Evo @ Stufstock

Septembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Dupa ce clujenii de la Blood Print au spart gheata la scena mica, au urmat Evo. Nu era nici macar ora 21:00, iar publicul, desi rarefiat, a reactionat foarte entuziast la muzica bucurestenilor, prezenti pentru a treia oara pe scena Stufstock-ului. Au fost cantate mai multe piese de pe viitorul material al trupei, care va fi intitulat "Soundscape" si va fi lansat, probabil, in aceasta toamna. Desi necunoscute publicului, noile compozitii au fost si ele apreciate, venind cu un sound foarte puternic, cu multe influente NU metal/hardcore, temperate de vocea Teodorei. Desi au toate ingredientele pentru a intra in mainstream, Evo raman deocamdata un nume esential si carcateristic pentru scena tanara de alternative-underground bucurestean.

Blood Print @ Stufstock

Septembrie 6th, 2009 | By herminedirt

Blood Print au deschis cea de-a saptea editie de Stufstock, la scena Goblin'n'Gulag. Programat pentru ora 19:00, concertul acestora a inceput cu o usoara intarziere de circa 30 de minute, cauzata de lipsa publicului. De altfel, dupa cum era de asteptat, publicul nu s-a strans decat mai spre seara, apogeul fiind atins la Tep Zepi. Cu o atmosfera intima (mult diferita fata de cea de festival de amploare de la scena de pe plaja), scena de care s-a ocupat Mihnea Blidariu a fost contextul perfect pentru savurarea unor sonoritati nu tocmai accesibile publicului larg. Desi un festival mare, Stufstock-ul a reprezentat, iata, si un punct important de intalnire pentru numele importante din underground.

Desi una dintre cele mai tinere formatii din line-up, Blood Print nu au avut nici un fel de emotii. Cu piese trecand de la acorduri pop si folk la riff-uri si solo-uri metal, cei cinci clujeni au reusit sa puna publicul in miscare, avand o atitudine extrem de pozitiva. Desi nu au beneficiat de o asistenta prea numeroasa, prezenta in cadrul Stufsock-ului poate fi un punct de referinta foarte bun, pe viitor.

Golden Stufstock 2009

Septembrie 5th, 2009 | By herminedirt

Cu ceva intarzieri si emotii, cea de-a saptea editie a Stufstock-ului are loc pana la urma, No.3 fiind organ autorizat de presa in cadrul evenimentului. Este al doilea festival de prestigiu la care avem acreditari, dupa CokeLive Peninsula, care a avut loc intre 23 si 26 iulie 2009 la Targu Mures.

Stufstock 2009 reprezinta o reintoarcere la originile festivalului, fiind o editie 100% cu trupe romanesti, avand intrarea libera si revenind pe plaja. Concertele au loc in doua locatii, scena mare si scena Goblin'n'Gulag, aflate la circa 200 de metri distanta una de cealalta. Pentru iubitorii de alternative, underground, experimental si alte sonoritati mai putin ascultate pe scenele din Romania, Goblin'n'Gulag este centrul de interes, venind cu un line-up excelent selectionat de Mihnea Blidariu.

Desi departe de a fi pustie, Vama Veche este si mai departe de a fi la fel de populata ca in timpul altor editii Stufstock. Confirmarea oficiala a festivalului cu doar doua saptamani inainte, Tuborg Green Fest-ul care ii aduce pe Guano Apes la Bucuresti, lipsa unor nume de peste hotare precum si data tarzie la care a fost programat - toate au contribuit la o prezenta destul de redusa. Si daca la scena mare s-au strans, inevitabil, destule persoane, scena alternativa a fost, in mare parte, la fel de goala ca un club din capitala.

Cele mai interesante momente ale primei zile au fost:
- Tep Zepi - revenirea acestora pe scena, desi si-au anuntat despartirea a fost primita cu mult entuziasm de public, reactie ce ar putea schimba decizia formatiei de a renunta;
- Alternativ Quartet - ceva nemaivazut in Romania pana acum;
- Luna Amara - ca de obicei, un show de exceptie;
- Highlight Kenosis - au impresionat pe toata lumea;
- Dekadens - desi au cantat la 4 dimineata, au reusit sa se concentreze.

