Rain District @ Fabrica

Octombrie 25th, 2009 | By herminedirt

Rain District si-au lansat vineri seara, in Fabrica, primul material discografic, albumul intitulat "Sounds I Hide". Titlul descrie perfect continutul sonor al CD-ului, sound-ul fiind unul cu totul neobisnuit, o combinatie inedita de beat-uri electro si riff-uri grunge, o muzica radio-friendly dar extrem de bine lucrata. Piesele sunt gandite pana la cel mai mic detaliu, rezultatul fiind un amalgam sonor conturat de vocea si stilul inconfundabil al carismaticului Alex Purje, care s-a mai facut remarcat la Nociv sau, cel mai recent, la Redrum, un cover band dedicat scenei grunge din anii '90.

Desi nu sunt inca un nume foarte cunoscut in scena alternativa, Rain District au reusit sa umple pana la refuz Fabrica (un club nu tocmai mic), astfel incat la ora 23:00 (concertul a inceput in jur de 22:45) cu greu iti mai puteai gasi un loc. Acest succes, cat se poate de meritat, a avut la baza trei aspecte:
- concertul a avut loc in weekend (de foarte multe ori concerte interesante dau gres tocmai pentru ca au loc in timpul saptamanii, publicul romanesc este unul "de weekend", in general);
- a fost anuntat din timp si a avut parte de o promovare buna (multe trupe fac greseala de a anunta concertul sau a realiza afisul cu doar cateva zile inainte de eveniment iar acest lucru se resimte, de cele mai multe ori);
- si mai ales - intrarea libera, o masura care garanteaza, de regula, un public consistent cantitativ. Singurul risc este ca acesta sa fie redus din punct de vedere calitativ, nu a fost insa cazul aseara.

Conditiile tehnice au fost si ele excelente - sonorizare buna, scena spatioasa, proiectii in timpul concertului. Rain District s-au putut desfasura la maxim, oferind un show reprezentativ pentru ideile si directia muzicala abordata de formatie dupa venirea lui Alex Purje. Vocea si chitara acestuia, desprinse parca din Seattle-ul anilor '90, beat-urile si sample-urile lui Stefan Panea, schimbarile radicale de atmosfera de la o piesa la alta (sau chiar in cadrul aceleiasi piese) - acestea ar fi elementele prin care Rain District ies in evidenta. Purje & co. sunt o aparitie necesara si binevenita in cadrul comunitatii alternative , ca orice formatie care vine cu ceva 100% original.

Funk Rock Hotel 6 @ Silver Church

Octombrie 18th, 2009 | By herminedirt

Dupa Brit Pop Express, al doilea eveniment major al acestui weekend a avut loc in Silver Church. Funk Rock Hotel, ajuns la cea de-a sasea editie, avea toate atu-urile unui eveniment reusit: locatia ideala, cea mai buna seara din saptamana si cateva trupe cu mult lipici la public. Organizatorii au comis insa doua greseli fatale: concertele au inceput undeva in jur de 22:30, in conditiile in care urmau sa cante, conform afisului, nu mai putin de cinci trupe, iar primele trei formatii care au urcat pe scena au fost Les Elephants Bizarres, The MOOoD si Ab4. Adica exact cei pentru care venisera 90% din cei prezenti. Pentru The Prostitues, care au venit tocmai din Cehia, si au inceput sa cante in jur de 2:00, deja cea mai mare parte din public plecase. Printre care si noi. Am vazut, asadar, trei trupe, printre cele mai de seama din miscarea indie romaneasca.


LES ELEPHANTS BIZARRES

Desi, alaturi de Ab4, principala atractie a serii, Les Elephants Bizarres au urcat primii pe scena. Poate de aceea, nu au avut parte de cel mai receptiv public, nefiind chemati la bis, in ciuda unui concert, cum ne-au obisnuit, impecabil. Alaturi de hit-urile underground 'Have No Fear', 'Hello Says The Devil' (un experiment 100% reusit: o piesa cu versuri atat in engleza cat si in romana), 'Brasil' s.a.m.d., elefantii au prezentat si o piesa in prima auditie. In rest, aceeasi dezinvoltura aproape dubioasa, cu care trupa urca pe scena indiferent de contextul in care concertul se desfasoara. Nu ne indoim ca cei cinci ar canta la fel de relaxati si in fata unui stadion, pe care, de altfel, l-ar merita din plin.

