O parte a presei s-ar fi asteptat ca alegerile de la PDL Bucuresti de ieri sa fie momentul confirmarii unui conflict existent in interiorul partidului. Sau, poate, al aparitiei unui scandal. Niciuna dintre cele doua teze nu a fost confirmata.

Pentru ca lucrurile au iesit bine, presa si-a concentrat discursul pe doua directii: laudele care  mi s-ar fi adus din partea colegilor si candidatura mea la Primaria Bucurestiului.

Cei care au participat la Consiliul de Coordonare au facut-o pentru ca ei cred in proiectul politic pe care l-am propus pentru Bucuresti. Pentru ca ei cred ca uniti putem izbandi si ca, dupa un asemenea moment, echipa PDL devine mai puternica. Toti ma cunosc mult mai bine decat ma cunoaste in realitate presa. Mi se pare, deci, normal ca, in discursurile lor, colegii sa-si arate aprecierea si sustinerea.

In ceea ce priveste posibila mea candidatura la Primarie, nu am luat inca o decizie. Rolul meu este de a reporni filiala si de recastiga increderea bucurestenilor. Scopul meu este sa conduc organizatia astfel incat sa castigam alegerile. Nu scrie nicaieri ca Presedintele PDL Bucuresti trebuie sa si candideze la Primarie.

In opinia mea,  candidatul PDL la Primaria Municipiului Bucuresti trebuie sa fie cel care are cele mai mari sanse de a castiga. De preferat, membru al PDL Bucuresti.

De altfel, eu cred ca acest partid are cel putin 7 alte nume, in afara de mine, care ar putea fi candidatii nostri la Primarie. Ma refer aici la: Liviu Negoita, Vasile Blaga, Sulfina Barbu, Silviu Prigoana, Teodor Baconschi, Anca Boagiu sau Cristian Preda. Toti, din punctul meu de vedere, sunt candidati cu sanse si ar fi primari mult mai buni decat Sorin Oprescu.

Inca de la numirea mea in functia de Presedinte interimar al PDL Bucuresti, am afirmat ca propun o competitie interna intre toti cei care doresc sa candideze la Primaria Capitalei. Competitie care sa inceapa inca de pe acum. Evaluarea finala prin care se decide candidatul la Primarie ar trebui sa fie facuta cu minimum 3 luni inainte de alegeri.