Nimic de reprosat in ceea ce priveste organizarea festivalului, realizata ca la carte din aproape toate punctele de vedere. In rest, idilica Vama Veche este plina de cutii de bere, mucuri de tigara, BMW-uri pe plaja si rockeri "liberi" care urineaza pe nisip.

Dekadens @ Art Boulevard (2)

August 30th, 2009 | By herminedirt

Dekadens au cantat pentru a doua oara in cadrul festivalului Art Boulevard aseara, pe o scena reamplasata cu cateva zeci de metri inspre Lipscani. Daca primul concert a fost un esec total in ceea ce priveste publicul si consistenta acestuia, lucrurile au stat mult mai bine de aceasta data. Majoritatea oamenilor prezenti pareau ca stiu pentru ce au venit si au privit, interesati, ce s-a intamplat pe scena.

Conditiile in care s-a cantat au fost, fireste, proaste (ca in 90% din concertele de orice fel la care am asistat in ultima vreme). Piesele Dekadens au fost insotite in permanenta de un parait dubios si sacaitor, microfonul Roxanei a functionat cu intermitente iar lumina a fost asigurata de un singur "reflector", care a reusit sa lumineze un colt de scena.

Roxana a fost, din nou, excelenta, desi s-a simtit rau inainte de concert. Nu numai ca acesta nu a fost anulat, dar vocalista a fost la fel de plina de energie ca intotdeauna si a cantat ca la carte. Au fost alese 11 piese, dintre care 6 de pe 'Kill And Tell", inclusiv 'Fire In The Hole', cam lasata la o parte la ultimele aparitii live.

Finalul concertului a fost unul incendiar, cu o scurta si excelenta improvizatie instrumentala pe post de outro, care i-a avut in prim plan pe Mihai, intins pe jos, si mai ales Boddy. La plecare am avut surpriza de a o vedea si pe fosta solista Becky Elian intrand in zona de desfasurare a concertului, exact dupa incheierea acestuia.

In concluzie, dupa o experienta complet demoralizatoare la prima aparitie la Art Boulevard, cel de-al doilea concert a fost unul mult mai reusit. Trecand peste sonorizare si alte aspecte legate de organizare (oricum, de apreciat ceea ce se incearca cu acest festival), show-ul a fost unul care a meritat din plin participarea, atat a trupei cat si a publicului.

Highlight Kenosis @ Big Mamou

August 29th, 2009 | By herminedirt

Highlight Kenosis au incheiat seria de concerte din aceasta vara aseara, in Big Mamou, intr-un cadru restrans, in fata unui public format, in principal, din prieteni si cunoscuti.

Desi au fost ceva probleme si emotii la probele de sunet, care au cauzat o atmosfera extrem de tensionata intre membrii trupei inainte de concert, totul s-a remediat pe parcurs, muzica facand orice alta divergenta sa isi piarda din importanta. Sonorizarea a fost, pana la urma, buna iar publicul din ce in ce mai entuziast. Membrii trupei au uitat si ei de neintelegeri, concentrandu-se asupra pieselor.

Playlist-ul a fost neschimbat - nu am beneficiat de nici o prima auditie si nici de vreuna dintre piesele mai vechi, abandonate dupa plecarea lui Alex Berehoi. Au sunat excelent si au fost foarte bine primite de public (parca mai bine decat piesele cunoscute) compozitiile mai recente - Feel Me, There Is No Secret, Free From Agony, If The World Is Going Down, To Do Is To Dare (piesa pastrata pentru bis) si Life Hurts, singura din repertoriul HK in care Matei este si solist.

Am avut aseara placerea de a cunoaste personal si doua persoane foarte importante pentru angrenajul Highlight Kenosis - Meda Popea, noul PR al trupei si Miluta Flueras, care a realizat un set exceptional de fotografii, pe care le puteti vedea aici. Miluta se va ocupa cat de curand si de un photo-shoot cu formatia, ale carui rezultate le asteptam cu nerabdare.

Dupa o vara incarcata, Highlight iau o pauza binevenita si binemeritata. Deja concertele lor au atins perfectiunea pentru actualul nivel - underground - lucru ce se poate observa lesne si in cronicile noastre de concert. Urmeaza doua concerte foarte importante: Stufstock-ul si lansarea de album din Silver Church, care, promovata corespunzator, poate fi un moment foarte important in ascensiunea trupei.

