ianuarie 22nd, 2010 | By herminedirt
Dupa cateva show-uri foarte reusite si o impresie generala pozitiva, seria de concerte "One Day Live - Mojo Sessions", pusa la cale de www.oneday.ro si recent inauguratul club Mojo, continua, iata, si in 2010. In cadrul seriei vor fi invitate, din nou, nume importante dar si new-comeri promitatori din cadrul scenei indie/alternative bucuresteana.
O formatie este definita de fanii sai? Muzica isi este suficienta sie insasi sau capata sens doar prin interpretarea ascultatorilor? Arta trebuie sa fie rupta de realitatea cotidiana sau ancorata in social? Cu siguranta, cei prezenti aseara la concertul din Mojo nu si-au pus astfel de intrebari. Formatiile prezente pe scena si-au propus sa distreze, in sensul cel mai pur al cuvantului, si nu sa ofere vreo rezolvare la problemele din jur.
Devotamentul fanilor fata de o trupa poate fi testat foarte bine in conditii precum cele de aseara: multe grade sub zero, zi lucratoare, ora de incepere dupa 22:00. O formula sortita esecului in multe randuri care insa, aseara, nu i-a impedicat pe adeptii elefantilor sa umple, incet dar sigur, locul de desfasurare al concertului.
Au incalzit scena cei de la Plastik Charm, niste baieti talentati si dedicati care insa nu ne-au prezentat nimic care sa ne taie rasuflarea. Muzica lor, o combinatie de indie, alternative, pop si electro, a parut putin inca in cautarea unei identitati proprii. A impresionat ultima piesa, 'Vibe', foarte bine gandita si pusa la punct, care a venit intr-adevar cu un sound autentic si interesant.
Ca majoritatea trupelor aflate la inceput de drum si in cautare de fani, Plastik Charm ne-au prezentat si cateva cover-uri dupa piese cunoscute: Bloodhound Gang - 'The Bad Touch', Sunrise Avenue - 'Fairytale Gone Bad' si mai ales Billy Idol - 'Rebel Yell' fiind pe gustul publicului. Toate cover-urile au fost executate impecabil, ceea ce dovedeste inca o data ca putina inventivitate stilistica este tot ce lipseste acestei formatii altfel promitatoare.
Les Elephants Bizarres sunt o trupa foarte masculina, cu un public - fireste - alcatuit in mare parte din persoane de sex feminin. Virilitatea elefantilor se regaseste, constient sau inconstient, si in numele, logo-ul si conceptul trupei, trompa elefantului putand fi asociata, urmand gandirea freudiana, organului reproducator masculin. Simpatici, aranjati, talentati, plini de energie si cu o afinitate enorma pentru distractie, Les EB stiu sa transforme fiecare concert intr-un veritabil "party", muzica parand ca este lasata, de multe ori, intr-un plan secund.
Asta nu inseamna ca elefantii nu au ce sa ne ofere din punct de vedere muzical. Din contra. Ascultate acasa, piesele acestora cresc, se umfla, explodeaza. Primeaza inventivitatea in compunerea pieselor - riff-urile, partile vocale, atat cele principale cat si cele backing, fiind inovative si independente. Piesele au o accentuata aroma pop-electro-dance, data de partea ritmica foarte "la moda", echilibrata insa de noise-ul si solo-urile de chitara, care iti dau impresia ca "suna cunoscut", tocmai prin simplitatea si generalitatea lor.
In ceea ce priveste playlist-ul, Les Elephants Bizarres au cantat cam tot ce se putea canta, inclusiv 'Hello Says The Devil', 'Brasil' si 'Have No Fear', cele 3 hit-uri care trebuie atasate obligatoriu la orice prezentare de CV a elefantilor. Nu a fost destul insa pentru ca publicul sa fie satisfacut, asa ca doua piese au fost reluate pentru bis - 'Ugly Ballerina' si 'Have No Fear'. Aceasta din urma reda o imagine sugestiva asupra atmosferei transmise de formatie:
"For the dance, for the dance
Speed and dance
Terror of the discoteque
Party killers smiling
Never stop, never stop
No regrets
Spinning lights, spinning wheels
Keeping my heart pumping."
Nu au lipsit nici cele mai recente creatii, 'Carrot Top (Johnny)' si 'The Adventure'.
Rezumatul serii: o petrecere exclusivista cu incalzire proprie, imuna la temperaturile negative.
