Ianuarie 28th, 2010 | By armoire grimoire
"In cheie grea"
Atentie ! Sesiunea de auditie va incepe in mod exceptional la ora 17.00. Durata : 1h.
That’s all folks!
A privi este opusul lui a cunoaste.
Stay tuned.
A privi este opusul lui a actiona.
Evident, regimurile optice ne fascineaza. Cunoastem discursuri incrucisate (bazate pe presupozitii teoretice si politice despre performance si spectatorship ) ce combat iluzia si pasivitatea mediate de arta care ne-a furat propria noastra esenta.
Nu suntem gata sa ne resemnam in fata puterii; singura « putere » legitima de fapt suntem noi, spectatorii. Teatrul epic – Brecht – si teatrul cruzimii – Artaud – sunt polii stiintifici sau magici ai racelii fata de simulacrum, reprezentare. De la romantici stim ca o revolutie nu schimba doar legi si institutii, ci si forma senzoriala a experientei umane. Ne-am dorit-o prea mult. Intr-o dramaturgie a rascumpararii pacatelor, audientele vii ar trebui sa invete a se opri din a mai fi simpli spectatori pentru a putea, in sfarsit, face ceva. In mod evident, mijloacele inteligente de comunicare se autosuprima.
Emancipare ! Dar pedagogia este metafora unei ierarhii radicale cu doua tipuri de inteligenta. Varsta, provenienta si destinatie sociala sunt constante referinte la inegalitate.
Chto delat (ce-i de facut)? Trimiterile acestea tampesc. Emanciparea ar trebui sa faca referinta la egalitate. « Ignorantul » trebuie sa fie tenace in a-si ameliora comunicarea propiilor aventuri intelectuale si in a comunica cu cele ale celorlalti. Twitter. O idee diferita despre distante. Fiecare trebuie sa se aventureze, sa traduca pentru ceilalti, pentru a impartasi cunostina cunoscatorului si ignoranta ignorantului. Orice distanta este una intamplatoare, neimplicand nici o ierarhie sociala, nici un gol sau groapa intre cele doua pozitii. Orice incercare de a absorbi golul, de a stringe distantele, este de fapt ceea ce constituie distanta.
Astfel cei ce privesc pot contempla idei sau prevedea viitorul, si o pot face facand « nimic », doar privind. A interpreta lumea este deja o forma de a o transforma. O fizica cuantica in care faci un poem cu poemul care este performat in fata ta. Actori, dansatori sau performeri au facut acelasi lucru.
Pastreaza-ti distanta. Invata ceva ce ei nu stiu. De fapt spectacolul este o chestie terta, la care si spectatori si performeri se pot referi, dar care in acelasi timp impiedica orice transmisie egala, nedistorsionata. Distanta trebuie sa existe, creaz-o printr-un text (Ranciere zice « carte »). Efectele idiomului tau nu pot fi anticipate, cuvintele sunt doar cuvinte. Prea multe spectacole au pretins ca sunt cu mult mai mult. Cuvintele, povestile, performance-urile ne pot inca ajuta sa schimbam cate ceva.
Program de sala (in)complet despre piesele in auditie, disponibil Sambata.