Dekadens & Oaia Neagra @ Art Boulevard

August 17th, 2009 | By herminedirt

Publicul prezent aseara la concertele Oaia Neagra si mai ales Dekadens a fost compus, in mare parte, din copii de etnie rroma din imprejurimi, care au trait la maxim muzica, desi cererea lor de a se canta si ceva manele nu a fost acceptata. Iata ce public precoce, protejat din plin de compania de paza, ai caror oameni, pesemne cu pregatiri in filosofie si politica, s-au gandit ca ar fi "politically incorrect" sa ii priveze pe pusti de bucuria de a se afla in fata scenei, a urla si a dansa tribal.

Oaia Neagra sunt genul de formatie pe care ai descrie-o ca "nu suna romaneste". Instrumentisti foarte talentati, intre care exista o intelegere deplina si un stil aparte de concepere a pieselor - ne-au fost cantate compozitii despre jocurile pe calculator sau Stars Wars. Chiar daca rromii mentionati in primul paragraf nu se adunasera inca in formatie completa, nici Oaia Neagra nu au scapat de chinuri. Prezentatorul concertului nu a ezitat sa se urce pe scena si sa "jammeze" cu membrii trupei, cantandu-ne chiar si niste fragmente de muzica populara cat timp chitaristul si-a schimbat o coarda.

Dekadens au inceput cu ceva intarziere, Oaia Neagra fiind chemati la bis de doua persoane. Ca orice formatie profesionista, Roxana, Jan, Mihai si Boddy au facut abstractie de conditiile nu tocmai ideale de desfasurare si au cantat ca la carte. Roxana s-a descurcat foarte bine cu puradeii in calduri care cereau insistent autografe, reusind sa mentina o atitudine joviala pana la final.

Gandindu-ne la norocoasa Becky, care se afla pe alte meleaguri, departe de strazile Selari si Franceza, am strans din dinti si am rezistat pana la final. De obicei, principalele scuze ale oamenilor care nu vin la concertele de club sunt: "nu am bani" sau "nu mai prind metroul". Nici una nu a fost valabila in cazul de fata - ceea ce ne face sa ne intrebam unde sunt consumatorii bucuresteni de muzica alternativa in serile de duminica.

Este greu sa aduni lume la un concert daca nu canti o muzica formata din clisee, despre clisee, folosind clisee scenice gen "haideti si voi" sau "toata lumea mainile sus". Tocmai de aceea, ii uram publicului roman sa aiba parte de ceea ce merita: Iris, Cargo, Pheonix, sau cine stie ce alte "mari" formatii ce pot fi ascultate de la 6 seara in parcul de la colt, cu un PET de bere si o punga de Nutline. Formatiile underground rezista pana la un punct, cand nervii te lasa, oricat de puternic ai fi.

Organizarea de evenimente in Romania este una defectuoasa. Avem o puzderie de festivaluri, concerte si alte manifestari artistice in ultimii ani, foarte putine dintre acestea beneficiaza insa de conditii profesioniste. Concertul de aseara a fost un exemplu tipic de "concert in aer liber" - le uram distractie placuta celor de la Guano Apes peste doua saptamani.

Luna Amara, Dekadens & Adi Despot @ Get Well Chi II

August 10th, 2009 | By herminedirt

Am trecut aseara prin Suburbia, unde Hefe s-a ocupat de organizarea unui eveniment foarte interesant si bine pus la punct - Get Well Chi II. O seara dedicata ascultatorilor Deftones, cu invitati mai mult sau mai putin influentati de muzica lui Chino Moreno & co.

Cand am ajuns, Luna Amara tocmai se pregateau sa inceapa. Au fost ceva probleme cu sunetul, chitara lui Mihnea Ferezan fiind putin cam tare (fara a deranja, totusi, pe nimeni) iar vocea lui Nick mult prea incet. Altfel, Nick a fost intr-o mare forma, punand, ca de obicei, foarte mult suflet, si experimentand limitele fizice ale corzilor sale vocale.

