mai 15th, 2010 | By herminedirt
Dekadens au reusit sa iasa pentru a treia oara dintr-o coma profunda care parea fara sperante de recuperare, si, desi sunt slabiti, au toate sansele sa revina la turatia maxima. Janin Pasniciuc, Florin Dinu si Andreea Lupescu ne-au prezentat joi seara in Clubul Taranului un concept nou-nout care pare sa reactioneze foarte bine cu compozitiile noi. Umbrele, masti si o solista cu proprietatile argintului viu s-au impletit intr-un tablou colorat si dens. Deka-dens.

Probabil cea mai mare dezamgire posibila pentru un fan este ca o trupa sa nu se ridice la nivelul inregistrarilor de studio. Mergand pe aceasta idee, fireste, entuziasmul creste vertiginos atunci cand live-ul se expandeaza peste posibilitatile mp3-ului ascultat acasa. Dekadens + Andreea, pe myspace, sunau 100% electro iar partea vocala parea putin ezitanta si fara abilitati exceptionale. Pe scena, Jan a pastrat feeling-ul "rock" la nivelul cotelor minime admise prin lege iar Andreea ne-a incantat, de acolo, de sus (a cantat urcata pe un scaun) cu un timbru vocal clar si puternic.

Clubul Taranului s-a animat destul de greu, la ora 21:00, ora de incepere a concertului, fiind prezente, in afara de trupe, sub 10 persoane. Publicul s-a strans ulterior intr-un numar decent si a reactionat foarte bine la Dekadens, in mod suprinzator fiind destule persoane care stiau piesele si versurile acestora (unde erau acesti oameni in perioada cu Roxana sau Becky?!). La vaduvaBOB nu a fost prea multa animatie. Exterioara; cine stie cate cutremure psihice s-au petrecut departe de perceptiile senzoriale.
Atunci cand o formatie nu reuseste sa stranga public in repetate randuri sau publicul priveste scena cam stramb, exista toate sansele ca acea formatie sa vina cu ceva intr-adevar interesant. (Publicul creste direct proportional cu 'faima", fara ca in ecuatie sa aiba loc factorul "calitate".) Din aceeasi mare familie a dekadentei (cu un picior si jumatate in subconstient), au incalzit scena cei de la vaduvaBOB, cu piese realizate intr-un stil arhitectonic pop-punk cu fatada gotica.

vaduvaBOB seamana cu un morning-shave-gone-bad, cu lama ajunsa pana la os intr-o criza de exuberanta condensata intr-un interval limitat de timp. Nimic nu este aratat direct, desi este in prim-plan, la fel cum un obiect aflat prea aproape de ochi nu poate fi prins in spectrul vizual. Scufundati intr-un rosu bolnav, scurgandu-se incet din reflectoare, Peter si colegii sai poarta mesaje subliminale cu existenta proprie, straine de orice alt context, muzica lor fiind o distilare a limbajului natural si brut al corpului uman.

vaduvaBOB au cantat parca de unii singuri, existand o adevarata prapastie intre scena si public. Exista ceva foarte personal si neplacut (vorbind din perspectiva ascultatorului-tip de muzica) in atitudinea trupei, un feeling primitiv si antisocial care la o persoana obisnuita este de obicei refulat. Muzical vorbind, formatia a evoluat foarte mult de la aparitie, reusind sa scape de inevitabila descrie "un fel de Placebo" care ii bantuia imediat dupa debut. Intre timp, Peter si ceilalti au ales sa zaboveasca mai mult pe "the dark side of the brain", in timp ce Brian Molko & co. au devenit ceva ce seamana a staruri pop.

Dupa Becky Elian si Roxana Mocanu, Jan a reusit sa gaseasca din nou o voce potrivita pentru actualul stadiu de dezvoltare Dekadens, in ceea ce intre timp a devenit dintr-o ambitie creatoare o adevarata lupta cu soarta. Dekadens nu au pastrat decat foarte putine elemente din vechiul sound, lucru absolut firesc tinand cont ca nu au ramas decat doi membri din formula initiala (Jan si Florin Dinu) si unul singur din cel mai recent line-up (Jan). Daca Jan este, ca de obicei, un puls continuu de fraze muzicale memorabile, iar Florin vine cam din acelasi film cu Boddy, sampler-ul nu are forta lui Mihai. La capitolul voce pot exista discutii: Becky, Roxana si Andreea au toate voci excelente, personalitati diferite si desi au schimbat radical stilul trupei de fiecare data, nu au scazut calitatea pieselor. Insa plecarea lui Mihai reprezinta o pierdere definitiva si irevocabila.

Playlist-ul prezentat de Dekadens a avut trei puncte culminante: 'Typical', 'News On The Radio' si 'Outlaws', piese noi, luate de la zero de noul line-up. Este altceva decat eram obisnuiti, dar este foarte bine. In schimb, piesele vechi au parut introduse un pic fortat in noua formula, pierzand anumite proprietati in cadrul procesului de tranzitie. Faptul ca 'Typical' a fost ceruta in mod insistent la bis confirma faptul ca Dekadens suna mai bine in momentul de fata atunci cand uita de trecut si construiesc inclusiv fundatia.
Playlist-ul serii a fost:
01. 'Intro'
02. 'Work It'
03. 'News On The Radio'
04. 'Typical'
05. 'Babylon'
06. 'Neon Lights'
07. 'Ballroonblitz'
08. 'Kids'
09. 'Outlaws'
10. 'Love Is'
11. 'Fire in The Hole'
12. 'Insideout'
13. 'Getaway'.
Scurta si isterica 'Typical' si 'News On The Radio' sunt doua compozitii puternice si care exprima starea de spirit Dekadens in acest moment. Prima se termina inainte sa ne dam seama, avand sclipiri robotizate de punk-rock, instigand la miscari epileptice si avand toate elementele unui hit alternative/indie al anului 2010. 'News On The Radio' cuprinde unul dintre cele mai insiprate riff-uri inventate de Jan pana acum.
Dekadens au pornit la drum in 2006. Au trecut 4 ani, drumul a fost ratacit de mai multe ori, unii nu au supravietuit, iar destinatia a fost deja uitata - dar calatoria continua, cu incapatanare. Golul lasat de plecarile recente este umplut printr-o prezenta scenica cu valente aproape teatrale.