White Ash @ Big Mamou

decembrie 11th, 2009 | By herminedirt

Unul dintre aspectele placute ale scenei underground este, de multe ori, lipsa supra-aglomerarii care se produce atunci cand canta nume mai cunoscute. La concertele importante, densitatea de persoane depaseste uneori suportabilul, reducand considerabil din calitatea propriu-zisa a show-ului. Pentru ca, indiferent de valoarea sau forma celor prezenti pe scena, nu te poti bucura de un concert daca nu ti se creeaza conditiile si starea corespunzatoare pentru a fi receptiv la muzica. Acest egoism involuntar ne face de multe ori sa ne simtim mult mai bine la un concert cu o participare redusa, desi aceasta lipsa de public nu face in nici un caz bine trupei de pe scena.

De o participare cat se poate de redusa au beneficiat joi seara cei de la White Ash, care au urcat putin dupa ora 21:00 pe scena clubului Big Mamou. In total au fost prezente aproximativ 20 de persoane, dintre care 90% cunoscuti si prieteni ai muzicienilor. Lipsa fanilor a fost determinata, probabil, in mare masura, de numarul excesiv de evenimente din ultimele zile, numai in seara respectiva avand loc inca 14-15 concerte live. Publicul bucurestean nu are destul timp, resurse si interes pentru a reusi sa sustina un numar larg de evenimente artistice si muzicale, asa cum au loc in aceasta perioada a anului.

In aceste conditii, concertul celor de la White Ash a fost un fel de repetitie publica. Baietii s-au relaxat foarte mult, in absenta unui motivatii, comitand cateva erori flagrante pe parcursul concertului. Nici sonorizarea "obosita" din Big Mamou nu i-a ajutat prea mult, aceasta scartaind din multe puncte de vedere. (Cu toate ca nu dispune de dotari tehnice tocmai performante, Big Mamou compenseaza prin sprijinul constant acordat formatiilor underground si atmosfera intima si relaxata).

Din punct de vedere strict muzical, exceptand cele cateva erori mentionate mai sus, White Ash si-au facut treaba ca de obicei, fara a-i dezamagi pe cei prezenti. 'Avem Idei', 'Eu Vreau Sa Stiu', 'Up In The Sky',The Simple Way', 'Primul Drum' (prezentata ca "piesa romantica") si mai ales 'Sase Sase Paza Paza' (ceruta si la bis) uimesc de fiecare data prin simplitatea extrema, compensata prin inspiratie si clarviziune instrumentala si, un element deloc neglijabil, show-ul oferit de carismaticul Dan Manescu. In alta ordine de idei, acesta si colegii sai de trupa au fost destul de greu de zarit in timpul concertului, masina de fum achizitionata de trupa de curand transformand Big Mamou intr-un spatiu semi-opac si inecacios.

Nu putem sa vorbim despre White Ash fara sa subliniem sectia ritmica a trupei, cu o completare reciproca excelenta intre bas si tobe. La acestea se adauga, dincolo de aptitudinile de front-man ale vocalistului, versurile banale, la prima vedere, dar pline de continut tocmai prin simplitate si claritate - adjective predominante in tot ce tine de muzica White Ash.

Nu stim exact in ce masura gig-ul de joi seara a fost folositor pentru cariera formatiei, dar cu siguranta nu a fost nici nociv. Din orice aparitie live se invata ceva, fie si faptul ca trebuie sa fii mai atent la detalii si selectiv cand iti stabilesti un concert. White Ash are deja un background si un iz de profesionalism care sa le permita trecerea la nivelul urmator. Tep Zepi si Dekadens, alti jucatori de pe scena undergroundului bucurestean au cedat nervos. Speram ca White Ash sa reziste si sa nu aiba parte de aceeasi soarta: GAME OVER.

FOTO: Urma @ Silver Church (Gala Inspired)

decembrie 10th, 2009 | By herminedirt

Born From Pain @ Fabrica

decembrie 4th, 2009 | By herminedirt

Fabrica a fost aseara gazda perfecta pentru un concert ce nu ne-a dezamagit deloc asteptarile. Olandezii de la Born From Pain au cantat pentru a treia oara in Bucuresti, facand un show cel putin la fel de bun ca in primele doua randuri si reusind sa mobilizeze publicul la un nivel rareori atins in Romania.