Luna Amara au fost, surprinzator pentru multi, a doua trupa, desi au fost cap de afis, din cauza unor probleme nelegate de muzica. Playlistul a fost si el unul scurt (fata de cel de aseara din El Grande Comandante): Gri Dorian, Floodmoses, No Return, Oras, Ego Nr. 4, Happiness Provider si mult asteptatele coveruri Deftones, doua la numar: Change (In The House Of Flies) si Knife Party. Ne-am fi asteptat sa auzim din partea lor si My Own Summer (Shove It), care s-ar fi pliat foarte bine pe sound-ul Luna Amara, dar n-a fost sa fie. Preluarile au iesit excelent, din pacate vocea lui Nick nu s-a auzit la volumul optim.

Pe Knife Party, am avut parte de un moment inedit: Sorin Moraru (bas) a trecut la chitara iar Mihnea Blidariu (voce, chitara, trompeta) a luat in primire basul. Surprinzatoarea improvizatie a iesit foarte bine, fiecare luandu-si in serios noul rol si noile instrumente.

Desi au cantat doua ore ieri noapte, Luna Amara nu au dat nici un semn de oboseala. In afara unor probleme de sunet nu foarte sesizabile pentru fani dar care i-au enervat la culme pe mebrii trupei, profesionisti si perfectionisti, concertul a fost unul ca la carte. Playlist-ul a impacat pe totata lumea, trecand prin toate perioadele: clasicele hituri de pe "Asfalt", o mostra din perioada metal "Loc Lipsa" si cele cateva semi-acustice de pe ultima realizare.

A urmat solistul trupei Vita de Vie, Adrian Despot, care a interpretat solo acustic trei piese din repertoriul acestora (printre care cunoscutele Totata si Praf de Stele). Un personaj extrem de popular al scenei alternative din Romania, Despot a beneficiat din plin de suportul publicului, momentul sau iesind ca la carte. Mare amator de muzica grunge, Adi nu a avut nici o problema in a prezenta acest unplugged, capacitatile sale vocale rezolvand, din start, orice problema.

Au urmat Dekadens, aflati la unul dintre cele mai reusite show-uri din perioada post-Becky, macar in ceea ce priveste feedback-ul publicului. Cu un foarte mare potential comercial, luand ceea ce ii intereseaza din indie si asezandu-l pe o minutioasa structura cu elemente NU metal, Dekadens au fost o explozie de energie, dirijata de carismatica Roxana Mocanu.

Cu un look nou si cu o atitudine pe scena extrem de atractiva pentru cei din fata scenei, Roxana arata ca s-a integrat 100% in colectivul Dekadens, muzical si nu numai. Piesele o iau, usor, in directia dorita de ea iar noua realizare, intitulata We're All Right, are un mare potential. Atata timp cat trupa va reusi sa stea unita in fata pericolelor si dezamagirilor inevitabile scenei din Romania, se intrezaresc numai lucruri bune la orizont.

Desi au venit, pe foaie, cu un playlist foarte consistent, Dekadens au cantat cam 70% din acesta, fiind presati si ei, ca si Luna Amara, de timp, doar ca de aceasta data de cel al organizatorilor - se pare. Cert este ca au fost nevoiti, din varii motive, sa coboare mai repede de pe scena

Asadar, am beneficiat doar de Inside Out, We're Allright, Denise The Disease, Midnight Star, Twilights, Work It, Neon Lights si Babylon, din repertoriul formatiei. Si cum a fost, pana la urma, un omagiu adus Deftones, nu a lipsit nici coverul. Piesa aleasa a fost, din nou, Change (In The House Of Flies), pe care tocmai o cantasera si cei de la Luna Amara. A iesit nesperat de bine, Roxana reusind sa-si adapteze perfect vocea noilor necesitati si contribuind la un moment memorabil in istoria formatiei.

Venind dupa o perioada incerta, Dekadens sunt complet refacuti si functioneaza la un potential mai mare de 100%. Roxana inspira colegilor de trupa si publicului multa incredere si energie. Speram ca starea favorabila de moment va fi fructificata si Dekadens vor reusi sa atraga un segment mai larg de public.

