"I went to my first punk rock show and it was great. Then the second punk rock show that I went to was lame. I realized then that it wasn’t what someone says, it’s about the band. That’s more important than a title. We decided we wanted to do our version of what we thought music should be.

Juice Magazine: Did that make anyone mad?

We didn’t follow the rules of what other punk bands were doing, so we pissed off a lot of people. It’s like the first interview we did in Flipside. I said, “We’re not here to be the twentieth band written on the back of a leather jacket, we’re here to get those people to take off those jackets and put on Suicidal shirts.” People didn’t like that. They were like “Why don’t you support your scene?” I said, “Why should I go to see some band if I don’t like them just because they say they’re punk rock.” To me that wasn’t punk rock. If you look at the ideology of punk rock, that’s not what the Sex Pistols were saying. They were saying it shouldn’t matter how you look or how you dress. It’s about if you’re good or not. It’s honesty and doing what you believe."

(Mike Muir, front-man-ul Suicidal Tendencies, de vorba cu Juice Magazine)

Vineri, 19 martie, in clubul La Bomba din localitatea Deta se va desfasura cea de-a sasea editie a festivalului de muzica underground "No Border Fest".

Line-up-ul festivalului este alcatuit din urmatoarele trupe:
- Ljubisa Samardzic (Croatia, hardcore/crust);
- Agitator (Serbia, industrial/noise);
- Lecsa-Punk (Ungaria, hardcore punk);
- Csihas Beno (Serbia, hardcore/grindcore);
- Prljavi Dripci (Serbia, punk rock);
- Spark (Serbia, hardcore);
- Stuck In A Rut (Romania, hardcore/thrash).

Turneul national "Stiu, Ti Se Pare Absurd… 2010" ajunge si la Cluj Napoca, sambata, 20 martie, in Irish & Music Pub. Alaturi de E.M.I.L. vor mai urca pe scena Chester si Schlitz.

In aceasta seara, de la ora 19:30, in clubul Suburbia din capitala va avea loc un concert alaturi de urmatoarele trupe:
- Parricide (Polonia, death metal/grindcore);
- Abusiveness (Polonia, black metal);
- First Division (Bucuresti, old school hardcore).

Recenzia concertului respectiv o gasiti aici iar cateva filmari pot fi vizionate aici.

No.3: Nu o sa va intreb detalii biografice, pentru ca lumea deja va stie…

Vali Rauca: Nici de unde vine numele trupei…

No.3: Nici de unde vine numele trupei… O sa va intreb pentru inceput despre imaginea scenica. Voi v-ati format deja una proprie, constanta – aveti cam acelasi tip de vestimentatie la concerte, etc. Cat de importanta este imaginea pentru o trupa?

Vali Rauca: Consideram ca este un lucru foarte important, o trupa trebuie sa impresioneze atat prin sunete cat si prin modul in care se prezinta pe scena. Imaginea noastra este deocamdata in constructie, inca sunt lipsuri, dar incercam sa le acoperim cat mai bine de fiecare data… Colaboram si cu casa de moda avangardista Rozalb de Mura, care ne mai furnizeaza haine. Cand am vazut ce fac ei am fost foarte impresionati si cand au vrut sa colaboram ni s-a parut extraordinar ca ne-am gasit asa unul pe altul… Incercam sa aducem o imagine cat mai “fresh”, pentru ca e foarte important sa nu vii ca si cand te ridici de la masa si canti, ca o trupa care canta coveruri sau ceva… Ceea ce cantam chiar inseamna ceva pentru noi. Si inseamna mult.

No.3: In general se vorbeste despre scena din vestul si centrul tarii ca fiind una mult mai unita, atat in ceea ce priveste formatiile cat si publicul. Voi ati observat, in concertele voastre, o diferenta intre publicul din Cluj si Bucuresti, de exemplu?