De voie, de nevoie, fanii prezenti aseara in Fabrica au practicat sporturi extreme, la indemnurile lui Rob Franssen si a colegilor sai. Publicul nu a ezitat sa urce pe scena, sa faca stage-diving sau circle-pit-uri, mentinand un ritm ridicat pe parcursul intregului concert. Conditiile in care acesta s-a desfasurat au fost excelente: de la punctualitate (totul s-a terminat inainte de miezul noptii) si pana la personalul de securitate care a tinut multimea sub control fara a se amesteca insa inoportun - totul a favorizat spectacolul total. Inca o data se vede cat de importanti sunt body-guarzii alesi de un club, in special la concertele punk/hardcore, acestia putand prin comportamentul lor sa taie tot elanul fanilor.

PROOF

Aflati pentru a doua oara pe scena alaturi de Born From Pain, dupa concertul din mai 2008, Proof au venit cu temele pregatite, urcand primii pe scena, putin dupa ora 20:00. Publicul, desi nu inca foarte numeros, i-a primit foarte bine, parand sa faca incalzirea, la propriu, pentru efortul fizic sustinut ce se anunta pentru urmatoarele ore.

Muzica celor de la Proof a fost la ea acasa in Fabrica - un hardcore punk clasic, a la Madball sau Sick Of It All, compus din elementele specifice stilului. Mihai, solistul trupei, a fost omniprezent pe toata durata serii, fiind in primele randuri si la concertele celorlalte formatii.

DEATHDRIVE

Desi canta de putina vreme in actuala forma si formula, Deathdrive au reusit, deja, sa capete aura unei formatii care stie ce vrea sa exprime si mai ales cum sa o faca. Atitudine negativa, distructiva si nihilista, riff-uri pure metal insotite de elemente carcateristice hardcore-ului - Deathdrive au ajuns in sfarsit la (dez)echilibru, dupa o perioada de experimente mai mult sau mai putin reusite in perioada Do Diez. Creditul de care se bucura Deathdrive in fata fanilor este rezultatul unei activitati foarte intense de promovare, sustinuta de un album de debut solid si bine pus la punct, "War Within", si de un logo excelent conceput.

THE SETUP

Belgienii au reprezentat necunoscuta serii. Daca Born From Pain nu mai aveau nevoie de nici o prezentare, iar despre cele doua trupe romanesti era imposibil sa nu fi auzit macar, The Setup au venit la Bucuresti ca opening-band pentru toate concertele Born From Pain din acest turneu, fara a fi foarte populari printre fanii prezenti la concert. Cu atat mai placuta a fost surpriza de a asista la un concert excelent din partea unei formatii 100% hardcore, vizual, sonor si comportamental.

De notat ca Serch, tobosarul celor de la The Setup, a cantat si alaturi de Born From Pain, dupa ce bateristul olandezilor, Roy Moonen, a fost nevoit sa paraseasca turneul din cauza unor probleme personale. Asta in conditiile in care cele doua formatii il impart si pe Andries Beckers, chitarist la The Setup si basist la Born From Pain.

"Bucharest was amazing. Romania kills!" este mesajul postat in aceasta dimineata pe pagina oficiala de twitter The Setup, acest mesaj spunand mai multe despre concertul de aseara decat am putea spune noi.

BORN FROM PAIN

Numai de bine si din partea celor de la Born From Pain. Rob Franssen a vorbit despre cat de bine se simte cantand in Romania, aducandu-si aminte si de excelentul concert din Fire Club, de acum 3 ani, cand, de altfel, promitea ca va reveni. Iata ca s-a tinut de promisiune, dovedind ca vorbele sale nu au fost spuse doar de dragul de a se face placut publicului. Rob i-a felicitat pe cei prezenti la concert pentru scena din Romania si pentru ca o sustin, spunand ca atmosfera din Europa de Est este incomparabil mai buna fata de cea din Vest, unde exista numeroase trupe "mari" dar show-urile nu sunt la fel de bune.

Daca la Proof si Deathdrive a existat ceva miscare in fata iar la The Setup energia venita de pe scena a angajat instantaneu o mare parte din public in mosh-pit, la Born From Pain nimic nu a mai stat pe loc. Boxe, body-guarzi, fani, muzicieni - totul s-a contopit intr-un cutremur care nu s-a oprit decat odata cu muzica. La indemnurile repetate ale lui Rob, fanii au urcat pe scena, facand stage-diving, care a inclus si unele cazaturi ce au parut destul de dureroase, contribuind din plin la show.