Felicitari inca o data organizatorilor pentru initiativa, speram ca s-a strans o suma cat de cat decenta. Dincolo de aspectul de concert caritabil, show-ul de aseara s-a inscris intr-o serie foarte bine-venita de concerte-tribut, care ne aduc aminte de importanta capitala pe care au avut-o unele trupe de afara in dezvoltarea muzicala si personala a trupelor autohtone pe care le ascultam.

Luna Amara @ El Grande Comandante

August 9th, 2009 | By herminedirt

Nu intelegem inca exact ce au cautat Luna Amara in El Grande Comandante - un club pe care nici cu indulgenta nu am putea sa-l catalogam drept profesionist. Trecand peste organizarea si aspectul clubului, si sonorizarea a lasat de dorit, vocile auzindu-se incet (in special cea a lui Nick), cat despre fanii Luna Amara, acestia au incaput cu greu intr-un local construit pentru alt gen de trupe.

Cheful de a te urca pe scena si a canta este un sentiment foarte comun printre muzicieni; diferenta este ca unii sunt in stare sa o faca iar altii nu (desi nu sunt constienti de asta). Luna Amara o fac atat de bine, incat la fiecare concert reusesc sa reasambleze piesele, sa improvizeze, sa aduca ceva nou. Mihnea Ferezan a dat un avant extraordinar trupei la capitolul jamming. Ciudat, Folclor, Rosu Aprins, Oras - toate piesele vechi sunt puse intr-o cu totul alta lumina. Fara a regreta vechiul sound Luna Amara, nu ai totusi cum sa nu te intrebi ce ar fi iesit daca Mihnea Andrei ar fi fost membru fondator.

Atmosfera a fost destul de ciudata, in El Grande Comandante aproape ca nu exista distanta intre formatie si public. Privirile au fost, asadar, mai mult in pamant, iar urechile ciulite - nu merita sa pierzi nici macar o singura nota din piesele Luna Amara.

S-a inceput in jur de ora 23:00, cu scuzele de rigoare pentru intarziere, din partea lui Nick: "Stim ca unii dintre voi sunteti foarte sensibili la acest capitol... seriozitatea la locul de munca". Primele piese au fost batranele si nelinistitele Oras si Dizident, care intr-un club cu mai mult loc de desfasurare ar fi provocat miscari serioase de trupe.

Playlist-ul a aratat astfel:
- de pe "Asfalt": Oras, Dizident, Ego Nr. 4, Rosu Aprins, Gri Dorian (la bis);
- de pe "Loc Lipsa": In Cercuri, Somn, Intunecare, Happiness Provider, Albastru, Loc Lipsa;
- de pe "Don't Let Your Dreams Fall Asleep": Chihlimbar, Floodmoses, Hunt The Wire, No Return, Little Sun (la bis).

Excelente au fost prestatiile pieselor Happiness Provider (poate cel mai bun live al trupei, revenita la varianta originala dupa ceva experimente in perioada Vali Deac), Loc Lipsa (introdusa de Mihnea: "haideti, daramam subsolul?") si No Return (cu solo-ul si efectele lui Mihnea Ferezan). Nu a lipsit nici momentul acustic al show-ului, compus din Rosu Aprins (cantata in mare parte de public, demn de nota 7.50-8:00 dupa spusele lui Mihnea), patru piese de pe ultimul album si Albastru, dedicata tinerilor din Basarabia sub privirile tampe ale reprezentantilor Shelter Security.

Ca de obicei, exceptionala a fost partea ritmica. Daca Nick si Mihnea sunt figurile "populare" ale trupei, aceasta nu ar putea exista fara Razvan, ale carui tobe au zguduit serios structura de rezistenta ale subsolului 2 din grota El Grande Comandante, si Sorin, care parca ar comunica telepatic cu acesta, cu un bas care nu da gres niciodata. Din ce in ce mai bine se descurca si Mihnea Blidariu cu chitara, improvizatiile sale live picand foarte bine pe noul sound Luna Amara.

Ca de obicei, numai de bine despre Luna Amara. O aparitie constanta si necesara prin beciurile capitalei, care mai ridica moralul celor care stiu sa-i asculte.

