Luna Amara @ Suburbia

Aprilie 24th, 2009 | By admin

Mihnea Ferezan si-a facut ieri debutul alaturi de Luna Amara, pe scena clubului Suburbia, intr-un concert extrem de antrenant, prelungit pana dupa ora 1 noaptea.

Seara a fost deschisa de Kinethics, o trupa cvasi-necunoscuta, dar care s-a prezentat cu un grup de sustinatori foarte dedicat si galagios, incluzand cameramani si fotografi care nu s-au sfiit sa se plimbe pe scena mai tot timpul concertului. Multe plete, solo-uri, si o atmosfera generala care aducea aminte suspect de mult de Metallica sau Guns'N'Roses; in fine, o muzica potrivita pentru nostalgicii rock'n'roll.

Conflict Mental au fost ceva mai originali, dialogand cu publicul intr-un mod foarte sincer si direct si venind cu idei interesante, incorporate intr-un hardcore primitiv si brutal. O trupa deloc prietenoasa, bine-venita intr-un peisaj muzical dominat de clisee "indie".

Evident, putini s-au concentrat asupra trupelor din deschidere, toata lumea asteptand Luna Amara si, mai ales, pe noul chitarist al acestora. Repetand mai mult pentru lansarea noului album, acusticul "Don't Let Your Dreams Fall Asleep", Mihnea Ferezan nu a avut timp sa invete prea multe piese. Asadar, spre fericirea fanilor, playlist-ul a fost compus exclusiv din piese de pe "Asfalt" si "Loc Lipsa".

S-a inceput cu Gri Dorian (de obicei aceasta incheia concertele), au urmat Somn, In Cercuri, Ego Nr. 4, The Hand That Feeds (cover Nine Inch Nails), Albastru, Dizident, Lume Oarba... Dupa foarte mult timp a fost cantata Cui Si Spin, din pacate, intr-o varianta modificata, mai rapida, care a stricat cam tot farmecul piesei. Pentru final a fost lasata Loc Lipsa, cu un solo prelungit si foarte reusit al lui Mihnea Ferezan.

Acesta a fost, de altfel, foarte bine primit de fani, si aplaudat indelung la final. Mihnea a reusit sa nu schimbe prea mult piesele, a cantat impecabil, iesind in evidenta doar atunci cand trebuia si punandu-si amprenta asupra solo-urilor, fara a dauna unitatii trupei. Se intrevede, credem noi, o colaborare fructuoasa intre nucleul inseparabil Luna Amara (Mihnea Blidariu - Nick - Razvan - Sorin) si cel de-al treilea chitarist care li se alatura.

Nu a lipsit nici bis-ul, format din doua piese de pe albumul de debut, poate cele mai populare ale trupei: Rosu Aprins - cantata acustic, doar de Nick, Mihnea Blidariu si public, si Folclor - dedicata tinerilor din Basarabia si trezind, inevitabil, nostalgii. Mihnea si-a amintit despre o interpretare a acestei piese la primul concert Luna Amara, in deschidere la Zdob si Zdub, neuitand sa mentioneze ca acestia din urma canta, mai nou, pentru Vladimir Voronin si regimul comunist de la Chisinau.

Coma @ Fabrica

Aprilie 11th, 2009 | By admin

Desi nu ne este caracateristic, vom incepe mentionand un aspect negativ. Nu cere nimeni ca inainte de un concert sa se stea cu ochii pe ceas, ca nu cumva sa se rateze ora de incepere. Totusi, de la 21:00 la 22:45 este o diferenta deloc neglijabila. Nu este nici prima, si nu va fi nici ultima data cand se intampla asa in cluburile romanesti; greu de spus de unde porneste problema: de la formatie, de la organizatori, de la fanii care se prezinta prea tarziu. Cert este ca putina punctualitate (subliniem, "putina") nu ar strica, ba chiar ar fi o dovada de respect fata de cei care vin exclusiv pentru muzica; timp de baut bere si iesit cu prietenii este destul.

Trecand peste aceasta introducere incruntata, trebuie sa recunoastem ca baietii de la Coma ne-au descretit fruntile aseara. Un sunet curat, clar, patrunzator, variante ale pieselor superb adaptate pentru un concert acustic. La astfel de unplugged-uri iese in evidenta si importanta lui DJ Hefe in angrenajul Coma, ale carui improvizatii, idei si sunete de fundal dau o culoare unica muzicii.

