Fire-ul a devenit aseara un adevarat camp de lupta, publicul extrem de numeros primind cu entuziasm maxim primul concert electric Luna Amara din ultimele doua luni. Continuand analogia, am fost aseara reporteri de razboi, incercand sa ne tinem echilibrul in timpul catcalismului care a zguduit centrul istoric al capitalei.
Foarte aplaudat, ca de obicei, a fost Mihnea Ferezan, ultimul venit in trupa. Solo-urile si artificiile sale tehnice prind foarte bine, suna de parca ar fi fost dintotdeauna prezente in structura pieselor. Nu degeaba, Mihnea era votat acum cateva luni drept cel mai bun chitarist din componenta Luna Amara de pana acum.
De asemenea, odata cu venirea lui Mihnea Ferezan beneficiem live, dupa mult timp, de variantele vechi la Gri Dorian sau Happiness Provider, piese pe care in ultima parte a perioadei cu Vali Deac s-a experimentat foarte mult. S-a adaugat, in schimb, un outro foarte reusit la Ciudat, cu cateva senzationale ruperi de ritm ale lui Razvan.
Playlist-ul a cuprins piese de pe toate albumele Luna Amara, dar nici o compozitie mai noua (gen Glow, Bathtub Glory sau Sleepdisco), probabil ca Mihnea nu a avut timp sa le invete inca. Asadar:
- "Asfalt": Gri Dorian, Oras, Ego Nr. 4, Dizident;
- "Loc Lipsa": Loc Lipsa, Intunecare, Albastru, Somn, In Cercuri, Happiness Provider, Din Valuri Ard (piesa care nu a mai fost cantata de foarte mult timp);
- "Don't Let Your Dreams Fall Asleep": Chihlimbar, No Return, Hunt The Wire, Floodmoses.
La bis, au mai fost interpretate doua piese de pe albumul de debut, ambele printre cele mai populare compozitii ale formatiei (beneficiind si de videoclipuri la vremea respectiva). Rosu Aprins a fost cantata acustic, doar cu voce/chitara/trompeta, alaturi de public, iar Folclor a inchis concertul, Mihnea luandu-si la revedere: "ne vedem in strada!". Desi chemati la inca un bis timp de 5-10 minute, baietii nu au mai revenit pe scena.
In rest, pogo, caldura foarte mare, o intarziere de doua ore (anuntat pentru 19:30, concertul s-a terminat undeva dupa 23:30) - ingredientele nelipsite din subteranele bucurestene.
Dupa Dekadens, cel de-al doilea experiment al zilei a avut loc in Club A, in cadrul celei de-a doua seri din cadrul Live Summer Nights. Tep Zepi au fuzionat cu una bucata vocalista The Others, Petra Acker, si rezultatul a fost unul cat se poate de imbucurator. La fel ca si Dekadens, Tep Zepi au fost resuscitati si merg mai departe.
Concertul a fost deschis de Hush, o tanara trupa de alternative metal din Bucuresti. Acestia ne-au propus un sound modern, bine pus la punct, o alternanta intre secvente pline de distors si altele mai soft, cu clape si chitara electro-acustica. Cei cinci ne-au cantat si un cover dupa celebra piesa Narcotic a celor de la Liquido, in timp ce inflexiunile vocale ale solistului ne-au adus aminte de 36 Crazyfists sau Papa Roach.
Zvonuri in ceea ce priveste cooptarea solistei The Others circulau deja, iar in momentul in care aceasta a fost vazuta in Club A inainte de inceperea concertului, totul era deja clar. Fara prea multe prezentari si vorbe in plus, Petra & co. s-au urcat pe scena si si-au facut treaba cum stiu mai bine.
In ceea ce priveste piesele vechi, Petra a reusit sa le redea excelent. Vocea deosebita a acesteia ii permite sa cante orice, oricand, asa ca trecerea de la funk/blues la stoner rock nu a parut deloc fortata. Versurile au ramas si ele neschimbate, fiind pastrat genul masculin.
A fost cantat tot albumul "Son Of A Dollar And A Song", plus deja clasicul cover Stone Temple Pilots, Down. Piesa care de cele mai multe ori deschidea concertele Tep Zepi, Mamut, a fost lasata de aceasta data la sfarsit - nu stim daca din intamplare sau cu vreun simbolism ascuns.
