta a reprezentat motivul pentru care Constantin Tanase a decis sa se retraga de pe scena. Totusi, actorul a ramas in atentia publicului, prin spectacolele de binefacere sau prin manifestatiile politice la care, ca o personalitate a vremii, trebuia sa participe.
Constantin Tanase s-a stins din viata la data de 29 august 1945, moartea sa fiind pusa sub semnul misterului.
Exista zvonuri precum ca Tanase ar fi fost considerat incomod pentru politica acelor timpuri.
Varianta “oficiala” a mortii sale este descrisa in cartea “Constantin Tanase”, scrisa de Ioan Massoff si Radu Tanase. Textul descria o zi calda de vara cand actorul Tanase a ales sa bea o bere in Cismigiu pentru a se racori. Bautura care era mult prea rece pentru acel moment i-a provocat o amigdalita, infectie care i-a acaparat rapid tot corpul. Evolutia bolii a determinat blocarea rinichilor, iar medici au fost pusi in situatia de a nu-l mai putea trata de uremie. In dimineata zilei de 29 august 1945, Constantin Tanase a murit in patul lui din casa de pe Strada Putul cu Plopi nr. 10. Fiind o emblema a teatrului romanesc, actorul a fost inmormantat la Cimitirul Bellu.
Suspiciunea asupra stingerii din viata a fondatorului teatrului de revista nu au ezitat sa apara. Personalitatea puternica si spiritul critic al actorului au fost motivele care i-au determinat pe oameni timpurilor sa speculeze prezenta diferitelor implicatii politice in producerea mortii sale. Una dintre legendele despre moartea sa ii are in centrul atentiei pe “invadatorii” sovietici de dupa 1944. Intr-un cuplet, ConstantinTanase ar fi criticat “obiceiul” soldatilor de a “rechizitiona” obiectele din casele oamenilor si nu numai.
„Rau era cu der, die, das / Da-i mai rau cu davai ceas / De la Nistru pan’ la Don / Davai ceas, davai palton / Davai ceas, davai mosie / Haraso tovarasie“.
In urma acestei poezii satirice actorul a fost atentionat sa se opreasca si sa nu mai ofere publicului astfel de ocazii de a specula vicisitudinile epocii. Actorul nu a fost speriat de acest fapt si la urmatorul spectacol, Tanase a aparut pe scena imbracat cu un pardesiu iar mainile erau “ornate” cu multe ceasuri. Nu a rostit niciun cuvant, si-a deschis pardesiul iar de sub acesta a scos un ceas cu pendula si a rostit: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
“Salutare si fratie Pe timp de democratie Ca pe timp de dictatura Cu onorata cenzura Destul am tacut din gura. Nu puteam sa spun musiu Tot ce vreau si tot ce stiu, C-ajungeam la Tg. Jiu”
Aceasta a fost ultima iesire in public. La doua zile dupa aceasta reprezentare actorul a trecut in nefiinta.