Highlight Kenosis @ Apasu Bar

August 3rd, 2009 | By herminedirt

Trebuie sa incepem prin a ne cere scuze fata de trupa KinEthics, a caror prestatie nu am ajuns sa o vedem, din cauza unor probleme pe care le-am avut in descoperirea locului unde a avut loc concertul. Intreaga zona este un haos cauzat de lucrarile la Pasajul Basarab iar identificarea localului nu este tocmai facila, in aceste conditii, cuiva care nu cunoaste zona.

La ora la care am ajuns, Highlight Kenosis se pregateau deja sa urce pe scena. Atmosfera a fost una extrem de relaxata, concertul avand loc in aer liber, pe terasa din Apasu Bar. Fara fum, aglomeratie, intuneric si galagie, Highlight au intretinut, ca de obicei, excelent atmosfera, reusind sa se faca placuti publicului prin atitudinea destinsa cu care ne-au obisnuit.

In ciuda unor probleme la sound-check, sonorizarea a fost una impecabila, chiar cea mai buna de care au beneficiat Higlight Kenosis in ultima vreme. Piesele s-au auzit cat se poate de clar (am inteles, in sfarsit, 100%, noile compozitii), instrumentele au fost la volumul optim, iar instrumentistii, ca de obicei, la inaltime.

Placut la vedere fanilor mai vechi a fost, fara indoiala, banner-ul din spatele scenei, prezentand o poza promotionala de la inceputurile trupei, pe cand se chemau Highlight si aveau o componenta diferita, cu Vlad Bolborea la tobe si Alexandru Berehoi, al cincilea membru (click aici pentru a vedea poza respectiva). Daca venirea lui John Ciurea a fost o modificare fireasca si naturala, cu dezertarea lui Berehoi nu ne vom impaca niciodata.

S-a inceput cu o excelenta piesa noua, intitulata Feel Me, poate cea mai buna compozitie Highlight dupa plecarea celui numit mai sus. Cu o compozitie ce include toate elementele caracterisitice si un solo ca in zilele bune, HK ne demonstreaza inca o data ca nu au pierdut din inspiratie, in ciuda evenimentelor recente.

Un alt moment de atractie al serii a fost piesa Life Hurts, singura de pana acum pe care Matei canta si voce, ajutat de Oana pe refren. Din pacate vocea nu s-a auzit foarte clar pe aceasta piesa, oricum, compozitia este una reusita, in aceeasi nota HK dar cu elementul surpriza (vocea lui Matei) diferentiind-o de celelalte.

Alte piese noi incluse in playlist au fost There Is No Secret, Free From Agony, If The World Is Going Down si To Do Is To Dare (la bis). In rest, 6 piese de pe amanatul si ras-amanatul album de debut, "Glowing", si doua compozitii mai vechi dar care nu au intrat pe album, Fight The Evil si Shield Of Faith.

Impresia generala este ca, paradoxal, desi au tot amanat lansarea, Highlight Kenosis s-au grabit cu primul album. Piesele deja inregistrate au beneficiat ulterior, live, de multe ajustari si modificari foarte reusite, care ar fi dat bine si pe CD. Tot in legatura cu playlist-ul, este pacat ca unele compozitii foarte reusite din prima perioada nu au mai fost cantate de mult timp, desi au un potential si o incarcatura muzicala si atmosferica extrem de intensa. In aceasta situatie sunt In The Shadow, Change The World, History Of Love, Thank You (For Leaving Me), I Found Myself In You, I Wish You Felt The Same sau The Wind Cries Your Name. Speram ca se va reveni la sentimente mai bune fata de ele.

Cu o gama larga de influente si stari exprimate, Highlight Kenosis se adreseaza unui public foarte divers. De la pasionatii de metale (gen unde HK isi au radacinile), pana la ascultatorii de alternative, muzica HK nu trebuie explicata. Este o suma a impresiilor si nu a ideilor din spatele acestora, muzica lor devenind foarte personala si usor de particularizat tocmai prin posibilitatile nelimitate de interpretare a versurilor.

Tep Zepi @ Suburbia – penultimul concert

Iulie 31st, 2009 | By herminedirt

"Tep Zepi is a stoner rock crazy crew. Tep Zepi refers to a better period, a golden one."