Un rol esential in aceste show-uri acustice Coma il are si Dan Costea, pe care ne obisnuisem sa-l vedem doar la voce, in concertele electrice. Fara a doua chitara, pe care Dan o realizeaza impecabil, sound-ul ar fi fost mult mai sec. Colaborarea dintre el si Calin este, de asemenea, una excelenta, permitand mai multe variatii si experimente instrumentale.

Compozitiile Coma au atat de multa forta incat nu suna deloc prietenos, nici macar in varianta acustica. Desi au avut scaunele langa ei, nici unul dintre membrii trupei nu a rezistat sa stea jos mai mult de cateva minute. Feedback-ul din partea publicului a fost si el unul considerabil, Coma dovedind inca o data ca au un nucleu de fani deosebit de puternic si dedicat.

Atmosfera a fost una extrem de relaxata, poate chiar prea relaxata pe alocuri. S-au cantat fragmente din Black Sabbath - Paranoid, s-au rupt corzi, s-a glumit si s-a ras mult, totul intr-un decor atractiv: o scena foarte bine aranjata, din pacate cam slab luminata (o alta boala grea a cluburilor autohtone).

NU metal-ul, in care Coma pot fi lejer incadrati, este considerat de multi, pe nedrept, un gen simplist, care nu presupune prea multa tehnica sau abilitati muzicale. Astfel de prejudecati pot fi rapid indepartate, urmarind un concert precum acest excelent Coma Light 2.0. Bravo, Coma.

Highlight Kenosis @ Crossroads FOTO

Aprilie 9th, 2009 | By admin

A Punk Tribute To Nirvana @ Suburbia

Aprilie 9th, 2009 | By admin

Concertul din Suburbia a semanat a reuniune de clasa. Toata lumea si-a scos blugii rupti si camasile in carouri de la naftalina, unii aducandu-si aminte de anii '90, altii, care s-au familiarizat cu muzica grunge dupa apusul acesteia, bucurandu-se de a vedea unele din piesele preferate cantate live.

Inainte de concert, s-a facut incalzirea prin prezentarea unor proiectii, printre care si clasicul "Live! Tonight! Sold Out!", lansat in 1994 pe caseta video. Atmosfera a fost una extrem de destinsa si relaxata, atat pe scena cat si in public, unde s-a format, ocazional, si un mosh-pit de vreo ...5-6 persoane.

S-a optat pentru variante punk ale pieselor, unele sunand bine in aceasta abordare, altele scartaind pe alocuri. Trupa care a urcat pe scena l-a avut in prim plan pe Mircea, chitaristul trupei Cobe, cu un look grunge clasic. Mircea s-a dovedit a fi un front-man excelent, intretinand bine publicul si jucand foarte bine rolul, deloc usor, de Kurt Cobain.

Poate ca nu ar fi fost o idee rea ca toate piesele sa fie cantate in variantele originale. Cele care au fost prezentate astfel, la tempo-ul obisnuit, au sunat parca si cel mai bine. In rest, trio-ul de pe scena a aratat si s-a comportat foarte grunge, folosind mult feed-back. Felicitari lui Mircea, care a reusit sa gaseasca un efect de chitara care a sunat foarte tipic Nirvana.

A fost, parca, o usurare sa vezi pe scena o singura pedala simpla, in conditiile in care multi chitaristi opteaza pentru efecte redundante care ocupa jumatate din scena, preferand o robotizare excesiva a muzicii si ucigand orice urma de spontaneitate si naturalete. De altfel, despre aceasta ideologie directa si sincera ne-a invatat destule miscarea grunge, la vremea respectiva.

Au fost invitati pe scena si alti artisti, unii dintre ei in mod absolut spontan, fara nici un fel de repetitie inainte de show. Printre ei s-au numarat Maria (sora lui Andrei Balan de la Fluid si Redrum), un personaj deja obisnuit la manifestatiile si evenimentele grunge din capitala, care a cantat vocea pe Pennyroyal Tea, si Andrei Bratu, membru intr-o trupa de grunge inca in formare, White Noise Blank, care i-a ajutat la chitara pe Where Did You Sleep Last Night.

