Luna Amara @ Stufstock

septembrie 8th, 2009 | By herminedirt

Odata cu Mihnea Blidariu (care a organizat concertele la scena Goblin'n'Gulag) si Mihnea Ferezan (care tocmai cantase alaturi de Tep Zepi, pe aceeasi scena) am plecat si noi la scena mare, pentru a urmari concertul celor de la Luna Amara. Daca in cadrul restrans al scenei alternative nu am avut nici o problema in a ne face meseria, la scena mare am dat din nou de genul de jurnalisti ingamfati, care cred ca simpla dimenisune mai mare a camerei iti da dreptul de a distruge voluntar munca celorlalti. Nu este o noutate, am mai spus-o - lipsa de respect este o atitudine la moda printre "artistii" si "jurnalistii" contemporani.

Luna Amara sunt o prezenta obligatorie si necesara pe scena Stufstock-ului. Intregul spirit al festivalului isi pierde din veridicitate prin absenta clujenilor, asa cum a fost cazul cu semi-esecul de anul trecut, cand Luna Amara nu au cantat (a fost, de altfel, singura editie la care au lipsit). Ramane in memoria colectiva concertul din 2004, unul dintre cele mai reusite show-uri facute vreodata in Romania, cand Luna Amara au socat prin atitudinea si piesele lor, cantand o varianta necenzurata a piesei Folclor, live pe TVR 2. De altfel, Mihnea Blidariu s-a referit si de aceasta data la acel moment, spunand ca desi atunci sperau ca vor schimba multe, iata, dupa cinci ani, totul este la fel (sau chiar mai rau).

Clujenii au cantat, din pacate, foarte putin. Dupa ce au inceput cu forta maxima (Loc Lipsa), s-au mai temperat, prezentand trei piese semi-acustice (Chihlimbar, No Return, Deadends), revenind apoi la compozitiile "clasice", cantate de atatea ori pe scena festivalului: Albastru, Oras, Gri Dorian, Happiness Provider si, mai ales, Folclor. Si cam atat, cei cinci fiind nevoiti sa paraseasca scena tocmai cand incepusera sa se incalzeasca.

Tep Zepi @ Stufstock

septembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Unul dintre cele mai asteptate momente ale Stufstock-ului a fost concertul celor de la Tep Zepi, o trupa aflata intr-o situatie incerta. Dupa ce si-au anuntat oficial despartirea, acestia au aparut in mod surprinzator in programul Golden Stufstock, decizia de a canta fiind luata, se pare, dupa ce concertul care ar fi trebuit sa fie de ramas bun (care a avut loc tot in Vama Veche, pe terasa Hand) a iesit extrem de bine, publicul oferind un feedback neasteptat. La fel s-a intamplat si acum, Tep Zepi reusind sa adune cei mai multi fani in jurul scenei si fiind primiti extrem de bine, spre deosebire de show-urile din capitala.

Daca la concertul din Hand a fost prezent si fostul solist Bogdan Rusu, care a cantat cateva piese, minunea nu s-a mai petrecut din nou si la Stufstock. Aceasta nu a fost insa o problema prea mare, Petra fiind intr-o forma excelenta si exploatandu-si la maxim posibilitatile vocale, extrem de flexibile. S-a cantat putin si bine, Tulpa, Repetent, Would You, Delir, Strange Nance, Mamut, Syncronize Yourself si mai ales Contact fiind savurate la maxim de un public care nu spera sa-i mai vada prea curand pe Tep Zepi pe scena.

Decizia Tep Zepi de a renunta, pe termen nelimitat, a fost cauzata de lipsa de sustinere, mai exact absenteismul constant de la concerte (in special in Bucuresti). Dupa doua concerte reusite in Vama Veche, membrii trupei au vazut insa ca se poate si par sa reconsidere problema. La finalul concertului, Petra ne-a mai dat sperante spunand ca "poate ne mai revedem" - concertul de la Stufstock putand fi, in acest caz, cel care a salvat Tep Zepi de la o disparitie prematura si nedorita.