In cazul ambelor trupe care ne-au vizitat aseara a iesit in evidenta, ca de fiecare data, profesionalismul. Trecand peste posibilitatile tehnice, care tin pana la urma strict de partea financiara, multe dintre aceste formatii de peste hotare pot da o lectie in ceea ce priveste relatia cu publicul, interactiunea cu acesta si mai ales respectul si bun-simtul afisat in orice situatie, elemente vitale unui show de calitate.

"In the year 2008 the world is more than ever in a state of disarray and chaos. The powers that be do not seem to care about the people they claim responsibility for or feed their wealth. Nature is raped. People are mislead. Constantly pounding into us with a sense of uncontrollable greed. Crisis after crisis, year after year, day after day… Chaos unleashed on humanity to create new order and give a false sense of security in a world that is slowly turned into a prison. Semi-fascist laws are passed under the veil of terrorism and world peace to legally control what needs to be controlled: the power of the people. This world is turning into a battleground…in many ways. People are pushed to survival in world that is structurally getting more grim and vicious. Where will this end?" (Born From Pain)

FOTO: The Amsterdams si Rava @ Control

decembrie 1st, 2009 | By herminedirt

Luna Amara si Evo @ Control

noiembrie 22nd, 2009 | By herminedirt

La aproximativ doua saptamani de la ultima cantare in Bucuresti, Luna Amara au revenit vineri seara in capitala, umpland clubul Control si dovedind inca o data ca sunt cea mai asteptata trupa de provincie de catre publicul bucurestean. Daca faptul ca Luna Amara sustin un concert intr-o seara de vineri nu era de ajuns sa va faca sa va deplasati pana in Control, atunci cu siguranta adaugarea in context a irezistibilei trupe Evo a facut diferenta.

Datorita limitei de timp impusa de club, concertul a inceput cu o intarziere foarte mica, de doar 20-25 de minute. Daca ii stiti pe cei de la Evo din ceva concerte mai vechi, este timpul sa-i revedeti pe scena pentru un update al situatiei. Teodora si Cosmin, nucleul de baza al formatiei, alaturi de cei doi membri cooptati in acest an, au trecut la treburi serioase, interpretand un "western new metal" (cum il denumesc ei) plin de energie, forta si maturitate stilistica.

Evo au cantat destul de putin si desi nu au trecut neobservati, ar fi meritat ceva mai multa atentie din partea publicului, care insa era deja cu gandul la Luna Amara. In orice caz, primul album Evo, "Soundscape", se anunta un must-have pentru orice ascultator de alternative, piesa 'Freedom Rope' spunand multe despre capacitatile de compozitie si interpretare ai celor patru. "EVO will continue to exist as long as we have the energy to pick up our instruments and play, because what we share in EVO is not just a band or a sound...it's the natural course of our expression as musicians, it is our evolution as artists and people, on and off stage" - spun membrii formatiei pe pagina de Reverbnation. Aceasta este si impresia lasata pe scena - o armonie si seninatate deplina. Speram ca noua formula s-a asezat si Evo sa continue sa-si faca treaba, pentru ca stiu exact ce au de facut.

Orice trupa cu mai multi ani de activitate in spate dobandeste un renume dar, simultan, si o povara deloc de neglijat. Aceasta trebuie sa mentina un nivel ridicat si este in permanenta condamnata la compararea celor mai recente materiale cu cele de referinta din trecut. Luna Amara au reusit, pana in prezent, sa nu dea gres. Toate cele trei albume au fost experimente reusite iar acum toata lumea asteapta urmatorul disc, pentru a vedea daca Luna Amara mai au forta de a impresiona. Oricum, pana la un nou material va mai trece ceva timp, singura piesa noua cantata constant live fiind 'Bathtub Glory', care nu a lipsit nici aseara.

Playlistul a inceput cu 'Luni De Fiere', piesa ce nu a mai fost cantata live de mai bine de un an. Nu am mai avut privilegiul de a asculta 'Asfalt', ca la ultimele doua show-uri (o piesa cu o forta destructiva impresionanta si inegalabila), a fost cantata in schimb, din nou, 'Stare De Gratie'. In rest, nici o abatere de la playlistul tipic din ultima vreme. Mihnea si Nick au fost destul de vorbareti, interactionand cu publicul in repetate randuri si referindu-se, fireste, la campania electorala si votarea de duminica.