Playlist-ul a cuprins urmatoarele piese:
- de pe "Bleach" - About A Girl;
- de pe "Nevermind" - Smells Like Teen Spirit, Come As You Are, In Bloom, Breed, Polly, Territorial Pissings, Stay Away, On A Plain;
- de pe "In Utero" - Heart Shaped Box, Pennyroyal Tea, Tourette's;
- de pe "MTV Unplugged In New York" - Jesus Doesn't Want Me For A Sunbeam, Where Did You Sleep Last Night.

Seara a fost una reusita, ramanand la stadiul de eveniment underground. Nu a reusit sa stranga atata lume ca alte tribute-uri Nirvana din ultimii ani, ceea ce pana la urma a fost un plus, creand o atmosfera mai intima si o conexiune mai directa formatie - public.

Felicitari pentru initiativa tuturor celor implicati in realizarea concertului. Este bine ca, din cand in cand, sa ne aducem aminte ca mai exista si altceva dincolo de trupele indie, foarte user-friendly si clean-cut, care au acaparat scena underground romaneasca, si asa destul de rarefiata si subreda. Grunge-ul a spus tot ce avea de spus la vremea lui, asa ca nu mai este nevoie de argumente si prezentari - doar de muzica. Macar acum, atata timp cat mai exista oameni dispusi sa o cante.

Luna Amara @ Control

Aprilie 4th, 2009 | By admin

Sunt multe de spus despre concertul Luna Amara din Control. In primul rand, nu putem sa nu mentionam lipsa totala de profesionalism si nesimtirea fara limite a conducerii respectivului club, care a angajat body-guarzi care nu au nici cele mai vagi idei despre ce se intampla in cadrul concertelor de acest gen. Oameni veniti dintr-o alta lume, cu care ne-am dori sa nu avem prea multe de-a face, macar la concerte.

Cele doua personaje care au asigurat "ordinea si disciplina" aseara, demne de Bamboo sau alte locatii similare, au reusit sa agaseze pe toata lumea prin atitudinea dispretuitoare si prin plasarea lor, fix in fata scenei, pe toata durata concertului. "Nu va lasati intimidati", i-a sfatuit Nick pe fani. Si chiar asa s-a intamplat: pogo-ul s-a dezlantuit in cele din urma, in ciuda celor doua specimene care nu aveau ce cauta in acest decor.

Zvonul a parut la inceput o gluma proasta, dar din pacate a fost adevarat: a fost ultimul concert Luna Amara cu Vali Deac la chitara. La fel ca si in cazul lui Petru Gavrila, plecarea lui Vali este invaluita, cel putin deocamdata, in mister. Poate ca pana la urma vom afla si motivele care au determinat aceasta schimbare, cert este ca ne va lipsi mult Vali, si va lipsi si sound-ului trupei. Anuntul, facut de Mihnea, la finalul concertului, a dat o nota de tristete intregii seri, altfel de-a dreptul exuberanta. "Avem o veste nici buna, nici rea... este ultima data cand il vedeti pe Vali Deac alaturi de Luna Amara".

Pe 1 mai, in Vama Veche, si pe 8 mai, la lansarea oficiala a noului album, in clubul Silver Church din Bucuresti, Luna Amara il va avea la chitara pe Mihnea Ferezan, membru si in Tep Zepi, prezent si el aseara in Control. Cum va reusi acesta sa se imparta intre doua trupe de renume si cu multe aparitii live, ramane de vazut. Nu putem decat sa speram ca totul va iesi bine, asa cum s-a intamplat si dupa plecarea lui Petru, in 2005.

Revenind la concert, acesta a umplut Control-ul pana la refuz, lucru care s-a vazut in special la final, cand s-a stat la coada pentru a iesi din club. S-au cantat de toate: noi, vechi, acustice, cu distors. De pe "Asfalt" au fost alese Dizident, Ego Nr. 4, Rosu Aprins, Oras iar de pe "Loc Lipsa" - Intunecare, Albastru, Luni De Fiere, Lume Oarba, Somn, In Cercuri, Loc Lipsa si Happiness Provider. La bis au mai fost interpretate doua piese de pe "Asfalt", Gri Dorian, fara bas in prima parte, Sorin avand ceva probleme cu un cablu (problemele tehnice au fost insa acoperite cu mult profesionalism de ceilalti membri) si Folclor, cu versuri si dedicatii din partea lui Mihnea pentru mai multe personaje politice romanesti.

Alaturi de acestea, a mai fost cantata o piesa noua, fara titlu deocamdata (pe care am filmat-o si o veti putea viziona cat de curand pe No.3), si deja cunoscutele Hunt The Wire, Bathtub Glory si Chihlimbar.