Vali Rauca: Nu cunosc prea bine fenomenul din Bucuresti, unde trupele vad ca se schimba, multi instrumentisti canta in diverse trupe si sunt, asa, o familie, cumva. La noi, in Cluj, mi se pare ca sunt mai putine trupe… Nu stiu de ce lumea crede asa, poate le place foarte mult orasul, este intr-adevar un oras boem care cumva atrage atentia, mai ales bucurestenilor, dar ni se pare ca nu au mai aparut trupe noi de multa vreme. Printre ultimii care au aparut si au incercat sa faca treaba sunt Mauser si The Mushroom Story, care deja au, fiecare, un album in spate. Cred ca situatia este putin mai trista decat ati prezentat-o voi, in sensul ca nu apar trupe prea bune iar cele care apar raman la un nivel la care nu prea aude lumea de ele. Noi de fiecare data cand avem un concert in Cluj cautam o trupa locala cu care sa cantam. Iar de data aceasta, ca si exemplu, trupa Toulouse Lautrec (din Bucuresti - n.n.) va canta cu noi si la Cluj, deci asta spune multe despre continuitatea scenei muzicale de acolo, dupa parerea mea. Iar in Bucuresti mie mi se pare ca totusi se misca treaba, sunt diverse trupe care apar si fac lucruri, iar oamenii sunt obisnuiti sa vina la concerte mai mult decat la noi. Sau daca si clujenii sunt oarecum obisnuiti, in Bucurestii oamenii sunt mai deschisi, se misca mai mult la concerte, si se distreaza. Mai nou si la Cluj a inceput asta, dar in afara de aceste orase este cam jale…

No.3: Interesant, la noi in Bucuresti se vorbeste ca e tocmai invers…

Vali Rauca: Inseamna ca noi cantam foarte bine, pentru ca lumea se misca la noi la concerte (rade)… Adevarul e pe undeva pe la mijoc… Pe la Brasov pe undeva…(rade)… Noi cumva ne simtim foarte bine si la Cluj, dar la Bucuresti am devenit cunoscuti cand la Cluj aveam inca un public foarte mic. Asta a fost un pic paradoxal. Cam toate trupele clujene, ca sa se impuna la Cluj si sa fie bagate in seama trebuiau sa vina intai la Bucuresti. S-a intamplat cu Kumm, s-a intamplat cu Luna Amara, s-a intamplat cu Grimus. Si ca sa extrapolam si mai mult, oricum la noi exista traseul asta pe care o trupa il face ca sa devina cunoscuta. Daca oamenii nu prea vin la concerte la o trupa in Romania si aud dupa aceea ca a fost prin strainatate, “hai sa venim sa-i vedem, ca poate sunt ok”. Mi se pare o lipsa totala de coloana vertebrala si de, cumva, lipsa de incredere fata de ce pot sa dea oamenii de pe plaiurile astea.

No.3: Sa vorbim acum despre albumul vostru. Ati avut parte pana acum de numeroase recenzii pentru “Panikon”, fiecare cu propria interpretare. Ce credeti voi ca e mai important la o recenzie, ca ascultatorul sa inteleaga exact ce ati vrut voi sa transmiteti sau, invers, ca voi sa descoperiti lucruri noi despre album, la care poate nu v-ati gandit?

Vali Rauca: Cand ascult un album pot sa nu fiu de acord cu ceea ce a vrut sa spuna omul respectiv, dar daca gasesc chestii cu care pot sa rezonez in acel album, atunci pot spune exact ce simt, si eu asta astept de la o recenzie. Ascultatorul nu va stii niciodata ce am vrut eu sa spun in nu-stiu-ce vers, pentru ca sunt prea multe influente si lucruri care nu ma pot prezenta pe mine ca textier doar prin ceea ce cantam noi pe scena, prin ceea ce se aude. In principiu, un om ar fi bine sa fie cat mai sincer, nu sa incerce sa realizeze corelatii cu alte formatii sau albume care seamana cumva cu stilul nostru. Ar trebui sa fie cat mai sincer si daca ii trezeste ceva sa faca recenzia, daca nu, mai bine sa nu scrie - nu trebuie sa scrie bullshit-uri sau chestii care uneori sunt acuzatoare, dar fara un fundament. Noi nu am patit prea des asa ceva dar mi se pare ca sunt multi oameni care nu au ce sa faca si scriu recenzii la albume care nici macar nu sunt stilul pe care il asculta de obicei. Chestia asta ma distruge - sunt trimisi metalisti la un concert de alternative, oamenii aia ce sa scrie - “na, fain, dar nu stiu, ca mie nu prea imi place stilul asta”. (catre Cristian Csapo, rade) Mai vorbeste si tu, acum cat e galagie. (pe scena fac probele de sunet cei de la Toulouse Lautrec - n.n.).