La capitolul sonorizare au fost cateva probleme minore, care nu au afectat insa buna desfasurare a concertului. Felicitari clubului Control pentru angajarea a doi body-guarzi care stiau despre ce este vorba in context si care nu au incercat sa opreasca manifestarile publiului ci doar sa le tina sub control. Este o atitudine care ar trebui sa serveasca drept model pentru gorilele din alte cluburi bucurestene.

Razvan a purtat aseara un tricou cu Ulver (Norvegia, black metal/experimental/folk-metal/ambient) iar Sorin unul cu Mastodon (SUA, sludge metal). Acestea exprima clar noile interese ale formatiei, care a renuntat intre timp la orice reminiscente grunge, concentrandu-se pe un alternative metal plin de substanta cu radacini foarte interesant de cercetat.

Sophisticated Lemons si Blister Blue @ Mojo

noiembrie 20th, 2009 | By herminedirt

Rezistenta alternativa nu cedeaza si, iata, continua sa programeze in ultima vreme concerte din ce in ce mai crescute din punct de vedere calitativ, in ciuda participarii invers proportionale publicului. Seria de concerte "One Day Live - Mojo Sessions" a debutat aseara in compania selecta a doua trupe tinere si pline de inspiratie, care au testat la maxim instalatia de sonorizare din noul si promitatorul club Mojo.

Sophisticated Lemons au deschis show-ul cu o muzica, intr-adevar, sofisticata, dar deloc acra. Personalitatea muzicala a formatiei este deja foarte bine definita, trimitand la trupe precum Arctic Monkeys sau The Strokes, prin combinatia de indie si variatiunile pe aceasta tema. Faptul ca o trupa atat de tanara a ajuns foarte repede sa cante in deschidere la OCS sau Go To Berlin spune multe despre seriozitatea si aptitudinile muzicale ale lui Andu Iosif (bas), Andrei Popa (tobe), Andrei Dragusanu (chitara solo, backing vocals) si Radu Osaciuc (voce, chitara ritmica).

Blister Blue nu sunt, in nici un caz, formatia ideala pentru un sunetist. Dupa ce in Fabrica au fost priviti cam stramb dupa ce au izbit microfonul si chitara de scena, si aseara formatia a avut probleme la soundcheck, Alex Ispas fiind atentionat sa o lase mai moale cu feedback-ul. Fireste (nici nu se putea altfel), formatia a inceput concertul printr-un jam asurzitor de cateva minute, dupa ce Alex si-a "cerut scuze" ca au deranjat la soundcheck.

Pare un omulet retras si timid, dar cand se urca pe scena, Alex Ispas devine un front-man incredibil, cum rareori am avut ocazia sa vedem in Romania. Da un impuls enorm formatiei, amplificand la maxim violenta fonica monstruoasa iar vocea sa trece brusc de la o sensibilitate pop la urlete guturale care suna de parca acesta ar avea cioburi de sticla in gatlej.

In anii '80, punk-ul anilor '70 si grunge-ul anilor '90 se intalneau intr-o perioada de tranzitie in care a aparut muzica indie. Formatii precum Sonic Youth, Scratch Acid, The Pixies, Dinosaur Jr, Hüsker Dü sau Big Black au fost intr-o continua intrecere cu propriile capacitati, refuzand sa se incadreze in tiparele muzicale pre-stabilite si asumandu-si o libertate totala de expresie artistica. In Romania, la acea vreme se asculta Angela Similea. Iata, ca in 2009, ne putem lauda ca avem si noi o formatie desprinsa din acel conglomerat alternative/noise/art-rock.

vaduvaBOB @ Fire Club

noiembrie 16th, 2009 | By herminedirt

Desi intr-o degradare vizibila si cu o sonorizare problematica, Fire-ul ramane un centru esential al miscarii undergound bucurestene, in primul rand prin istoria sa, si in al doilea rand prin atmosfera proprie pe care reuseste, inca, sa o pastreze. In aceste conditii, localul a reprezentat o gazda excelenta pentru editia "New Model Party" de duminica seara, pusa excelent la punct de organizatori.

Muzica dinainte de concerte reprezinta, intr-o oarecare masura, o problema prin cluburile bucurestene. Destul de rar se pun inainte de un act live piese din sfera muzicala a trupei care va urca pe scena, asta in ciuda delay-urilor deja obisnuite, care ajung, in multe cazuri, la cateva ore in care formatia asteapta publicul iar publicul asteapta formatia. Selectia muzicala de aseara a fost, insa, una superba, realizand o intrare treptata in atmosfera neagra si perversa a muzicii deloc accesibile cantata de vaduvaBOB.