Alternativ Quartet @ Stufstock

septembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Din multe puncte de vedere, Alternativ Quartet au fost revelatia acestei editii de Stufstock, oferind un concert de exceptie. Cu un nume extrem de descriptiv pentru muzica trupei si un concert plasat ideal, intre Highlight Kenosis si Tep Zepi, doua dintre atractiile serii, clujenii au facut un show cu care Romania nu prea este obisnuita - o combinatie neconventionala de alternative, progressive, post rock, muzica experimentala si poezie.

Cu versuri pline de continut si o atitudine introspectiva, concentrata mai mult asupra muzicii decat a spectacolului, Alternativ Quartet trec cu nonsalanta printr-o succesiune de stari intamplatoare, dovedind o sinceritate si receptivitate impresionante. Nu putem decat sa ne bucuram cand mai intalnim o trupa capabila de a face versuri bune, atat in ceea ce priveste continutul cat si sonoritatea, in limba romana - lista in acest sens fiind destul de redusa. Din punct de vedere al greutatii lirice, AQ merita pusi la acelasi nivel cu Luna Amara sau Tep Zepi.

Impresia excelenta lasata de Marcel Hosu (voce, chitara, theremin), Silviu Petrina (voce, chitara, flaut), Bogdan Hopulele (bas) si Alexandru Prigoana (tobe, muzicuta, voce) a fost accentuata de ultima piesa din playlist, un cover dupa deloc comoda Sober a celor de la Tool, constituind un final apoteotic pentru un concert revelator. Nu putem sa ne abtinem si sa nu mentionam asemenarea fizica dintre vocalistul Marcel Hosu si Buzz Osborne de la The Melvins si Fantomas, un personaj esential al avangardei muzicale.

Highlight Kenosis @ Stufstock

septembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Highlight Kenosis si-au facut debutul pe scena festivalului Stufstock cu un nou concert ireprosabil, care reprezinta un moment foarte important in cariera ambitioasei trupe bucurestene de progressive metal. Publicul, deja vizibil mai numeros, a fost impartit in doua categorii: cei care au venit sa vada concertul stiind despre ce este vorba, si cei care s-au nimerit intamplator. Acestia din urma au fost uimiti de puterea, constiinciozitatea si meticulozitatea pieselor Highlight Kenosis, compuse si interpretate cu atentie maxima la fiecare detaliu. Avand mai putin timp la dispozitie decat in concertele obisnuite, HK nu si-au putut prezenta setul obisnuit, apeland la o combinatie intre "hit-urile" trupei (Empty Dreams, A Drop Of You, It Wasn't Love) si creatiile noi, care au pierdut din melodicitate dar au castigat in forta.

Avand un trecut fara nici o legatura cu muzica underground (Trupa Veche, Bere Gratis), Highlight Kenosis au atuul de a stii sa imbine ce au invatat din acea perioada cu starea de spirit actuala, reusind sa fie extrem de placuti si atractivi pe scena, desi prezinta ceva nu tocmai accesibil pentru un public larg. Solo-urile lui Matei au fost atractia serii, cei care nu le-au mai auzit privind uimiti la fluxul imprevizibil de note.

Evo @ Stufstock

septembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Dupa ce clujenii de la Blood Print au spart gheata la scena mica, au urmat Evo. Nu era nici macar ora 21:00, iar publicul, desi rarefiat, a reactionat foarte entuziast la muzica bucurestenilor, prezenti pentru a treia oara pe scena Stufstock-ului. Au fost cantate mai multe piese de pe viitorul material al trupei, care va fi intitulat "Soundscape" si va fi lansat, probabil, in aceasta toamna. Desi necunoscute publicului, noile compozitii au fost si ele apreciate, venind cu un sound foarte puternic, cu multe influente NU metal/hardcore, temperate de vocea Teodorei. Desi au toate ingredientele pentru a intra in mainstream, Evo raman deocamdata un nume esential si carcateristic pentru scena tanara de alternative-underground bucurestean.