No.3: Tot legat de Panikon - ‘Solitude’ este una dintre piesele care v-au facut cunoscuti in prima perioada. De ce nu a intrat ea pe album?

Cristian Csapo: ‘Solitude’ a fost chiar prima piesa pe care am compus-o in formula Grimus. De fapt nu, gresesc, piesa asta a fost chiar inainte de Grimus, cu o trupa din care practic cativa membri au ramas in Grimus… Am compus piesa asta, dupa care au venit baietii noi, am inregistrat-o acasa, in conditii din astea de calculator… Nu mai stiu exact cum a ajuns piesa sa fie atat de cunoscuta… Oricum, in momentul in care am inregistrat albumul, aveam atat de multe piese care ne reprezentau mult mai bine decat ‘Solitude’, incat am ales sa o reproducem cumva, in momentul asta e un pic schimbata piesa fata de original… Cam asta ar fi…

No.3: Deci nu va mai reprezenta in momentul respectiv…

Cristian Csapo: Da… Noi am vrut sa facem un album de 12 piese, piesa a fost inregistrata la studio ca a 12-a piesa, am avut si o colaborare cu o tanara cantareata, foarte simpatica… Dar pur si simplu dupa ce am pus cap la cap toate piesele, le-am ascultat rand pe rand si am zis: ok, asta da, asta da, asta nu… Si a venit ‘Backstreet Driver’ care practic trebuia sa fie a 13-a piesa, si pana la urma am zis: ok, lasam ‘Solitude‘… Care a iesit ok totusi, o sa apara candva, cine stie, pe ultimul album…

No.3: Sa vorbim acum putin despre scena romaneasca… Spuneti-ne cateva formatii din Romania pe care le apreciati in mod special si cu care va place sa cantati.

Cristian Csapo: (pauza lunga, rade) Pentru mine, de exemplu, Toulouse Lautrec sunt o trupa pe care nu am ascultat-o niciodata, ceilalti au auzit-o, au zis ca sunt misto, deci urmeaza sa ma conving si eu. Nu stiu ce sa zic, ne place sa cantam cu mai multe trupe… byron sunt de exemplu o trupa care ne place, Urma, Luna Amara, Kumm… Nine Inch Nails… (rade)

No.3: In 2008, Panikon a fost considerat de cei mai multi drept albumul anului. Care credeti voi ca a fost albumul anului in Romania in 2009?

Cristian Csapo: (din nou pauza lunga, rade) …Cine a scos album in Romania? Albumul Luna Amara unplugged a fost un album foarte, foarte misto, chiar m-a impresionat in sensul ca vorbisem cu baietii si stiam exact unde si cam in ce conditii l-au tras - studio-ul respectiv nu era un studio foarte profi. Mi-a fost facut cadou de Nick si cand l-am ascultat am fost foarte, foarte impresionat… Cine a mai fost… Kumm au mai scos album in 2009… byron… albumul byron nu prea mi-a placut… Ce-a mai fost?

No.3: Tep Zepi…

Cristian Csapo: Da, Tep Zepi…

No.3: Rain District…

Cristian Csapo: Pe asta nu l-am ascultat...

No.3: Alexandrina…

Cristian Csapo: Alexandrina? (rade)… Nici pe asta nu l-am ascultat…

No.3: Deci ramanem la Luna Amara.

Cristian Csapo: Da, pentru mine cred ca a fost singurul album romanesc pe care l-am ascultat in 2009, asa de la cap la coada. Asa piese de pe albume, single-uri, am mai auzit… De exemplu acum imi place foarte mult piesa noua Godmode cu Adi Despot, mi se pare foarte misto, nu stiu daca are si o continuare piesa, daca e de pe un album, dar as fi curios pentru ca piesa aia e foarte tare.

No.3: O intrebare mai generala acum… CD-uri vs. download… Ce alegeti si de ce?

Cristian Csapo: Daca as fi un om cu picioarele pe pamant, as spune ca CD-urile… Dar si eu la randul meu downloadez foarte mult de pe internet, adica nu prea am multe albume pe care sa le am CD-uri…

Vali Rauca: Aici oricum nu mai avem deja ce sa facem la fenomenul asta. Consider ca e frumos si de bun simt ca un om care are o trupa preferata sa cumpere macar la trupa aceea CD-ul original. In rest deja e jungla pe acolo si toata lumea face asta, ca semn de apreciere pentru trupa ta preferata ar trebui totusi sa cumperi toate albumele, originale, pentru ca e munca lor si pe langa asta mai au si lucrurile alea dinauntru care sunt misto de obicei.