Asadar, dupa o asteptare, in acest caz particular, placuta, vaduvaBOB au urcat pe scena in jurul orei 21:30. O formatie intunecata, a carei enumerare de influente de pe pagina de myspace este elocventa: "pain, poetry, surrealism, dolls, veins, eyes, faunlets, mirrors, lashes, mascara, disillusion, punk, literature, psychonalysis, razorblades, loneliness, depravity, despair, whoredom, queer, magic, realism, fragility, uglyness, lynch, beauty, crisis, manic depression, anxiety, goth, black, holes, swamps, forest, flowers, moths, marquis de sade, dandyism, dark cabaret, hedonism".

Publicul, prezent intr-un numar suficient de mare incat evenimentul sa poata fi clasificat drept o reusita si suficient de mic incat sa se pastreze o atmosfera intima, a parut si el prins in atmosfera, reactionand cu violenta fizica la violenta psihica exercitata sonor, dinspre scena. Cu un look ce nu da bine pentru CV-ul unor evenimente la lumina zilei si cu o personalitate distincta, vaduvaBOB dau viata unui monstru al lui Frankenstein, incropit cu elemente sfasiate din punk, grunge si goth si remodelate dureros dupa propria placere sadica.

Dupa o pauza destul de lunga cauzata de lipsa unui tobosar, vaduvaBOB par intr-o perioada fecunda a carierei. Line-up-ul da impresia de soliditate, cu Peter si Konagoo, pe de o parte, reprezentand partea impunatoare, socanta si expresiva a formatiei, respectiv Dim (chitara) si noul cooptat Edi (tobe), care dau coerenta si coeziune sonora, contribuind constructiv la chimia interna a formatiei.

Departe de lumina zilei si a constiintei, vaduvaBOB se afunda in necunoscut - o muzica administrata intravenos cu efecte imprevizibile si inexplicabile. Fiti cu ochii pe evenimentele din seria "New Model Party", pe care vi le recomandam cu caldura.

The Amsterdams si Myriad Creatures @ The Ark

noiembrie 15th, 2009 | By herminedirt

Aseara, in The Ark - Bursa Marfurilor Creative, a avut loc cel de-al doilea eveniment din cadrul seriei de concerte "Front", care i-a adus pe scena pe Myriad Creatures din Berlin si The Amsterdams, "din Rahova", dupa cum s-au autoprezentat. In ciuda orei tarzii de incepere si a zonei nu tocmai high-class in care este plasat The Ark (altfel un local spatios, comod si cu conditii excelente, in genul Silver Church), s-au prezentat atatia ascultatori de muzica indie cat sa se creeze o atmosfera frumoasa.

The Amsterdams au urcat primii pe scena (desi pentru multi au fost atractia principala a serii), incepand dupa ora 23:00. Formatia a cantat un setlist destul de extins, incluzand piese binecunoscute precum 'Chased By The Housewives' sau 'Petrolize All Mice'. Cu un sound simplu si simplist, bazat pe riff-uri plate si mult zgomot de fundal, Amsterdams vin cu o abordare foarte la moda la ora actuala, un indie/post punk/power pop cu influente electro.

Publicul a parut alcatuit in mare parte dintr-un nucleu de fani fideli muzicii Amsterdams, acestia avand o reactie pozitiva la experimentele sonore de pe scena. Dincolo de ferrestrele aflate la nivelul solului, copii de etnie rroma cu un comportament tragi-comic referitor la concert, au reprezentat o doza fortata de realitate, negata in mod hotarat de atmosfera dinauntru. The Ark a parut in unele momente o adevarata gherila de rezistenta urbana.

Dupa The Amsterdams, o parte semnificativa dintre cei prezenti au ales sa plece. Cei care au ramas pe baricade nu au regretat insa acest lucru, Myriad Creatures, care au urcat pe scena dupa miezul noptii, venind cu un suflu de profesionalism si prospetime atat de caracteristic trupelor care vin de afara. Cu o atitudine destinsa si joviala si cu replici extrem de inspirate si binevenite intre piese, londonezii stabiliti in Berlin au stiut sa se bucure de concert si sa ii faca pe ceilalti sa se bucure in egala masura.