In mare forma a fost Razvan Ristea, care a zguduit serios scena. Un om cu o energie fenomenala si cu o precizie incredibila. Cateodata iti vine sa renunti sa mai dai din cap, e aproape imposibil sa urmaresti ritmul nebun al tobelor care stiu exact unde sa intre si cand sa se opreasca.

A plecat Petru Gavrila, in 2005. Am ramas cu "Asfalt"-ul, o adevarata demonstratie de forta, cu acea latura grunge a trupei, cu compozitii clasice (Gri Dorian, Ego Nr.4, Oras, Antidot, Folclor s.a.m.d.) si cu solo-uri uluitoare. A venit apoi Vali Deac, care a umblat serios la sound-ul trupei si si-a pus vizibil amprenta pe "Loc Lipsa', desi o parte din piese erau deja compuse. Alaturi de el, Luna Amara au evoluat catre stilul actual, o alternanta intre acustic meditativ si metal sec si intunecat. Acum, a plecat si Vali. Luna Amara invata multe si din aceasta experienta, creste si merge mai departe. Va urma.

The Others @ Suburbia

Martie 27th, 2009 | By admin

Nu trebuie sa fii cunoscator intr-ale funk-ului ca sa ii indragesti pe The Others, o trupa extrem de placuta privirii si auzului, compusa din cinci instrumentisti senzationali si o voce care da impresia ca poate atinge orice nota. Acestia ne-au oferit un show superb aseara in Suburbia, gustat din plin de publicul nu foarte numeros, dar extrem de inimos.

Se vede ca Petra si ceilalti vin de la multi kilometri de capitala prafuita si neprietenoasa. Nici o trupa bucuresteana nu s-ar fi putut prezenta cu o muzica atat de senina si cu o atmosfera atat de destinsa si lipsita de orice griji cotidiene. Din pacate, magicienii de la The Others nu il vor mai avea printre ei de azi inainte pe bateristul Flavius Ardelean... Ne-am luat cu totii, aseara, la revedere de la el, ii uram mult succes in continuare si sa speram ca totul va iesi bine: pentru el, pentru The Others, pentru fani.

Despartirea a fost una emotionanta. Flavius a fost, in mare parte din timp, in centrul atentiei, primind aplauze constante din partea publicului, contribuind din plin la show. Va fi extrem de greu de inlocuit in angrenajul The Others, stilul sau de a canta la tobe dand forta si coeziune trupei. La final, Flavius le-a multumit colegilor de trupa si fanilor pentru ca i-au oferit "cei mai frumosi ani din viata" si ne-a urat "sa avem grija de sufletele noastre".

Dupa o prima jumatate de concert foarte reusita, a urmat una absolut senzationala. Nici nu se putea fi altfel cu Mihnea Blidariu pe scena, care prin talentul sau fenomenal si aptitudinile de front-man innascut reuseste sa incinga atmosfera si sa intretina publicul, oriunde ar fi. Vocea lui Mihnea a dublat-o excelent pe cea a lui Petra iar trompeta s-a integrat excelent amalgamului sonor creat de ceilalti - chitara, bas, tobe, saxofon.

Din playlist au facut parte, deopotriva, compozitii noi si piese clasice: Your World, Soul, Drama Queen, Groove Tragedy s.a. Publicul a fost extrem de receptiv la tot ce se intampla pe scena, cantand si dansand alaturi de formatie, pe care au primit-o cu multa caldura, spre placuta surprindere a celor de pe scena. De altfel, Petra a tinut sa multumeasca, la un moment dat, tuturor celor prezenti, "foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte (...) foarte mult", cu un accent irezistibil.

S-a mai incheiat o pagina din istoria contemporana a muzicii romanesti. Flavius Ardelean, iti dorim numai bine si speram sa gasesti in Germania ce nu ai gasit in Romania. Pace.

Luna Amara @ ArCub

Martie 19th, 2009 | By admin

Luna Amara au incheiat festivitatea de deschidere a festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania. Cei care au reusit sa intre, au avut ce vedea. Din pacate, multi au ramas pe afara, capacitatea salii fiind cu mult depasita de numarul persoanelor care s-au prezentat. Lucru, de altfel, previzibil - Luna Amara aduna oricum un public extrem de numeros la concerte, daca la asta mai adaugam intrarea libera si ora rezonabila, rezultatul este cel de aseara.