No.3: Voi credeti ca va afecteaza in mod direct acest fenomen, adica ati vandut mai multe CD-uri daca albumul Grimus nu se gasea pe oDC?

Vali Rauca: Nu, asta spun, cred ca oamenii care vin la concertele noastre cumpara albumul chiar daca deja au ascultat piesele si le au downloadate… Cumva trebuie sa ne adaptam din mers la fenomenul asta.

No.3: Sa revenim la Grimus. Care este piesa voastra preferata din repertoriul propriu?

Cristian Csapo: Cred ca ultima, care nu are inca nume… Este compusa cam de o saptamana … Probabil ca pentru un artist, ultima piesa este intotdeauna cea mai misto.

No.3: Si acum o ultima intrebare… Care ar fi planurile voastre pentru 2010? La ce sa ne asteptam de la trupa Grimus?

Vali Rauca: Ne apucam de albumul nou cat de repede, sper ca in toamna il vom termina… Nu ne vom intrerupe turneele si concertele, va fi tras cumva intre… In toamna sper sa aveti parte de un produs care sa faca albumul vechi sa para ridicol… Avem niste piese foarte ok pe care ne chinuim sa le punem cat mai bine pe disc.

No.3: Ultimul album e intotdeauna cel mai bun…

Vali Rauca: Da, tot timpul, pana la ultimul album numai bine sa fie…

No.3: Pai cam asta ar fi, ne vedem la concert, multumim pentru timpul acordat.

Vali Rauca: Multumim si noi No.3, am vazut ca mereu scrieti de noi si e foarte fain.

Dupa multe astepatari si zvonuri, astazi a fost anuntat oficial programul festivalului Sonisphere Romania. Evenimentul se va desfasura in perioada 25 - 27 iunie la Romexpo:

- vineri, 25 iunie:
Manowar
Volbeat
...si altii

- sambata, 26 iunie:
Metallica
Slayer
Megadeth
Anthrax
Heaven And Hell

-duminica, 27 iunie:
Rammstein
Alice In Chains
Stone Sour
Mastodon.

Biletele sunt disponibilie incepand cu ziua de astazi, ora 14:00, pe Eventim.ro, in magazinele Vodafone, Germanos, librariile Humanitas si Carturesti. Pretul acestora va fi:

- Abonament 3 zile - 371,00 lei (acces general), 519,40 lei (zona Gold), 583,00 lei (VIP);
- Ziua 1 - 127,20 lei (acces general), 233,20 lei (zona Gold), 371,00 lei (VIP);
- Ziua 2 - 196,10 lei (acces general), 307,40 lei (zona Gold), 371,00 lei (VIP);
- Ziua 3 - 196,10 lei (acces general), 307,40 lei (zona Gold), 371,00 lei (VIP).

In zonele Gold si VIP numarul biletelor este limitat la 40-50.000.

Duminica, 14 martie, de la ora 19:00, in Fire Club va avea loc cea de-a treia editie a petrecerii Cabaret Noir, care va fi dedicata in intregime formatiei Depeche Mode. Organizatorii promit "o seara foarte dansanta in care se vor asculta piesele originale, mixuri si remixuri, atent alese de miss Anorecsia."

Intrarea este libera.

10-16 martie

Astero

Incipient

Clubul Suburbia a gazduit aseara cea de-a doua etapa a concursului The Battle Of Rocksin, organizat in colaborare cu Rocksin si Studio Attic. Concursul este unul bine-venit pentru scena underground, dand practic posibilitatea oricarei trupe noi si necunoscute sa urce pe scena in compania unui public cu siguranta mai numeros decat daca ar fi organizat concertul pe cont propriu. La acestea se adauga tobe (fara cinele, pedala si premier), amplificatoare pentru bas si chitare, microfoane, sunetist din partea casei si o promovare buna a evenimentului.