Prima piesa a inceput cu stangul, unul dintre microfoane refuzand sa functioneze. Jamie si Andy, cei doi solisti (si chitaristi) s-au reglat insa din mers, cantand ambele voci pe un singur microfon pana la rezolvarea problemei. In rest, nu au fost probleme tehnice sau de alta natura. Cel mai important a fost ca, in ciuda unei participari poate dezolante pentru niste muzicieni extrem de talentati care au venit tocmai din Berlin, acestia au parut sa se simta foarte bine, interactionand in repetate randuri cu publicul si laudandu-i pe cei de la The Amsterdams, cu care au declarat ca vor sa sustina mai multe show-uri in Germania.

Prima impresie pe care am avut-o la contactul vizual si auditiv cu cei de la Myriad Creatures a fost similara cu cea pe care am avut-o la concertul Amber Smith din Suburbia. Aceeasi detasare, aceeasi executie impecabila indiferent de contextul extern si, mai ales, aceeasi diplomatie si nelipsitul respect fata de public. Alaturarea cu Amsterdams a fost una potrivita, ambele formatii jucandu-se cu decibelii si fiind compatibile din multe puncte de vedere.

Tragand linie, seria "Front" isi continua tacuta treburile nocturne prin undeground-ul romano-german. Au mai ramas inca patru seri de concerte pe care merita sa le luati in consideratie daca doriti sa experimentati un show un pic mai altfel fata de concertele-tip din capitala.

Voodoo si Highlight Kenosis @ El Grande Comandante (foto)

noiembrie 7th, 2009 | By herminedirt

Fotografii realizate de Andreea Cocîi.

D’aia, Blister Blue si Implant Pentru Refuz @ Fabrica

noiembrie 6th, 2009 | By herminedirt

Implant Pentru Refuz si-au lansat aseara in Fabrica noul material discografic, un dublu CD intitulat "Otheroot", continand variantele in romana si in engleza ale pieselor de pe "Monolith". Lansarea marcheaza iesirea in Europa a veteranilor hardcore din Timisoara, fiind urmata de un turneu european de promovare, iar albumul fiind lansat la casa germana EMG.

Alaturi de IPR, pe scena au mai urcat, in deschidere, D-aia si Blister Blue. De altfel, unul dintre principalele puncte forte ale evenimentului de aseara a fost alaturarea reusita a trei trupe diferite stilistic, care au avut insa in comun originalitatea si personalitatea puternica, prin care au reusit sa capteze atentia publicului, desi toata lumea astepta Implant.

D-AIA

Acum cateva saptamani am asistat la despartirea trupelor Dekadens si Chester. Trecand peste regretul pierderii a doua formatii foarte importante pentru miscarea alternativa, putem spune ca principalii beneficiari ai acestei conjuncturi sunt nimeni altii decat cei de la D'aia, care au devenit pentru Boddy (tobe, ex-Dekadens) si Bebe (bas, ex-Chester), dintr-un side-project, singura formatie in care activeaza.

D-aia au urcat primii pe scena, si, in ciuda eforturilor sustinute, nu prea au reusit sa incalzeasca publicul. Au cantat sapte piese, toate cu un sound modern, ne-romanesc, ce a adus aminte de P.O.D. sau 36 Crazyfists prin combinatia de melodicitate si parti vocale agresive. Au impresionat piesele 'Sunday' (care a fost inclusa si pe One Day Mix #2), 'Rhanna' si 'Faces', toate destul de cizelate incat sa fie radio-friendly si destul de dure ca sa atraga un public hardcore/nu-metal.

BLISTER BLUE

Pentru cei care nu i-au mai vazut live (categorie din care am facut si noi parte), Blister Blue au fost, cu siguranta, genul de formatie pe care o vezi accidental in deschiderea unui concert si te impresioneaza in mod neasteptat. Show-ul a fost unul neobisnuit, venind cu o violenta atipica, cu totul diferita de cea gen IPR, de pilda, care a adus foarte mult aminte de Nirvana si generatia grunge.

De altfel, asemanarile cu Nirvana au fost numeroase si imposibil de ignorat - de la componenta (trei membri - voce + chitara, bas, tobe) pana la miscarea scenica a solistului, atitudinea acida si introspectiva si mai ales timbrul vocal foarte similar cu cel al lui Cobain. Trecand peste acestea insa, Blister Blue NU au fost in nici un caz o imitatie proasta de Nirvana, muzical aducand aminte mai mult de Pixies (prin sectia ritmica incredibil de simpla si puternica) sau Sonic Youth (prin zgomot si feedback).

