Cu totii am fost martorii, cel putin o data in viata, unei intalniri memorabile cu o persoana de varsta a treia debordand de energie, voie buna si pofta de viata!
Poate ca unii dintre noi au avut si experienta opusa, aceea a unei ravasitoare intalniri cu o persoana inca tanara, aflata in ruina fizica si
sufleteasca.
In realitate, toti avem momente cand ne simtim mai batrani decat varsta noastra. Aceasta ‚stare’ e normala si in mod sigur, trecatoare, daca nu lasam stresul si oboseala sa ne dea ‚peste cap’ .
Cum totul porneste ‚de la cap’, imbatranirea este si ea o stare a creierului. Iata secretele ei:
1. Creier hranit necorespunzator = imbatranire prematura. Aici intra alimentele nesanatoase, chimicalele, alcoolul si drogurile, tutunul…toate substantele nocive carora le permitem zi de zi sa patrunda in noi.
2. Creier obosit = imbatranire accelerata. Stresul si efortul prelungit solicita organismul dincolo de limitele sale biologice. Riscul este boala fizica si/sau grabirea procesului natural de imbatranire.
3. Creier lenes = deterioare intelectuala. Lipsa de preocupari si de activitate fizica si intelectuala duce la degradarea creierului care, dupa o anumita varsta, are nevoie de exercitiu pentru a se mentine ‚in forma’.
4. Creier bolnav = degradare rapida. Desi boala psihica este diferita de procesul natural de imbatranire, unele afectiuni cum ar fi dementa senila sau maladia Alzheimer grabesc si accentueza procesul de imbatranire.
Un creier sanatos nu ne garanteaza insa o stare psihica corespunzatoare. ‚Imbatranirea subiectiva’, sentimentul de a ne simti batrani, este o stare emotionala ce poate fi cauzata de singuratate, depresie, gandul esecului, senzatia inutilitatii…
Uneori ne simtim mai batrani in urma unei boli fizice prelungite, alteori, simpla idee ca am imbatranit poate fi cauza declansarii unei afectiuni organice concrete.
Tineretea interioara se mentine in primul rand prin activitate exterioara: sport, hobby-uri si profesie, preocupari si pasiuni si, mai ales, relatii sociale care sa ne aduca bucurie si implinire.
Un alt factor important este capacitatea noastra de a ne auto-defini ca activi, implicati, importanti si de a crede in identitatea noastra si misiunea unica pe care o avem in lume.
Pe masura ce anii trec, si identitatea noastra se transforma capatand o dimensiune profunda. In clipa in care acceptam aceasta evolutie si ii aflam sensul, batranetea nu ne mai apare ca o povara, ci ca experienta de viata care da “greutate” cuvintelor si faptelor noastre.