THE MOOOD

The MOOoD pot fi numiti, fara nici o ezitare, o formatie absolut inconfundabila. Timbrul lui Marius Moise este elementul forte al unei trupe care combina elemente desprinse din influente usor sesizabile, precum The Vines, Clash, The White Stripes sau Refused. Undeva intre alternative/indie/garage rock, The MOOoD reusesc sa atraga si prin incorporarea, in muzica lor destul de infoensiva, a unei laturi mai dure, sustinute de Mircea Valah (chitara), o sursa neobosita de riff-uri memorabile, si Bogdan Spirea, un adevarat izvor de energie. Concertul de aseara ar putea primi punctaj maxim la toate capitolele: originalitate, aparitie scenica, reactie din partea publicului, comunicare cu acesta. Excludem discutiile despre sonorizare, aceasta fiind, ca de obicei in Silver Church, impecabila.

AB4

Si, in sfarsit, Ab4, cea mai asteptata trupa a serii. Dupa ce in 2008 sa-i vezi live devenise un adevarat eveniment, anul acesta Doru Trascau - voce, Enrico D'Angelosante - chitara, Antonio Bonansingo - bas si Dorian Cazacu - tobe si-au luat revansa. Concertul de aseara a fost un mix de piese noi (in acelasi stil indie/british) si compozitii bine-cunoscute de pe primele doua albume, "Toxic" si "Broken Trust" si de pe EP-ul "Burst Into Life". Doru Trascau, o adevarata personalitate in muzica alternativa romaneasca, continua sa faca muzica asa cum considera, orientandu-se catre un sound pe care putini l-ar fi anticipat in perioada "grunge" a formatiei. Inspiratia in compozitia pieselor nu a scazut deloc, acestea fiind mai mature, fara a se renunta la simplitatea carcateristica si aproape vitala. Ab4 (inca) emana profesionalism, sinceritate si libertate muzicala.

Brit Pop Express 3 @ Fabrica

Octombrie 17th, 2009 | By herminedirt

Mini-festivalul "Brit Pop Express" a programat aseara cea de-a treia editie, pe scena aceluiasi club Fabrica. Desi tinzand spre ritmuri britanice, nici evenimentul de aseara nu a fost scutit de boala tipic romaneasca: lipsa punctualitatii, la ea acasa in Fabrica, altfel un local cat se poate de OK, atat ca aspect si spatiu, cat si in ceea ce priveste sonorizarea.

Tot drept pozitiva putem cataloga si prezenta publicului la concert. Desi la ora la care ar fi trebuit sa inceapa prima trupa, destul de putini se prezentasera, pana la Grimus randurile s-au strans in jurul scenei, show-ul excelent cu care ne-au obisnuit acestia la concerte reusind sa scoata destula lume din casa, in ciuda vremii nu tocmai favorabile.

Formati in 2007, Vive la Noiz, cei care au urcat primii pe scena, au avut unele probleme in interiorul trupei si au stagnat in cea mai mare parte a anului 2008. In 2009, au revenit in forta, lansand in primavara EP-ul „Dark Clouds And Silver Linings”, un material care reda intocmai spiritul si abordarea muzicala a celor patru clujeni.

Sa descoperi o trupa cu adevarat buna, in conditiile muzicale actuale din Romania este o adevarata provocare. Cu atat mai mare placerea de a vedea live o trupa sincera, bine pusa la punct, fara aere de vedeta si cantand din placere. Cu o muzica ritmata, piese antrenante, o chitara abraziva si o voce care nu ar fi plictisit chiar daca ar fi cantat fara instrumentatie, Vive La Noiz merita adaugati pe lista de "must see" a oricarui bucurestean ascultator de sonoritati alternative.

Daca ar fi existat o industrie muzicala care sa se ocupe, intr-adevar de... muzica, in Romania, Grimus ar fi fost in prim planul ei. Absolut tot ce tine de aceasta formatie ne duce cu gandul la o trupa "mare" din occident. Chiar si genul abordat de clujeni este "la moda", asa ca singurul inconvenient in toata aceasta situatie este doar contextul geografic in care am avut ghinionul de a ne naste.

De la vestimentatie pana la girofarul de pe keyboard, Grimus au stiu exact cum sa fie pe placul publicului. Aglomeratia de pe scena (6 membrii: voce, chitara, chitara, bas, keyboard, tobe) se reflecteaza din plin si in muzica clujenilor, un buchet sonor multicolor alcatuit cu atentie la cel mai mic detaliu.