Concertul a fost unul acustic, fiind interpretate mai multe piese de pe mult asteptatul viitor album, "Don't Let Your Dreams Fall Asleep", care va fi lansat, se pare, candva in luna mai. In afara de cei cinci membri obisnuiti ai trupei, pe scena a mai fost prezent un invitat special, Dan Georgescu, care a cantat pe tot parcursul concertului, la o chitara electro-acustica cu 12 corzi. El va fi prezent alaturi de formatie si in cadrul turneului de promovare al noului album.

Atmosfera a fost una calda, receptiva, chiar daca 90% din cei prezenti au stat jos, publicul cantand alaturi de formatie pe mai multe piese. Sonorizarea a fost absolut perfecta, ar fi foarte bine daca am avea o asemenea calitate a sunetului si in cluburile unde se canta mai des.

Din compozitiile noi au fost cantate Into Another, True Sunshine, Chihlimbar, Hunt The Wire, Dead Ends, Mara (intr-o varianta modificata fata de cea de pe "Asfalt"). Nu au lipsit nici piese mai vechi, cum ar fi Albastru, Downtown Jesus, Rosu Aprins, Lume Oarba sau Ciudat. S-a incheiat, fireste, cu Gri Dorian, o piesa exploziva, indiferent de varianta aleasa. Mihnea s-a indurat si a lasat sa-i scape si putin distors pe final, cat sa nu se darame ArCub-ul.

S-au dus vremurile cand Mihnea si Nick cantau unul la voce, celalalt la chitara, in functie de piesa. Aseara au fost nu mai putin de patru chitare, toate creand o rezonanta deosebit de placuta si un sound plin, dens, stratificat. Mihnea isi permite acum sa nu cante la chitara pe unele piese in care Nick este la voce, concentrandu-se exclusiv asupra trompetei si partilor de backing vocals.

Luna Amara sunt, fara indoiala, liderii actualei generatii (de trupe, si nu numai). Fara muzica si atitudinea lor, fara "Asfalt" si "Loc Lipsa", actuala "serie" de trupe alternative ar fi fost mult mai fragila si lipsita de vlaga. Cei cinci clujeni au influentat si tras dupa ei numeroase trupe, asta nu inseamna insa ca au aratat tot ce aveau de aratat si se pot retrage linistiti. Dupa fiecare show al lor iesi cu senzatia ca va mai urma ceva. Asadar... va urma. Urmatoarea destinatie: club Control, 3 aprilie.

Highlight Kenosis @ Fire

Martie 11th, 2009 | By admin

Un nou concert reusit aseara pentru Highlight Kenosis, care in ultimul timp dau impresia, dupa fiecare show, ca "acesta a fost cel mai bun de pana acum".

Surprinzator de multi oameni au fost prezenti in Fire Club, ceea ce nu face decat sa confirme ascensiunea continua a trupei in acest inceput de an.

Un concert benefic, intr-un club de prestigiu, care le-a dat ocazia, din nou, celor patru membri HK ramasi, sa-si prezinte muzica unui public mai larg.

Au fost cantate, pentru prima data dupa plecarea lui Alex Berehoi, Change The World, Interludio si I Wish You Felt The Same. De asemenea, a fost prezentata si o piesa noua, in prima auditie, pe parcursul careia am avut placuta surpriza de a-l vedea si auzi pe tobosarul John Ciurea cantand nu la tobe, ci la ...chitara.

Iata si imagini:

Highlight Kenosis @ Big Mamou FOTO

Martie 6th, 2009 | By admin

Dekadens @ Laptarie

Martie 1st, 2009 | By admin

Dekadens si-au luat ramas bun de la fanii din Romania printr-un concert foarte reusit, in Laptaria lui Enache. Urmeaza turneul Burn Alive, ii vom revedea asadar, in cel mai bun caz, in luna aprilie.

Concertul a inceput tarziu, dupa ora 23:00, si s-a terminat la fel de tarziu, formatia luand o pauza destul de lunga undeva la jumatatea show-ului. S-a cantat cam tot ce era de cantat: toate piesele de pe "Kill And Tell", cele patru compozitii noi si doua cover-uri Ting Tings, Be The One si That's Not My Name, invatate cu ocazia lansarii Ting Tings si MGMT de anul trecut si cantate, de atunci, pe la majoritatea concertelor.

