In dorinta de a justifica tergiversarea aplicarii legii in cazul celor 8 ministiri si fosti ministri uite cum unii, declarati chiar specialisti in drept, e adevarat drept international, se grabesc sa faca tot felul de constructii juridice, lasand deoparte esentialul: textul legii. Asa stand lucrurile, domnul Adrian Nastase incearca sa ne explice de ce in cazul domniei sale, fiind unul dintre cei’  fata de care Presedintele Romaniei a cerut inceperea urmaririi penale, cererea Presedintelui nu este suficienta, urmand ca’  aceasta sa fie avizata de Parlament, respectiv de Camera Deputatilor din care domnul Adrian Nastase face parte.

Ca argument suprem, invoca un citat din sesizarea facuta catre Curtea Constitutionala, in cazul Ordonantei de Urgenta prin care Guvernul Tariceanu 2 incerca sa desfiinteze Comisia de la Cotroceni, comisie cu atributii in procesul de formulare a cererii de incepere a urmaririi penale fata de un ministru, de catre Presedintele Romaniei. Domnul Nastase se preface a nu sti, sau chiar nu stie, ca sesizarea respectiva, la fel cu orice cerere adresata unei instante, fie ea si Curtea Constitutionala, nu este izvor de drept. Deci, cu alte cuvinte, este opinia si argumentarea celui ce o formuleaza, dar nu inseamna ca reprezinta legea, mai mult, ea nefiind luata in considerare de catre Curte.

In realitate, domnului fost Prim Ministru al Romaniei sunt incidente art. 72 din Constitutia Romaniei si Decizia nr.1133/27.11.2007 a Curtii Constitutionale, pronuntata in speta sus-amintita. Astfel, Decizia respectiva declara neconstitutional art.16 din Legea raspunderii ministeriale nr.115/1999, singurul articol de lege care prevedea procedura trimiterii catre Parlament a’ cererilor formulate de Presedinte’ de incepere a urmaririi penale fata de ministrii care au si calitatea de parlamentar.

Motivatia Curtii Constitutionale fiind aceea ca nu se poate ingradi dreptul constitutional al Presedintelui Romaniei (art. 109 din legea fundamentala) de a cere inceperea urmaririi penale fata de un ministru prin supunerea acesteia unei avizari din partea unei alte institutii. ‘ Art.72 din Constitutie prevede limitativ’ cazurile’ in care este necesar avizul Parlamentului fata de un parlamentar: cand se cere arestarea, retinerea sau perchezitionarea acestuia. Ba mai mult, se precizeaza ca aceste cazuri sunt valabile daca nu este vorba de o infractiune flagranta.

Deci, cum domnul Adrian Nastase precum si ceilalti trei ministri care sunt si parlamentari, nu sunt in situatia nici de a fi arestati, nici de a fi retinuti, nici de a fi perchezitionati’ inseamna ca cererea Presedintelui Romaniei este suficienta pentru ca DNA sa poata incepe urmarirea penala fata de acestia. De altfel, sa nu uitam ca dosarul dansului se intorsese la Cotroceni dupa ce acesta ajunsese deja in instanta de judecata, fara ca Parlamentul, in speta Camera Deputatilor sa-si fi dat avizul.’