Cu atentie la detalii a fost gandit si intregul show, care desi ar fi trebuit sa fie un festival, s-a transormat, in cele din urma, intr-un veritabil concert 100% Grimus. S-a inceput cu proiectia excelentului videoclip "In A Glimpse" si s-a incheiat cu o... tragere la sorti, in urma careia doi fani prezenti la concert au castigat un CD "Panikon", respectiv un tricou cu formatia.

La incomodul capitol "sonorizare", nu avem de facut reprosuri. Totusi, la Vive La Noiz ar fi fost frumos daca vocea solistei, de altfel excelenta, s-ar fi auzit ceva mai tare, fiind in mare parte acoperita de instrumentatia in ton cu numele trupei. La Grimus, electrica lui Vali Rauca a cedat pe parcursul concertului, fiind inlocuita ad-hoc cu o electro-acustica, aceasta dand insa o rezonanta cat se poate de placuta pieselor. Bogatia sonora a muzicii Grimus nu a avut deloc de suferit de pe urma incidentului, spontaneitatea acestora acoperind instantaneu gaura formata in melodie.

Am asistat, aseara, in Fabrica, la un show de calitate, cu trupe care stiu si mai ales pot sa faca muzica. Indiferent de gen, orice observator care are pretentia de a fi obiectiv, trebuie sa admita valoarea incontestabila a celor doua grupuri clujene care au vizitat aseara capitala.

Luna Amara @ El Grande Comandante

Octombrie 9th, 2009 | By herminedirt

Cei care au avut curajul de a se prezenta in subsolul subsolului din El Grande Comandante, intr-un concert anuntat pentru ora 22:00 intr-o seara de joi, si-au vazut efortul rasplatit. Luna Amara au oferit un show de zile mari, de aproape 3 ore, care a cuprins deopotriva piese foarte vechi si doua in prima auditie. Desi parea ca ne-am facut un obicei din a critica locatiile unde participam la concerte, El Grande a fost de aceasta data o gazda de nota 10, asta si datorita faptului ca nu a fost umplut dincolo de limita suportabilului, asa cum s-a intamplat la precedentul concert al clujenilor.

A fost un concert ca pe vremuri (ca sa nu spunem "in zilele bune" pentru ca s-ar putea interpreta gresit), intr-o atmosfera relaxata si intima, publicul cantand pe toate piesele cunoscute si ascultandu-le cu constinciozitate pe cele noi. Deloc zgarciti cu playlist-ul, Luna Amara s-au desfasurat la maxim, luand chiar si o pauza bine-venita la mijlocul concertului, in care si publicul si formatia au avut timp sa isi mai traga sufeltul.

Primele doua piese au fost, cu siguranta, o supriza foarte, foarte placuta, pentru toti cei care asculta Luna Amara de mai multi ani. Este vorba despre doua compozitii de pe "Asfalt", care nu au mai fost cantate de mult timp live: Asfalt si Stare De Gratie, ambele reamintindu-ne de momentele revelatoare in care descopeream sound-ul savuros al acestei formatii care a schimbat si continua sa schimbe fata obositei scene "rock" din Romania. Din grupul pieselor uitate odata cu trecerea timpului ar mai merita mentionate Unfed, Antidot, Your Garden, Tanagra Noise si Simplify My Spider, care, din pacate, nu au fost cantate ieri, dar, cine stie, poate vor fi scoase la randul lor de la naftalina.

Am avut privilegiul de a asculta si doua compozitii in prima auditie, fara titlu deocamdata, una dintre ele fiind prima piesa compusa alaturi de Mihnea Ferezan. Aceasta nu contine riffurile metal cu care eram obisnuiti in cele mai recente creatii, orientandu-se catre un pop-grunge destul de la moda. Au impresionat basul si riff-ul de baza, amprenta inconfundabila a lui Mihnea Andrei. O alta piesa mai noua a fost Bathtub Glory, aceasta datand din perioada in care Vali Deac facea inca parte din line-up insa fiind cantata destul de rar live.

Luna Amara au venit insotiti si de numeroase articole de merchandise, formatia punand foarte mult accent, in ultima vreme, pe aceasta latura a promovarii. Datorita cantitatii insemnate de tricouri si insigne (foarte reusite, de altfel) cu care s-au prezentat, Luna Amara nu au mai avut loc si pentru chitara electro-acustica, imprumutand una de la Adi Despot, astfel ca latura soft a concertului nu a lipsit nici de aceasta data.