Ne asteptam la o prezenta ceva mai consistenta a publicului, dar, din nou, am fost dezamagiti de acest aspect. Este ciudat: Dekadens sunt una dintre cele mai populare formatii din rock-ul alternativ bucurestean, sunt intr-o perioada plina de inspiratie, beneficiaza de o promovare destul de buna (aparitii la TV etc.), si totusi, concertele lor nu aduna la fel de multi oameni ca alte trupe care sunt mult sub ei.

Poate ca, vineri seara, multi au optat pentru The Amsterdams in Control, oricum, speram ca absenta lui Becky, Mihai, Jan si Boddy de prin cluburile romanesti in urmatoarea perioada sa-i determine pe fanii Dekadens sa vina in numar mai mare la urmatoarele show-uri.

Voodoo & Highlight Kenosis @ El Grande Comandante

Februarie 26th, 2009 | By admin

El Grande Comandante nu este deloc un loc potrivit pentru un concert care sa antreneze publicul, din cauza repartizarii proaste a spatiului. Pacat de sonorizarea buna. In alta ordine de idei, Voodoo si Highlight Kenosis au impartit din nou scena, ambele trupe venind cu noutati: primii cu un basist nou, iar Highlight cu un clapar in minus.

Voodoo de abia au incaput in claustrofobicul si intortocheatul El Grande Comandante. Impresia pe care o dau cei patru prin miscarea scenica, relatia pe care incearca sa o construiasca cu fanii si anumite secvente instrumentale este ca sunt o trupa "de stadion", sau in orice caz, care merita un loc mai larg de desfasurare. Pentru ca au ce desfasura - fiecare membru luat in parte este un instrumentist exceptional, iar ca ansamblu se reuseste obtinerea unui sound foarte heavy, curat, modern. Voodoo stiu exact ce vor, liric si instrumental, muzica fiind una directa si clara.

Alaturi de compozitiile proprii (Zbor, Un Pas, Nu Vreau, Nu Stiu, Nu Pot, Take your Chances, Viata Fara Sens, Evadezi, Mai Bine), au fost prezentate, ca de obicei, si cateva coveruri (Nickleback, Godsmack si Led Zeppelin), toate primind amprenta inconfundabila a trupei. Noul basist pare ca s-a integrat foarte repede si bine in angrenajul trupei, asortandu-se cu ceilalti atat muzical cat si ca prezenta scenica.

Nu putem sa nu subliniem, inca o data, abilitatile individuale fantastice ale celor patru membri. Au impresionat tobele, care s-au auzit foarte bine si foarte tare, solo-urile si riff-urile lui Dragos, foarte cursive si coerente si, evident, dansul si miscarile inconfundabile ale vocalistului Fabian.

Dupa o perioada de pauza in care au incercat mai multi clapari, dupa plecarea lui Alex Berehoi, Highlight Kenosis s-au decis ca pot continua la fel de bine si in patru, ajutandu-se de un laptop pentru redarea sunetelor ce nu au putut fi realizate live. Se pare ca, cel putin momentan, se va merge in aceasta directie, cei patru membri ramasi fiind multumiti de cum merg lucrurile.

Am discutat putin, inainte de show, cu Matei Damian Ulmu, providentialul chitarist si compozitor Highlight Kenosis. Acesta ne-a explicat ca, in mare, principala problema cu claparii din ultima vreme (mai multi au fost in probe, nici unul nu a ramas pana la urma) este lipsa de profesionalism si neglijarea formatiei, plasarea altor ocupatii mai sus de formatie in lista de prioritati. Or, muzica atat de complexa pe care Oana, Matei, Dragos si John o creeaza necesita o munca serioasa si, implicit, un numar destul de mare de ore dedicat trupei.

Cum i-am lasat, asa i-am si regasit pe Highlight Kenosis. Aceeasi pofta nebuna de a canta si de a se exprima live, aceeasi precizie de ceasornic, aceeasi atentie pentru orice detaliu. Poate doar Oana, cu noul ei look, sa fi venit cu ceva nou. Oricum, in cazul HK, stagnarea nu este un lucru rau, tinand cont ca tot ce fac tinde permanent catre perfectiune. Chiar ne intrebam, unde ar mai putea sa evolueze aceasta trupa?