Petra s-a inteles excelent cu ceilalti membri ai trupei si a parut ca se simte foarte in largul ei pe scena. Nu putem decat sa speram ca aceasta suprinzatoare colaborare va da roade, sunt multe piese Tep Zepi din prima perioada a trupei care ar fi pacat sa se piarda. Vocea Petrei o suplineste excelent pe cea a lui Bogdan, avand un timbru foarte asemanator - asa ca schimbarea nu a parut atat de mare aseara. Va incepe insa sa se vada odata cu eventualele compozitii noi si mai ales partea lirica a acestora, de care se va ocupa, probabil, Petra.
In ceea ce priveste publicul, acesta a fost prezent intr-un numar previzibil de redus pentru un concert 100% underground - nu mai dezvoltam problema acum. Oricum, cei prezenti au primit foarte bine ambele formatii, la Tep Zepi entuziasmul fiind identic fata de perioada cu Bogdan la microfon, ceea ce ne face sa credem ca Petra a fost acceptata de (putinii) fani. Foarte enervanti au fost anumiti "fotografi" care cred ca nu pot obtine cadre bune decat contorsionandu-se in fata scenei sau, mai nou, pe scena. Nici nu ne asteptam sa ii intereseze ca deranjeaza pe altii, dar nu se putea sa nu-i mentionam...
Concluzia serii: la fel ca si Dekadens, Tep Zepi au gasit inlocuitorul perfect pentru fostul solist. Urmatorul concert Tep Zepi are loc pe 24 iulie, la Brasov,orasul din care provin The Others, in cadrul Watumi Festival & Fringe. Va urma.
Ziua de ieri a reprezentat un moment important pentru undergroundul bucurestean, doua dintre cele mai apreciate trupe ale acestuia debutand pe scena alaturi de noile soliste. Atat Dekadens, cat si Tep Zepi, au reusit sa treaca cu bine peste plecarile lui Becky Elian, respectiv Bogdan Rusu, pierderi ce pareau ireparabile la vremea respectiva.
Roxana Mocanu, noua solista Dekadens, a sustinut ieri nu numai primul show alaturi de noua trupa, ci primul concert din cariera ei. Cu toate acestea, a parut foarte relaxata, descurcandu-se de minune si cantand toate piesele impecabil.
Din pacate, contextul in care s-a desfasurat concertul nu a fost unul tocmai potrivit, publicul fiind foarte rarefiat, aproape inexistent. Cei prezenti oricum erau acolo din pura intamplare, foarte putini fiind constienti de momentul extrem de important din istoria acestei trupe, la care asistau. In ciuda unui start ratat (s-a inceput cu Inisde Out, au fost unele probleme cu microfonul si piesa a fost reluata de la inceput) si a unui public nu tocmai generos, Roxana a reusit sa-si pastreze moralul ridicat.
Dekadens au reusit sa gaseasca inlocuitoare perfecta pentru Becky Elian, ceea ce nu este tocmai usor. Fara a o imita in nici un fel pe Becky, Roxana are un stil propriu care continua foarte bine ce au inceput Dekadens pe "Kill And Tell". Nu avem de-a face, asadar, cu o schimbare brutala de muzica si atitudine, care ar fi distrus o mare parte din ceea ce Jan, Boddy si Mihai au construit pana in prezent.
Playlist-ul a inclus 9 din cele 11 piese de pe album (fara The Hunt si Kids), plus compozitiile post-"Kill And Tell": Neon Lights, Twilights, Work It si Babylon. Toate au iesit impecabil, Roxana punandu-si amprenta asupra pieselor fara a schimba esenta acestora.
In mare, concertul a fost un fel de repetitie cu intrarea libera. Este important ca Dekadens nu o iau de la zero, totusi nu putem decat sa asteptam piese noi. "Kill And Tell"-ul trebuie, incet incet, sa ramana lasat undeva in spate, pentru ca oricat de talentata ar fi Roxana, ramane amintirea indelebila a lui Becky.
Orient Cafe va asteapta sa serviti din aromele orientale intr-o atmosfera speciala.