Concertul a marcat si o aniversare: opt ani de cand basistul Sorin Moraru face parte din formatie. Intre timp, lucrurile s-au schimbat radical, din mai toate punctele de vedere, pentru Luna Amara, basul ramane insa stabil, direct si precis, constituind alaturi de tobele lui Razvan Ristea una dintre cele mai inventive si inovative sectiuni ritmice autohtone.

Revenind la playlist, alaturi de suprizele mentionate mai sus nu au putut lipsi "clasicele" Oras, Gri Dorian, Loc Lipsa, Dizident, Rosu Aprins, Intunecare, Albastru, Somn, In Cercuri, Happiness Provider... De pe noul disc au fost alese Chihlimbar (piesa la care va fi lansat pe data de 31 octombrie un videoclip), Floodmoses, No Return si doua track-uri agreate in special de publicul feminin - Mara si Little Sun.

Desi toata lumea era extenuata si trecuse deja bine de miezul noptii, concertul a fost unul prea bun pentru a nu se sfarsi cu un "encore". Si unul consistent inca: Ciudat, Ego Nr.4 (care declanseaza garantat nebunia totala, oriunde, oricand) si Folclor, cu un jam foarte dubios (conotatie pozitiva) incorporat si cu discursul lui Mihnea Blidariu pe final.

Luna dulce-amara ne-a dat din nou insomnii, obosind simturile intr-un mod placut-masochist.

P.S: Parintii care fac parte din tipologia "rocker wanna-be" si care isi bruscheaza copiii pe la concerte nu prea au ce cauta la show-uri Luna Amara. Pentru cine se simte, daca se simte.

Highlight Kenosis @ Silver Church

Octombrie 8th, 2009 | By herminedirt

Highlight Kenosis si-au lansat aseara albumul de debut, "Glowing", in clubul Silver Church din capitala. Evenimentul s-a desfasurat intr-o ambianta placuta, beneficiind de o promovare excelenta si fiind pregatit cu multa atentie de toti cei implicati in organizare. Aproximativ 400 de fani au fost prezenti la cel mai important eveniment de pana acum din cariera formatiei.

Amanata in repetate randuri, lansarea a adus, practic, pentru cei care au fost alaturi de trupa inca de la inceputuri, un CD cu piese deja vechi si arhi-cunoscute. Cantate deseori la concerte, acestea sunt in sfarsit disponibile si pe un suport media, dupa ce pentru o perioada au putut fi ascultate doar pe pagina de myspace a trupei. Pe unele piese de pe CD este prezent si fostul clapar Alex Berehoi, mentionat, fair-play, pe booklet-ul CD-ului.

Concertul a fost deschis de trupa bucuresteana de gothic metal Tiarra - o forta crescanda in scena metal-underground romaneasca, avand un fan base dedicat. Diversitatea vocala si instrumentala, atmosfera si look-ul intunecat, riff-urile autentice metal combinate cu influente clasice au fost bine primite de public. De notat si apreciat punctualitatea cu care s-a inceput, in cazul ambelor trupe, care i-a luat prin surprindere pe multi.

Concertul a fost punctul culminant al activitatii muzicale Highlight Kenosis de pana acum. A fost nu numai o lansare ci o adevarata sarbatoare pentru trupa, alaturi de toate feţele cunoscute care ii urmaresc inca de pe cand se numeau Highlight, intr-un cadru bine meritat. Si, totodata, un remember al sound-ului primei perioade HK, surprins foarte bine pe CD dar care, intre timp, a suferit numeroase ajustari si modificari in piesele noi.

Playlist-ul ales a fost unul extrem de variat. Au fost cantate 6 dintre cele 8 piese de pe CD, fiind lasate deoparte 'Thank You For Leaving Me' si 'I Found Myself In You'. O supriza foarte placuta a fost interpretarea unor compozitii mai vechi, 'History Of Love' (in deschidere), tulburatoarea balada 'In The Shadow' (una dintre cele mai intense piese ale trupei) si 'Change The World', la inevitabilul bis. De apreciat acest frumos gest al trupei, care a raspuns astfel la insistentele fanilor din ultima vreme de a nu renunta la materialele vechi. Nu au lipsit nici piese mai noi ('Free From Agony', 'There Is No Secret', 'If The World Is Going Down', 'Life Hurts', To Do Is To Dare') dar nici hit-urile 'A Drop Of You' si 'It Wasn't Love'.