Blood Print @ Stufstock

septembrie 6th, 2009 | By herminedirt

Blood Print au deschis cea de-a saptea editie de Stufstock, la scena Goblin'n'Gulag. Programat pentru ora 19:00, concertul acestora a inceput cu o usoara intarziere de circa 30 de minute, cauzata de lipsa publicului. De altfel, dupa cum era de asteptat, publicul nu s-a strans decat mai spre seara, apogeul fiind atins la Tep Zepi. Cu o atmosfera intima (mult diferita fata de cea de festival de amploare de la scena de pe plaja), scena de care s-a ocupat Mihnea Blidariu a fost contextul perfect pentru savurarea unor sonoritati nu tocmai accesibile publicului larg. Desi un festival mare, Stufstock-ul a reprezentat, iata, si un punct important de intalnire pentru numele importante din underground.

Desi una dintre cele mai tinere formatii din line-up, Blood Print nu au avut nici un fel de emotii. Cu piese trecand de la acorduri pop si folk la riff-uri si solo-uri metal, cei cinci clujeni au reusit sa puna publicul in miscare, avand o atitudine extrem de pozitiva. Desi nu au beneficiat de o asistenta prea numeroasa, prezenta in cadrul Stufsock-ului poate fi un punct de referinta foarte bun, pe viitor.

Golden Stufstock 2009

septembrie 5th, 2009 | By herminedirt

Cu ceva intarzieri si emotii, cea de-a saptea editie a Stufstock-ului are loc pana la urma, No.3 fiind organ autorizat de presa in cadrul evenimentului. Este al doilea festival de prestigiu la care avem acreditari, dupa CokeLive Peninsula, care a avut loc intre 23 si 26 iulie 2009 la Targu Mures.

Stufstock 2009 reprezinta o reintoarcere la originile festivalului, fiind o editie 100% cu trupe romanesti, avand intrarea libera si revenind pe plaja. Concertele au loc in doua locatii, scena mare si scena Goblin'n'Gulag, aflate la circa 200 de metri distanta una de cealalta. Pentru iubitorii de alternative, underground, experimental si alte sonoritati mai putin ascultate pe scenele din Romania, Goblin'n'Gulag este centrul de interes, venind cu un line-up excelent selectionat de Mihnea Blidariu.

Desi departe de a fi pustie, Vama Veche este si mai departe de a fi la fel de populata ca in timpul altor editii Stufstock. Confirmarea oficiala a festivalului cu doar doua saptamani inainte, Tuborg Green Fest-ul care ii aduce pe Guano Apes la Bucuresti, lipsa unor nume de peste hotare precum si data tarzie la care a fost programat - toate au contribuit la o prezenta destul de redusa. Si daca la scena mare s-au strans, inevitabil, destule persoane, scena alternativa a fost, in mare parte, la fel de goala ca un club din capitala.

Cele mai interesante momente ale primei zile au fost:
- Tep Zepi - revenirea acestora pe scena, desi si-au anuntat despartirea a fost primita cu mult entuziasm de public, reactie ce ar putea schimba decizia formatiei de a renunta;
- Alternativ Quartet - ceva nemaivazut in Romania pana acum;
- Luna Amara - ca de obicei, un show de exceptie;
- Highlight Kenosis - au impresionat pe toata lumea;
- Dekadens - desi au cantat la 4 dimineata, au reusit sa se concentreze.

Nimic de reprosat in ceea ce priveste organizarea festivalului, realizata ca la carte din aproape toate punctele de vedere. In rest, idilica Vama Veche este plina de cutii de bere, mucuri de tigara, BMW-uri pe plaja si rockeri "liberi" care urineaza pe nisip.

Dekadens @ Art Boulevard (2)

august 30th, 2009 | By herminedirt

Dekadens au cantat pentru a doua oara in cadrul festivalului Art Boulevard aseara, pe o scena reamplasata cu cateva zeci de metri inspre Lipscani. Daca primul concert a fost un esec total in ceea ce priveste publicul si consistenta acestuia, lucrurile au stat mult mai bine de aceasta data. Majoritatea oamenilor prezenti pareau ca stiu pentru ce au venit si au privit, interesati, ce s-a intamplat pe scena.

