A patra oara in Istanbul incerc sa ma obișnuiesc incet cu el, sa imi creez niște rutine, sa il iau de undeva, sa imi dau seama de ce imi place atat de mult.
La Istanbul, mai mult decat in orice alt loc pe care l-am vazut am senzația ca fiecare amanunt din viața orașului e important ca degetul aratator de la mana mea dreapta. Ma roade curiozitatea sa aflu ce se intampla in fiecare apartament din blocurile care par sa se incalece unele pe altele pe dealuri, in spatele fiecarei ferestre luminate pe langa care trec seara in goana autobuzului dinspre aeroport, mi se pare imperios necesar sa cunosc viața de zi cu zi a fiecarei strazi, sa ascult ce se canta in fiecare bar cu muzica live, imi vine sa intru in fiecare frizerie unde barbații sunt barbieriți cu briciul și sa trag cu urechea la ce se vorbește, sa cumpar fiecare ziar și sa-l citesc, simt nevoia sa ma mut aici o vreme sa vad cum lumineaza soarele Bosforul in fiecare zi a unui an, sa descopar fiecare graffiti ascuns pe spatele unei cladiri mucegaite, sa știu istoria fiecarui magazin de cartier. Vreau sa descos fiecare pisica pe care o vad strecurandu-se printre zabrelele vreunui gard și sa aflu de la ea cine-i da de mancare și cand.
Nu-mi prea iese, normal, stau de fiecare data 1-2 zile (nu ca m-ar ajuta prea mult sa stau 10), nu vorbesc turca, pisicile nu vor nici ele sa stea la o barfa cu mine, dar descopar incetul cu incetul cate ceva din orașul asta superb, culeg cioburi pe care poate ca intr-un viitor voi reuși sa le leg intr-un tot coerent și unitar, cu un cap și o coada.
De data asta a fost sa fie Beyoglu, Piața Taksim și Kadikoy. In Kadikoy primul gand care mi-a trecut prin minte a fost același ca acum doi ani: daca m-aș muta in Istanbul aș locui probabil aici. Cartierul asta aflat pe malul asiatic are ceva dintr-un aerul tineresc al Amsterdamului sau Bruxellesului, strazile pietonale dintre cladirile inguste și inalte sunt pline de baruri cu muzica faina, magazine chic, terase, pe strada rar vezi cate un val.
Un Bosfor și trei ani lumina par sa-l desparta de Sultanahmetul care respira islam. Ma intreb daca toate cioburile care alcatuiesc Istanbulul pot fi adunate, de fapt, intr-o forma care sa semene cu ceva, sau sunt piese din puzzle-uri diferite.