Dupa cum am mai spus-o, Silver Church-ul este locul ideal pentru evenimente muzicale de calitate. Nu putem decat sa ne bucuram ca, in sfarsit, Highlight Kenosis primesc, sau incep sa primeasca, recunoasterea pe care o merita. Primul episod din istoria trupei se poate incheia, acum ca exista si marturii palpabile. "Glowing" este o colectie sonora de o intensitate constanta, radiind, intr-adevar, de energie si inspiratie.

Van Cramp @ Art Boulevard

Septembrie 20th, 2009 | By herminedirt

Clujenii de la Van Cramp au cantat aseara pentru prima data in capitala, in penultima zi a festivalului Art Boulevard. Desi in momentul in care au urcat pe scena de pe strada Selari piesajul era unul cam dezolant, nefiind prea multa lume prin preajma, pe parcursul concertului publicul s-a mai strans, in ciuda frigului care isi arata coltii pentru cam prima data in acest an.

Abordand un sound modern, indie brit-rock cu influente post-punk, foarte apreciat si promovat la ora actuala, Van Cramp au facut un show bun, cu cateva mici exceptii neglijabile insa, aparute probabil pe seama oboselii. Au fost cantate 7 piese, noi (una nu avea inca nici titlu), vechi (din perioada incipienta garage/punk), precum si doua cover-uri. Important pentru cei patru este ca show-ul a iesit bine, ca au debutat in capitala si ca numele lor va suna deja familiar bucurestenilor la urmatorul concert, ca urmare a promovarii bune de care a beneficiat ineditul festival Art Boulevard.

Toate compozitiile Van Cramp au in prim plan sectia ritmica bas-tobe, chitara si vocea parand oarecum in planul secund, simple si reduse la minimul necesar. Muzica celor patru clujeni este, in primul rand, ansamblul rezultat din suprapunerea instrumentelor, fiecare luat separat pierzandu-si din forta.

Tragand linie, Van Cramp au trecut cu bine de inevitabilul si necesarul examen al debutului in capitala. De altfel, peisajul muzical este unul favorabil clujenilor, stilul indie fiind apreciat si ascultat la scara larga printre bucuresteni.

Luna Amara @ Fire Club

Septembrie 19th, 2009 | By herminedirt

Cu riscul de a fi considerati prea pretentiosi, incepem si acest articol intr-o nota usor negativa. Nu in ceea ce priveste concertul trupei Luna Amara, ci a organizarii foarte proaste. Daca in 2001 era centrul scenei alternative/underground bucuresteme, Fire-ul pare la ora actuala depasit de situatie, ramanand, ca resurse tehnice, tot la nivelul acelei perioade.

Anuntat pentru 21:30 (chiar s-a subliniat ca show-ul se va termina maxim la ora 23:00), concertul a inceput cu mai bine de o ora intarziere, la ora 21:30 fanii asteptand inca la intrare. A urmat un soundcheck chinuitor pentru membrii trupei, problemele de sonorizare revenind, de altfel, insistent si frustrant pe parcursul intregului concert. Pe final, dupa ce microfonul nu a mai functionat pe ultimul refren din Loc Lipsa, Nick a ales cea mai buna intrebuintare a acestuia, izbindu-l de podea.

Fire-ul nu au dus deloc lipsa de public aseara, desi, simultan, mai aveau loc alte 3 concerte interesante in Bucuresti: OCS in Control, H8 in Fabrica si Trooper in Suburbia. Luna Amara raman insa printre preferatii publicului bucurestean, umpland orice club in care apar. Alternand perfect piesele agresive cu cele acustice, Luna Amara reusesc sa prezinte, in cadrul aceluiasi concert, stari extrem de diferite, dar complementare.

Playlist-ul a fost alcatuit mai mult din piese vechi. S-a inceput, atipic, cu Ego Nr. 4, in cadrul show-ului mai fiind cantate 5 piese de pe "Asfalt" (Oras, Rosu Aprins, Dizident, Gri Dorian, Folclor), 6 de pe 'Loc Lipsa" (In Cercuri, Albastru, Intunecare, Somn, Happiness Provider, Loc Lipsa) si 4 de pe ultima realizare discografica (Chihlimbar, No Return, Floodmoses, Deadends). In continuare, nu am vazut nici o piesa electrica post-"Loc Lipsa" alaturi de Mihnea Ferezan.