Conditiile in care s-a cantat au fost, fireste, proaste (ca in 90% din concertele de orice fel la care am asistat in ultima vreme). Piesele Dekadens au fost insotite in permanenta de un parait dubios si sacaitor, microfonul Roxanei a functionat cu intermitente iar lumina a fost asigurata de un singur "reflector", care a reusit sa lumineze un colt de scena.

Roxana a fost, din nou, excelenta, desi s-a simtit rau inainte de concert. Nu numai ca acesta nu a fost anulat, dar vocalista a fost la fel de plina de energie ca intotdeauna si a cantat ca la carte. Au fost alese 11 piese, dintre care 6 de pe 'Kill And Tell", inclusiv 'Fire In The Hole', cam lasata la o parte la ultimele aparitii live.

Finalul concertului a fost unul incendiar, cu o scurta si excelenta improvizatie instrumentala pe post de outro, care i-a avut in prim plan pe Mihai, intins pe jos, si mai ales Boddy. La plecare am avut surpriza de a o vedea si pe fosta solista Becky Elian intrand in zona de desfasurare a concertului, exact dupa incheierea acestuia.

In concluzie, dupa o experienta complet demoralizatoare la prima aparitie la Art Boulevard, cel de-al doilea concert a fost unul mult mai reusit. Trecand peste sonorizare si alte aspecte legate de organizare (oricum, de apreciat ceea ce se incearca cu acest festival), show-ul a fost unul care a meritat din plin participarea, atat a trupei cat si a publicului.

Highlight Kenosis @ Big Mamou

august 29th, 2009 | By herminedirt

Highlight Kenosis au incheiat seria de concerte din aceasta vara aseara, in Big Mamou, intr-un cadru restrans, in fata unui public format, in principal, din prieteni si cunoscuti.

Desi au fost ceva probleme si emotii la probele de sunet, care au cauzat o atmosfera extrem de tensionata intre membrii trupei inainte de concert, totul s-a remediat pe parcurs, muzica facand orice alta divergenta sa isi piarda din importanta. Sonorizarea a fost, pana la urma, buna iar publicul din ce in ce mai entuziast. Membrii trupei au uitat si ei de neintelegeri, concentrandu-se asupra pieselor.

Playlist-ul a fost neschimbat - nu am beneficiat de nici o prima auditie si nici de vreuna dintre piesele mai vechi, abandonate dupa plecarea lui Alex Berehoi. Au sunat excelent si au fost foarte bine primite de public (parca mai bine decat piesele cunoscute) compozitiile mai recente - Feel Me, There Is No Secret, Free From Agony, If The World Is Going Down, To Do Is To Dare (piesa pastrata pentru bis) si Life Hurts, singura din repertoriul HK in care Matei este si solist.

Am avut aseara placerea de a cunoaste personal si doua persoane foarte importante pentru angrenajul Highlight Kenosis - Meda Popea, noul PR al trupei si Miluta Flueras, care a realizat un set exceptional de fotografii, pe care le puteti vedea aici. Miluta se va ocupa cat de curand si de un photo-shoot cu formatia, ale carui rezultate le asteptam cu nerabdare.

Dupa o vara incarcata, Highlight iau o pauza binevenita si binemeritata. Deja concertele lor au atins perfectiunea pentru actualul nivel - underground - lucru ce se poate observa lesne si in cronicile noastre de concert. Urmeaza doua concerte foarte importante: Stufstock-ul si lansarea de album din Silver Church, care, promovata corespunzator, poate fi un moment foarte important in ascensiunea trupei.