Ambele trupe au cantat in jur de 60 de minute. HK au redus playlist-ul fata de cum eram obsinuiti, deoarece nu au pregatit inca toate piesele in noua formula. Au fost cantate, asadar, 10 piese, printre care si una noua, in prima auditie, intitulata Marching To Hell si compusa in aceeasi nota si atmosfera caracteristice formatiei.

Sound-ul nu a avut de suferit din cauza absentei lui Berehoi. Ne-a lipsit entuziasmul sau de pe scena, in rest, laptop-ul, de care s-a ocupat John Ciurea, l-a substituit perfect. Ramane de vazut in ce masura se va simti plecarea sa pe viitoarele compozitii... laptop-ul nu stie sa compuna linii de pian. In rest, totul merge cat se poate de bine pentru Highlight Kenosis: concerte multe, fani din ce in ce mai numerosi.

The :Egocentrics & Tep Zepi @ Fabrica

Februarie 23rd, 2009 | By admin

O seara cu totul si cu totul speciala in Fabrica. Stoner rock, bezna totala, betisoare parfumate, proiectii, Tep Zepi fara basist si, nu in ultimul rand, un public nu tocmai numeros dar extrem de prezent si care stia exact pentru ce a venit.

The :Egocentrics si-au facut, in sfarsit, debutul live in capitala. Au fost primiti surprinzator de bine, aplaudati indelung si chemati la bis de un public care a stat cuminte si a ascultat cu atentie piesele instrumentale de zeci de minute. Scufundati in intuneric, singura sursa de lumina fiind proiectiile cu imagini de prin Univers, :Egocentrics ne-au oferit o muzica meditativa, grea, plina de continut. O muzica deloc accesibila si total opusa notiunii de "comercial", care, totusi, prinde, fiind prea inovativa si valoroasa pentru a nu se ridica, pana la urma, la suprafata. De asemenea, si publicul romanesc pare in ultima vreme sa stranga randurile si sa devina din ce in ce mai educat si interesat.

Revenind la concert, The :Egocentrics au confirmat pe deplin asteptarile. A fost interesant sa asistam la un show cu care nu suntem deloc obisnuiti, in care membrii trupei au trecut aproape neobservati, accentul punandu-se exclusiv pe muzica. Nu a existat nici macar un microfon pe scena pentru un schimb de replici cu publicul. Tot concertul :Egocentrics a fost, practic, un flux continuu de senzatii sonore, vizuale si olfactive, existand doar doua-trei momente in care muzica s-a oprit, lasand cateva clipe aplauzelor, doar pentru a reincepe.

Tep Zepi trebuiau sa fie patru, nu au fost decat trei. Vava, basistul trupei, nu a putut fi prezent din cauza unei gripe. In aceste conditii, Mihnea Ferezan, prin unele inginerii tehnice, a facut si chitara si basul pe chitara sa, ceea ce a determinat insa eliminarea solo-urilor si modificarea altor fragmente instrumentale. In orice caz, toate felicitarile pentru Mihnea, care a salvat concertul - fara talentul sau deosebit, acesta ar fi fost anulat.

Evident, acel sound aparte pe care il confera Vava trupei este de neinlocuit, dar Tep Zepi au facut tot posibilul sa treaca peste acest moment mai dificil, si, in mare parte au reusit, dovedind inca o data ca sunt niste adevarati profesionisti. Nu putem decat sa-i uram insanatosire grabnica lui Vava si sa il asteptam la urmatorul concert.

S-au mai aprins ceva lumini, dar nu prea multe, iar proiectiile au continuat, Tep Zepi optand pentru secvente din filmul "French Connection" cu Gene Hackman. Din playlist au facut parte cateva piese care nu au mai fost cantate de mult timp, cum ar fi Alarma, In Curand Printre Voi, Synchronize Yourself sau cover-urile Queens Of The Stone Age - No One Knows si Lost Art Of Keeping A Secret. Toate, evident, intr-o varianta adaptata circumstantelor.

Absenta basului parca i-a ambitionat pe Tep Zepi sa dea totul pe scena, Bogdan fiind in mare forma si ajungand, din nou, sa cante la un moment dat din mijlocul publicului. Vlad a fost si el, foarte entuziast, ca de obicei. Mihnea nu a prea avut timp sa respire, avand destule pe cap si fiind extrem de concentrat.

Tep Zepi si The :Egocentrics vor fi din nou pe aceeasi scena pe 28 martie, la Arad.