Intre piese, Nick ne-a oferit si o informatie interesanta legata de activitatea recenta a formatiei - este foarte posibil ca peste aproximativ o luna sa fie lansat un nou clip Luna Amara, la piesa Chihlimbar. Ar fi cel de-al cincilea videoclip din cariera trupei, dupa Gri Dorian, Ego Nr. 4, Folclor si Loc Lipsa.

Kumm @ Stufstock

Septembrie 10th, 2009 | By herminedirt

In ciuda schimbarilor radicale prin care au trecut de-a lungul timpului, atat in ceea ce priveste componenta cat si sound-ul trupei, Kumm raman una dintre cele mai apreciate formatii ale scenei romanesti, si nu puteau lipsi de la un eveniment de amploare precum Golden Stfstock-ul. Cu instrumentisti de exceptie - Oigan, Iordache sau Erhan, Kumm nu au cum sa dea gres, chiar daca in ceea ce priveste noile compozitii nu au reusit sa impresioneze ca pe albumele precedente.

Show-ul celor de la Kumm a fost, ca de obicei, dinamic, plin de solo-uri si alte artificii tehnice. Genul abordat de cei sase ramane, in continuare, un mister, fiind ascuns undeva intre alternativ, indie, progressive, si totusi nefiind nimic dintre acestea.

Les Elephants Bizarres @ Stufstock

Septembrie 10th, 2009 | By herminedirt

Desi suntem invadati de acest trend "indie", raspandit ca o ciuma de mass media, nu trebuie sa consideram, a priori, orice formatie ale carei piese pot fi descrise dupa aceleasi coordonate cu muzica indie, ca fiind lipsita de orice valoare. Les Elephants Bizarres sunt fix in acest caz - desi pot fi usor incadrati in curentul despre care vorbeam, ar fi nedrept sa ignoram muzica lor doar pentru forma exterioara. Cei cinci "elefanti" fac muzica din placere, lucru vizibil in aparitiile live, pline de un entuziasm radiant si contagios.

Les Elephants Bizarres inseamna povesti interesante, versuri si titluri inventive, compozitii instrumentale ireprosabile, atitudine plina de personalitate. Totul intr-o forma dansanta si accesibila, fara nimic fals sau exagerat. Indiferent daca publicul raspunde sau nu provocarii, formatia face de fiecare data acelasi show revigorant. La Stufstock, "elefantii" au urcat pe scena mare in a doua zi a festivalului, fiind acea formatie care a adunat publicul, oferind un motiv bun celor de pe plaja sa se apropie de scena.

Formatia incepe deja sa isi creeze un renume in, sa spunem, straturile superioare ale undergroundului romanesc, prin promovarea inteligenta a unei imagini inedite si puternice, fie ca ne referim la dansul lui Stefan sau botosii lui Nae.

Dekadens @ Stufstock

Septembrie 8th, 2009 | By herminedirt

Obisnuiti cu cantatul in locuri nepotrivite, la momente nepotrivite, Dekadens au facut fata si de aceasta data, desi au urcat pe scena ultimii, in jur de patru dimineata, dupa un concert interminabil al lui Mircea Baniciu. Publicul disparuse, deja, in mare parte, au mai ramas insa, din fericire, ceva persoane interesate de muzica Dekadens - sau de solista Roxana Mocanu, dar asta deja nu mai conteaza. Important este ca s-a cantat bine, Roxana fiind din nou foarte energica, in ciuda contextului nu tocmai incurajator.

A fost cea de-a doua aparitie pentru Dekadens pe scena festivalului Stufstock, dupa cea din 2007, cand erau intr-o formula diferita, cu Florin Dinu la tobe si Becky Elian la voce. Multe s-au intamplat de atunci pentru formatie: schimbarile de componenta, un album, un turneu in SUA si Canada. Spre deosebire de concertul din 2007, de la care nu exista filmari online (cu exceptia unui scurt fragment din Midnight Star), No.3 a filmat de aceasta data integral show-ul celor de la Dekadens.