Dekadens & Oaia Neagra @ Art Boulevard

august 17th, 2009 | By herminedirt

Publicul prezent aseara la concertele Oaia Neagra si mai ales Dekadens a fost compus, in mare parte, din copii de etnie rroma din imprejurimi, care au trait la maxim muzica, desi cererea lor de a se canta si ceva manele nu a fost acceptata. Iata ce public precoce, protejat din plin de compania de paza, ai caror oameni, pesemne cu pregatiri in filosofie si politica, s-au gandit ca ar fi "politically incorrect" sa ii priveze pe pusti de bucuria de a se afla in fata scenei, a urla si a dansa tribal.

Oaia Neagra sunt genul de formatie pe care ai descrie-o ca "nu suna romaneste". Instrumentisti foarte talentati, intre care exista o intelegere deplina si un stil aparte de concepere a pieselor - ne-au fost cantate compozitii despre jocurile pe calculator sau Stars Wars. Chiar daca rromii mentionati in primul paragraf nu se adunasera inca in formatie completa, nici Oaia Neagra nu au scapat de chinuri. Prezentatorul concertului nu a ezitat sa se urce pe scena si sa "jammeze" cu membrii trupei, cantandu-ne chiar si niste fragmente de muzica populara cat timp chitaristul si-a schimbat o coarda.

Dekadens au inceput cu ceva intarziere, Oaia Neagra fiind chemati la bis de doua persoane. Ca orice formatie profesionista, Roxana, Jan, Mihai si Boddy au facut abstractie de conditiile nu tocmai ideale de desfasurare si au cantat ca la carte. Roxana s-a descurcat foarte bine cu puradeii in calduri care cereau insistent autografe, reusind sa mentina o atitudine joviala pana la final.

Gandindu-ne la norocoasa Becky, care se afla pe alte meleaguri, departe de strazile Selari si Franceza, am strans din dinti si am rezistat pana la final. De obicei, principalele scuze ale oamenilor care nu vin la concertele de club sunt: "nu am bani" sau "nu mai prind metroul". Nici una nu a fost valabila in cazul de fata - ceea ce ne face sa ne intrebam unde sunt consumatorii bucuresteni de muzica alternativa in serile de duminica.

Este greu sa aduni lume la un concert daca nu canti o muzica formata din clisee, despre clisee, folosind clisee scenice gen "haideti si voi" sau "toata lumea mainile sus". Tocmai de aceea, ii uram publicului roman sa aiba parte de ceea ce merita: Iris, Cargo, Pheonix, sau cine stie ce alte "mari" formatii ce pot fi ascultate de la 6 seara in parcul de la colt, cu un PET de bere si o punga de Nutline. Formatiile underground rezista pana la un punct, cand nervii te lasa, oricat de puternic ai fi.

Organizarea de evenimente in Romania este una defectuoasa. Avem o puzderie de festivaluri, concerte si alte manifestari artistice in ultimii ani, foarte putine dintre acestea beneficiaza insa de conditii profesioniste. Concertul de aseara a fost un exemplu tipic de "concert in aer liber" - le uram distractie placuta celor de la Guano Apes peste doua saptamani.

Luna Amara, Dekadens & Adi Despot @ Get Well Chi II

august 10th, 2009 | By herminedirt

Am trecut aseara prin Suburbia, unde Hefe s-a ocupat de organizarea unui eveniment foarte interesant si bine pus la punct - Get Well Chi II. O seara dedicata ascultatorilor Deftones, cu invitati mai mult sau mai putin influentati de muzica lui Chino Moreno & co.

Cand am ajuns, Luna Amara tocmai se pregateau sa inceapa. Au fost ceva probleme cu sunetul, chitara lui Mihnea Ferezan fiind putin cam tare (fara a deranja, totusi, pe nimeni) iar vocea lui Nick mult prea incet. Altfel, Nick a fost intr-o mare forma, punand, ca de obicei, foarte mult suflet, si experimentand limitele fizice ale corzilor sale vocale.