Line-up-ul serii a fost format din trei trupe de care majoritatea celor prezenti probabil ca nu auzisera inainte de concert. Toate au fost primite bine de public, care a fost prezent intr-un numar destul de mare, un factor esential in acest sens fiind, cu siguranta, intrarea libera, dar si ora de incepere, prima trupa urcand pe scena putin dupa ora 20:00. Problema orei de incepere este una cu doua taisuri: pe de o parte asigura o selectie calitativa a publicului, destul de putini gura-casca sunt dispusi sa dea bani pe taxi, pe de alta parte ii impiedica de multe ori pe cei cu posiblitati financiare mai reduse sa participe, tocmai din acest motiv.


PSEUDONOISE

Fara o pagina de myspace si cvasi-necunoscuti, Psuedonoise au fost primii, avand misiunea incomoda de a aduce lumea in fata scenei. Au reusit destul de repede, playlist-ul fiind alcatuit exclusiv din cover-uri, si nu orice fel de cover-uri, ci hit-uri bine-cunoscute care se afla cu siguranta, in mod constant, in playlist-urile din Winamp ale tuturor celor participanti. Astfel, Pseudonoise nu s-au sfiit sa abordeze piese precum The White Stripes - 'Seven Nation Army', 3 Doors Down - 'Kryptonite', The Clash - 'Should I Stay Or Should I Go', 'Ugly Kid Joe - 'Everything About You' sau Nirvana - 'Lithium' si mai ales 'Smells Like Teen Spirit'. A impresionat maleabilitatea solistului, care a reusit sa nu falseze pe nici una dintre piese, avand taria de a sustine chiar si infernalul refren de la 'Smells Like Teen Spirit'. La partea instrumentala, din pacate, se putea ceva mai bine, fiind usor de sesizat mai multe ezitari. In rest, Pseudonoise si-au facut datoria bine si au distrat publicul, care nu avea cum sa nu raspunda favorabil la un astfel de playlist.

ASTERO

Desi nici ei nu tocmai cunoscuti, Astero au fost aseara in postura capului de afis. Nu avut nici o ezitare, desi au avut ceva probleme tehnice, premier-ul prabusindu-se pe prima piesa. Concertul a decurs firesc, relaxat iar piesele au destule caracteristici interesante incat sa se imprime chiar si pe memoria ascultatorului aflat la primul contact cu formatia. 'Dimineata', 'Fara Vina', 'Ajutor' si mai ales 'Iacasha' (o reciclare de elemente folclorice prezentata de chitaristul Vlad ca "o piesa care era la origine populara... nu mai este") au impresionat prin combinatia potrivita de funk, momente acustice si heavy distorsion, toate bine slefuite si aranjate in forme pop. Daca la acestea adaugam un nume insiprat cu o sonoritate excelenta, povesti interesante in spatele versurilor si o prezenta feminina agreabila la microfon, rezultatul nu poate fi decat pozitiv.

INCIPIENT

Incipient, veniti din Targoviste (singura trupa "de provincie" a serii), au mizat si ei pe metoda cover-urilor, incepand cu o piesa clasica, 'Die, Die My Darling' (compusa de Misfits, facuta celebra de Metallica). Din pacate, formatia a avut ceva probleme cu tobele la urcarea pe scena, montarea acestora durand mult mai mult decat in mod normal. Iar asteptarea, chiar daca probabil a avut la aspecte de natura tehnica, a plictisit deopotriva publicul, care intre timp se adunase in numar destul de mare, si juriul. Stilul abordat este un metal tipic, fara experimente, gandit si asezat intre cele doua chitare (ritm si solo), cu destule elemente acustice si cu structuri instrumentale clasice. Usoare minusuri in ceea ce priveste melodicitatea cam plastica si versurile, in rest, s-a simtit ca trupa se descurca bine cu instrumentele si are o oarecare experienta, superioara celorlalte trupe.

Desi juriul format din Cosmin Gaspar (Studio Attic), Jaja(club Suburbia), Shole (Rocksin/Metalhead), Ovidiu Hellhammer (Metalfan) si Pixy (Rocksin) a descris seara ca fiind una "foarte echilibrata" si decizia greu de luat, consideram ca trupa castigatoare nu putea fi alta decat Astero, de departe cea mai vie si originala dintre cele trei. Laura, Vlad, Alex si Claudiu au fost fara indoiala pe primul loc atat la interpretare, interactiunea publicului, cat si la prezenta scenica, acestea fiind cele trei criterii luate in considerare. Astero merg asadar mai departe in semi-finala concursului, alaturi de castigatorii primei etape, sucevenii de la Toy Machines.