S-au cantat 11 piese, printre care si cea mai recenta isprava Dekadens, foarte promitatoarea 'We're Alright', cu versuri 100% compuse de Roxana si o linie melodica mergand pe linia Work It - Babylon. S-a cantat chiar si bis (Inside Out), la cererea celor care au reusit sa reziste, eroic, pana la finalul concertului. Toata lumea a mers apoi impacata la culcare, prima zi de Stufstock (excludem deschiderea) oferind tot ce putea oferi in materie de muzica.

Luna Amara @ Stufstock

Septembrie 8th, 2009 | By herminedirt

Odata cu Mihnea Blidariu (care a organizat concertele la scena Goblin'n'Gulag) si Mihnea Ferezan (care tocmai cantase alaturi de Tep Zepi, pe aceeasi scena) am plecat si noi la scena mare, pentru a urmari concertul celor de la Luna Amara. Daca in cadrul restrans al scenei alternative nu am avut nici o problema in a ne face meseria, la scena mare am dat din nou de genul de jurnalisti ingamfati, care cred ca simpla dimenisune mai mare a camerei iti da dreptul de a distruge voluntar munca celorlalti. Nu este o noutate, am mai spus-o - lipsa de respect este o atitudine la moda printre "artistii" si "jurnalistii" contemporani.

Luna Amara sunt o prezenta obligatorie si necesara pe scena Stufstock-ului. Intregul spirit al festivalului isi pierde din veridicitate prin absenta clujenilor, asa cum a fost cazul cu semi-esecul de anul trecut, cand Luna Amara nu au cantat (a fost, de altfel, singura editie la care au lipsit). Ramane in memoria colectiva concertul din 2004, unul dintre cele mai reusite show-uri facute vreodata in Romania, cand Luna Amara au socat prin atitudinea si piesele lor, cantand o varianta necenzurata a piesei Folclor, live pe TVR 2. De altfel, Mihnea Blidariu s-a referit si de aceasta data la acel moment, spunand ca desi atunci sperau ca vor schimba multe, iata, dupa cinci ani, totul este la fel (sau chiar mai rau).

Clujenii au cantat, din pacate, foarte putin. Dupa ce au inceput cu forta maxima (Loc Lipsa), s-au mai temperat, prezentand trei piese semi-acustice (Chihlimbar, No Return, Deadends), revenind apoi la compozitiile "clasice", cantate de atatea ori pe scena festivalului: Albastru, Oras, Gri Dorian, Happiness Provider si, mai ales, Folclor. Si cam atat, cei cinci fiind nevoiti sa paraseasca scena tocmai cand incepusera sa se incalzeasca.

Tep Zepi @ Stufstock

Septembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Unul dintre cele mai asteptate momente ale Stufstock-ului a fost concertul celor de la Tep Zepi, o trupa aflata intr-o situatie incerta. Dupa ce si-au anuntat oficial despartirea, acestia au aparut in mod surprinzator in programul Golden Stufstock, decizia de a canta fiind luata, se pare, dupa ce concertul care ar fi trebuit sa fie de ramas bun (care a avut loc tot in Vama Veche, pe terasa Hand) a iesit extrem de bine, publicul oferind un feedback neasteptat. La fel s-a intamplat si acum, Tep Zepi reusind sa adune cei mai multi fani in jurul scenei si fiind primiti extrem de bine, spre deosebire de show-urile din capitala.

Daca la concertul din Hand a fost prezent si fostul solist Bogdan Rusu, care a cantat cateva piese, minunea nu s-a mai petrecut din nou si la Stufstock. Aceasta nu a fost insa o problema prea mare, Petra fiind intr-o forma excelenta si exploatandu-si la maxim posibilitatile vocale, extrem de flexibile. S-a cantat putin si bine, Tulpa, Repetent, Would You, Delir, Strange Nance, Mamut, Syncronize Yourself si mai ales Contact fiind savurate la maxim de un public care nu spera sa-i mai vada prea curand pe Tep Zepi pe scena.

Decizia Tep Zepi de a renunta, pe termen nelimitat, a fost cauzata de lipsa de sustinere, mai exact absenteismul constant de la concerte (in special in Bucuresti). Dupa doua concerte reusite in Vama Veche, membrii trupei au vazut insa ca se poate si par sa reconsidere problema. La finalul concertului, Petra ne-a mai dat sperante spunand ca "poate ne mai revedem" - concertul de la Stufstock putand fi, in acest caz, cel care a salvat Tep Zepi de la o disparitie prematura si nedorita.