Luna Amara au fost, surprinzator pentru multi, a doua trupa, desi au fost cap de afis, din cauza unor probleme nelegate de muzica. Playlistul a fost si el unul scurt (fata de cel de aseara din El Grande Comandante): Gri Dorian, Floodmoses, No Return, Oras, Ego Nr. 4, Happiness Provider si mult asteptatele coveruri Deftones, doua la numar: Change (In The House Of Flies) si Knife Party. Ne-am fi asteptat sa auzim din partea lor si My Own Summer (Shove It), care s-ar fi pliat foarte bine pe sound-ul Luna Amara, dar n-a fost sa fie. Preluarile au iesit excelent, din pacate vocea lui Nick nu s-a auzit la volumul optim.

Pe Knife Party, am avut parte de un moment inedit: Sorin Moraru (bas) a trecut la chitara iar Mihnea Blidariu (voce, chitara, trompeta) a luat in primire basul. Surprinzatoarea improvizatie a iesit foarte bine, fiecare luandu-si in serios noul rol si noile instrumente.

Desi au cantat doua ore ieri noapte, Luna Amara nu au dat nici un semn de oboseala. In afara unor probleme de sunet nu foarte sesizabile pentru fani dar care i-au enervat la culme pe mebrii trupei, profesionisti si perfectionisti, concertul a fost unul ca la carte. Playlist-ul a impacat pe totata lumea, trecand prin toate perioadele: clasicele hituri de pe "Asfalt", o mostra din perioada metal "Loc Lipsa" si cele cateva semi-acustice de pe ultima realizare.

A urmat solistul trupei Vita de Vie, Adrian Despot, care a interpretat solo acustic trei piese din repertoriul acestora (printre care cunoscutele Totata si Praf de Stele). Un personaj extrem de popular al scenei alternative din Romania, Despot a beneficiat din plin de suportul publicului, momentul sau iesind ca la carte. Mare amator de muzica grunge, Adi nu a avut nici o problema in a prezenta acest unplugged, capacitatile sale vocale rezolvand, din start, orice problema.

Au urmat Dekadens, aflati la unul dintre cele mai reusite show-uri din perioada post-Becky, macar in ceea ce priveste feedback-ul publicului. Cu un foarte mare potential comercial, luand ceea ce ii intereseaza din indie si asezandu-l pe o minutioasa structura cu elemente NU metal, Dekadens au fost o explozie de energie, dirijata de carismatica Roxana Mocanu.

Cu un look nou si cu o atitudine pe scena extrem de atractiva pentru cei din fata scenei, Roxana arata ca s-a integrat 100% in colectivul Dekadens, muzical si nu numai. Piesele o iau, usor, in directia dorita de ea iar noua realizare, intitulata We're All Right, are un mare potential. Atata timp cat trupa va reusi sa stea unita in fata pericolelor si dezamagirilor inevitabile scenei din Romania, se intrezaresc numai lucruri bune la orizont.

Desi au venit, pe foaie, cu un playlist foarte consistent, Dekadens au cantat cam 70% din acesta, fiind presati si ei, ca si Luna Amara, de timp, doar ca de aceasta data de cel al organizatorilor - se pare. Cert este ca au fost nevoiti, din varii motive, sa coboare mai repede de pe scena

Asadar, am beneficiat doar de Inside Out, We're Allright, Denise The Disease, Midnight Star, Twilights, Work It, Neon Lights si Babylon, din repertoriul formatiei. Si cum a fost, pana la urma, un omagiu adus Deftones, nu a lipsit nici coverul. Piesa aleasa a fost, din nou, Change (In The House Of Flies), pe care tocmai o cantasera si cei de la Luna Amara. A iesit nesperat de bine, Roxana reusind sa-si adapteze perfect vocea noilor necesitati si contribuind la un moment memorabil in istoria formatiei.

Venind dupa o perioada incerta, Dekadens sunt complet refacuti si functioneaza la un potential mai mare de 100%. Roxana inspira colegilor de trupa si publicului multa incredere si energie. Speram ca starea favorabila de moment va fi fructificata si Dekadens vor reusi sa atraga un segment mai larg de public.

