iunie 5th, 2010 | By herminedirt
"Asta-s eu si nu, nu esti tu
In afara si inauntru."
O noua seara rupta intre noi, cei de dinauntrul nostru, si ei, cei din afara lor (sau a noastra?) s-a desfasurat calm in Mojo, intr-o atmosfera cu goluri fizice dar o soliditate mentala conferita de un concert perfect Tep Zepi. Nu conteaza pentru cati oameni canti, poti canta si in fata unei sali absolut goale, atat timp cat show-ul traieste prin el insusi si reuseste sa devieze milimetric istoria microcosmica. Sa iesi in exteriorul tau tras de greutatea actului artistic este singurul lucru care nu reprezinta un consum inutil de energie.
Dupa nenumarate ore goale, intinse la maxim pana devin transparente, exista anumite seri care condenseaza revelatii si senzatii ce altfel nu pot fi colectate nici in luni intregi de trai non-muzical. Livrat in linie directa si cu sens unic, un concert devine un bun personal al martorului, cu o valoare standard de adevar, inatacabila din nici o directie externa. Fiecare participant devine emitator si receptor deopotriva, transformandu-se intr-o entitate circulara imateriala cu pretentii de incluziune in potentiale mecanisme superioare. Scurtcircuite cerebrale intrerup fluxul de ganduri care circula cu o viteza care a depasit de mult valoarea legala.
Dupa doua incercari consecutive de a incepe la ora anuntata, promovate cot la cot cu concertul, putem conclude ca este imposibil sa fii punctual in Romania. La ora 21:30 clubul era, fireste, gol - exceptandu-i pe cei prezenti la un birthday party care se desfasura intr-un salon alaturat. Noi si ei. Dupa o ora de asteptare, Tep Zepi s-au urcat pe scaune si au desenat pe loc un concert fara playlist, fara greseli si redundante.
Plecarea lui Bogdan a fost resimtita asemenea mortii unui prieten drag. Desi a fost un solist retras, opac pentru public, Bogdan a fascinat prin imaginile lirice patrunzatoare pe care le-a conturat si atitudinea de anti-rock-star, atat de necesara pentru o industrie muzicala muribunda, predispusa la excese imbecile. Din versurile sale am decupat o personalitate pe care ne-am insusit-o, desi contactele intre parti au fost rare sau inexistente.
Acum este insa vremea sa ne concentram asupra Petrei Acker, care, atat din punct vocal cat si comportamental prezinta similitudini deloc neglijabile cu Bogdan, care asigura o trecere lina si fara zdruncinaturi la al doilea sezon de Tep Zepi, deschis printr-un turneu care a adunat reactii putine, dar pozitive.
Accentul a fost pus pe compozitiile noi: 'Devil In My Bed', epica 'Intre Soare si Asfalt' si inca una deocamdata fara titlu. Toate sunt foarte deschise, cu posibilitati nelimitate de crestere, folosind in mod inteligent si intuitiv o simplitate aproape punk rock (absolut savuroasa) si un ritm pozitiv care se resimte la nivel celular. Tep Zepi au invins muzica si o exploateaza acum dupa doleantele proprii.
Nu trebuie sa ne simtim incomod - intrebarea care trebuie pusa este: de ce nu vine lumea la concertele Tep Zepi? Este o formatie care, vorbind obiectiv:
- este peste medie din punct de vedere calitativ;
- este alcatuita din muzicieni cu abilitati individuale remarcabile;
- prezinta compozitii atipice, originale si cu o marca proprie,
- da mereu dovada de profesionalism si devotament.
Asadar?
Generalizand (de ce nu vine lumea la concerte in general), raspunsurile sunt multe, ies din locuri nebanuite si ni se infig in coaste. Ne confruntam cu o generatie prost crescuta in cel mai propriu sens al cuvantului, care si-a alungit oasele alaturi de MTV si PRO FM. Cu traditionalismul inradacinat adanc in codul genetic, romanii sunt sceptici la experimente, la noutati, la incercari. Se consoleaza participand la evenimente voit culturale, care le ridica nivelul cultural si ii fac sa devina fiinte culturale in proprii ochi culti. Insa orice trasatura isi contine antonimul, la fel cum un vaccin foloseste pentru crearea imunitatii chiar virusul impotriva caruia actioneaza.
Lasa-i pe Pheonix, Iris si toti dinozaurii muzicali care asemenea unor zombie din filmele horror ne bantuie scenele, nu te mai inchina cand treci pe langa biserici cu sperante la ingeri verzi pe pereti, nu te mai duce in Vama de 1 mai doar pentru ca toti se duc in Vama de 1 mai, nu confunda deschis cu fricos. Stai sase ore la bere cu prietenii dar nu ai timp de un concert pentru ca trebuie sa inveti. Dai milioane pe tenesi dar nu ai 10 lei de un concert. Lucrul inceput e pe jumatate facut, dar lucrul pe jumatate facut e doar un lucru pe jumatate facut, usor reductibil la nimic, si nimic mai mult.
Daca nu sunt razuite prin auto-analize nemiloase fata de subconstient, straturile acumulate in stadiile incipiente ale dezvoltarii si depuse la baza raman active, ducand la psihoze care se transforma in stiluri de viata. Se creaza de cele mai multe ori o personalitate dubla, una afisata in contextul social si una considerata reala. Dar, din moment ce prima este activa, nu devine ea reala? Nu suntem decat ceea ce suntem si nimic mai mult.
N-ati inteles nimic din cronica? Nu este ca si cand cineva intelege ceva din ceva. Toate drumurile diurne duc in jos iar sub pamant ne asteapta cosmarul muzical definitiv la care am visat. Cei aflati la granita sunt intotdeauna in pericolul de a pierde substanta proprie si de a aluneca dincolo.