Astfel incepe biografia de pe pagina de myspace a celor de la Tep Zepi. Ei bine, in curand, Tep Zepi va insemna intr-adevar o referire la o perioada "de aur" din trecut. Pe unii ii va surprinde, pe altii nu, cert este ca, dupa o cariera scurta dar extrem de frumoasa, Tep Zepi au hotarat sa se desparta. Aseara am asistat la ultimul lor concert in capitala, urmand ca show-ul de ramas bun sa aiba loc pe data de 7 august, in Vama Veche.

Anuntul nu a fost inca facut oficial si are la baza un motiv cat se poate de firesc: membrii trupei au hotarat ca nu mai are rost sa continue sa cante pentru un public constant de 10-15 oameni care se prezinta la concerte. Comoditatea bucuresteanului, care prefera mai mereu Winamp-ul in locul unui show live, ne priveaza, iata, de una dintre cele mai originale si entuziaste trupe care au existat vreodata in blestematul spatiu carpato-danubiano-pontic.

Speram sa nu se creeze un precedent periculos. Daca toate trupele care se afla in situatia celor de la Tep Zepi ar renunta, am ramane cu un peisaj muzical sterp, controlat de pseudo-manechine de stadion. No.3 respecta decizia Tep Zepi (la fel cum respecti decizia unui om de a isi pune capat zilelor), dar spera ca vor mai exista si oameni dispusi sa lupte in continuare.

Decizia vine intr-un moment bun al trupei, cand acestia tocmai pareau ca s-au salvat de la o moarte sigura, prin cooptarea Petrei Acker in locul carismaticului Bogdan Rusu (care, cine stie, poate a renuntat din motive similare). Petra s-a integrat OK si totul dadea impresia ca merge bine. Situatia era insa cu totul alta si, iata, dupa doar cateva concerte, Petra va ramane din nou doar cu The Others. Mihnea Ferezan are un viitor promitator alaturi de Luna Amara, in timp ce despre Victor Ferezan si Vlad Bolborea, doi muzicieni de exceptie, speram sa auzim cat mai curand.

Concertul a fost unul plin de improvizatii - s-a hotarat, in ultimul moment, sa se lase intrarea libera, iar playlist-ul a fost departe de a fi respectat. S-a cantat foarte putin, fata de cum ne-au obisnuit Tep Zepi, membrii trupei lasandu-se cu greu chemati la bis. La intrare a fost lipita o foaie cu inscriptia "Lep Zeppelin".

In deschidere - Hush, o trupa extrem de promitatoare. Genul abordat, foarte comercial (peste hotare), in sensul bun al cuvantului, are sanse sa prinda la publicul amator de NU metal si alte sonoritati post-2000. Plini de entuziasm, cu piese distorsionate dar pop in esenta, radio-friendly, Hush au toate atu-urile unei trupe de succes, mai putin nationalitatea. Au fost cantate din nou si cover-urile de mare efect Liquido - Narcotic si Neil Young - Keep On Rockin' In A Free World.

Playlist-ul Tep Zepi a continut si doua dintre piesele pe care nu le vom avea niciodata pe suport media, acum ca am aflat ca nu va mai exista un al doilea album: Toti La Fel si Would You. In rest, melodii de pe CD-ul "Son Of A Dollar And A Song", care va ramane singura dovada materiala a existentei Tep Zepi: Tulpa, Contact, Syncronize Yourself, Delir, Tevanov's Whore, Impuls Mental, Mamut si Strange Nance. Nu a lipsit nici cover-ul deja clasic dupa Down-ul celor de la Stone Temple Pilots.

Cam atat despre Tep Zepi. E bine ca a fost, e pacat ca nu o sa mai fie. Rezistenta continua, dar se regrupeaza.

CokeLive Peninsula 2009 – rezumat

Iulie 29th, 2009 | By herminedirt

FOTO:
Introducere
Kumm
Omul Cu Sobolani
Nine inch Nails
Grimus
Timpuri Noi
Vita de Vie
Epilog: Targu Mures


VIDEO:
Kumm, Omul Cu Sobolani & Nine Inch Nails
Grimus, Timpuri Noi, Vita de Vie & Prodigy

CokeLive Peninsula 2009 FOTO (7) – Targu Mures

Iulie 29th, 2009 | By herminedirt