Felicitari inca o data organizatorilor pentru initiativa, speram ca s-a strans o suma cat de cat decenta. Dincolo de aspectul de concert caritabil, show-ul de aseara s-a inscris intr-o serie foarte bine-venita de concerte-tribut, care ne aduc aminte de importanta capitala pe care au avut-o unele trupe de afara in dezvoltarea muzicala si personala a trupelor autohtone pe care le ascultam.

Luna Amara @ El Grande Comandante

august 9th, 2009 | By herminedirt

Nu intelegem inca exact ce au cautat Luna Amara in El Grande Comandante - un club pe care nici cu indulgenta nu am putea sa-l catalogam drept profesionist. Trecand peste organizarea si aspectul clubului, si sonorizarea a lasat de dorit, vocile auzindu-se incet (in special cea a lui Nick), cat despre fanii Luna Amara, acestia au incaput cu greu intr-un local construit pentru alt gen de trupe.

Cheful de a te urca pe scena si a canta este un sentiment foarte comun printre muzicieni; diferenta este ca unii sunt in stare sa o faca iar altii nu (desi nu sunt constienti de asta). Luna Amara o fac atat de bine, incat la fiecare concert reusesc sa reasambleze piesele, sa improvizeze, sa aduca ceva nou. Mihnea Ferezan a dat un avant extraordinar trupei la capitolul jamming. Ciudat, Folclor, Rosu Aprins, Oras - toate piesele vechi sunt puse intr-o cu totul alta lumina. Fara a regreta vechiul sound Luna Amara, nu ai totusi cum sa nu te intrebi ce ar fi iesit daca Mihnea Andrei ar fi fost membru fondator.

Atmosfera a fost destul de ciudata, in El Grande Comandante aproape ca nu exista distanta intre formatie si public. Privirile au fost, asadar, mai mult in pamant, iar urechile ciulite - nu merita sa pierzi nici macar o singura nota din piesele Luna Amara.

S-a inceput in jur de ora 23:00, cu scuzele de rigoare pentru intarziere, din partea lui Nick: "Stim ca unii dintre voi sunteti foarte sensibili la acest capitol... seriozitatea la locul de munca". Primele piese au fost batranele si nelinistitele Oras si Dizident, care intr-un club cu mai mult loc de desfasurare ar fi provocat miscari serioase de trupe.

Playlist-ul a aratat astfel:
- de pe "Asfalt": Oras, Dizident, Ego Nr. 4, Rosu Aprins, Gri Dorian (la bis);
- de pe "Loc Lipsa": In Cercuri, Somn, Intunecare, Happiness Provider, Albastru, Loc Lipsa;
- de pe "Don't Let Your Dreams Fall Asleep": Chihlimbar, Floodmoses, Hunt The Wire, No Return, Little Sun (la bis).

Excelente au fost prestatiile pieselor Happiness Provider (poate cel mai bun live al trupei, revenita la varianta originala dupa ceva experimente in perioada Vali Deac), Loc Lipsa (introdusa de Mihnea: "haideti, daramam subsolul?") si No Return (cu solo-ul si efectele lui Mihnea Ferezan). Nu a lipsit nici momentul acustic al show-ului, compus din Rosu Aprins (cantata in mare parte de public, demn de nota 7.50-8:00 dupa spusele lui Mihnea), patru piese de pe ultimul album si Albastru, dedicata tinerilor din Basarabia sub privirile tampe ale reprezentantilor Shelter Security.

Ca de obicei, exceptionala a fost partea ritmica. Daca Nick si Mihnea sunt figurile "populare" ale trupei, aceasta nu ar putea exista fara Razvan, ale carui tobe au zguduit serios structura de rezistenta ale subsolului 2 din grota El Grande Comandante, si Sorin, care parca ar comunica telepatic cu acesta, cu un bas care nu da gres niciodata. Din ce in ce mai bine se descurca si Mihnea Blidariu cu chitara, improvizatiile sale live picand foarte bine pe noul sound Luna Amara.

Ca de obicei, numai de bine despre Luna Amara. O aparitie constanta si necesara prin beciurile capitalei, care mai ridica moralul celor care stiu sa-i asculte.