Concertul a atins punctul culminant prin finalul a la Nirvana, neobisnuit pentru Romania, cu microfonul izbit de pamant, feedback asurzitor controlat din pedala si o chitara tarata si izbita de podea, spre privirile stupefiate (in mod admirativ) ale publicului si ale staff-ului tehnic din club (nu la fel de admirative).

IMPLANT PENTRU REFUZ / IMPLANT FOR DENIAL

Atmosfera s-a schimbat complet odata cu urcarea pe scena a celor de la Implant (Pentru Refuz sau For Denial, la alegere) care imediat ce au pus mana pe instrumente au inceput dezlantuirea carcteristica de forta, ce a antrenat instantaneu si publicul mixt hardcore-metal. Ca de obicei, atmosfera a fost excelent intretinuta de solistii Vita si Bulbuc, care au stat mai mult in public decat pe scena, Vita ajungand la un moment dat sa cante direct din mijlocul unui mosh-pit.

Playlist-ul a fost unul putin cam scurt, mai ales in conditiile publicului extrem de activ. De pe "Monolith"/"Otheroot" au fost cantate 8 piese, atat in engleza cat si in romana (au lipsit doar '3.80', 'Rezistenta Continua' si 'Apus'). Trecerea la o perioada noua si foarte diferita in evolutia IPR s-a resimtit, fiind cantat o singura piesa de pe primele trei albume, 'Camp de Lupta', cantata la bis. In afara de aceasta si compozitiile de pe "Monolith"/"Otheroot", au mai fost interpretate inca 5 track-uri de pe (discutabil) cel mai popular album al formatiei, "Oameni Fara Fete": 'Relativ', 'Sub Zero', 'Rezist', 'In Interior' (cu participarea publicului) si 'Voteaza' - cat se poate de potrivita pentru campania electorala. Referitor la acest subiect, la intrebarea formatiei "cu cine votati?", un raspuns din public merita retinut si anume - "ii votam pe toti sa iasa sigur unul".

Pe langa piesele proprii, Implant au realizat si un medley de mare efect cu cateva fragmente clasice din piese Rage Against The Machine. De asemenea, a fost prezentat in premiera si videoclipul piesei 'Nemesis', care, la fel ca si muzica formatiei, tinde catre un gen mult mai asezat si gandit. Foarte interesanta este pastrarea unor versuri in romana, de pe varianta initiala 'In Soare Deschis'.

A fost prezentata si o piesa nou-nouta, intitulata (daca am inteles bine) "A Singular Call", mult mai cizelata si foarte diferita de hardcore-ul elementar abordat in perioada incipienta. Implant au crescut mult, fireste, in cei 13 ani de activitate, maturitatea stilistica si ideologica reflectandu-se si in decizia de a reinregistra "Monolith"-ul in limba engleza. Desi se pierde astfel, indiscutabil, o mare parte din feeling-ul pieselor, este singura solutie pentru a iesi pe piata externa, lucru necesar tinand cont ca IPR au atins maximul posibil (din pacate) in Romania.

Kumm @ Silver Church

noiembrie 2nd, 2009 | By herminedirt

"The future's so god damn clear
We will eventually die" ('Mister Superman')

Cu aceste versuri in minte, putem trece linistiti la ascultarea noului album Kumm, plin de optimism si culori calde. Unul dintre varfurile muzicii romanesti din acest an, "Far From Telescopes", a fost lansat in cadrul unui eveniment pe masura, vineri seara, in Silver Church.

Dupa o intarziere de mai bine de o ora, timp in care clubul a fost umplut la capacitatea maxima de catre fani, Kumm au inceput show-ul cu 'Mister Superman', piesa introductiva si pe CD. Aproape sapte minute reprezentative pentru noul album, cu o tenta british/indie/pop care nu altereaza insa cu nimic calitatea si autenticitatea muzicii. Kumm isi propun sa iasa in lume, lucru confirmat si de faptul ca toate piesele sunt in limba engleza, chiar si 'Morsa' ('Man In The Can").

Atmosfera la concert a fost una destinsa si intima, formatia si fanii fiind pe aceeasi lungime de unda. Au predominat, fireste, piesele de pe noul material - desi multe dintre acestea erau inca necunoscute sau chiar in prima auditie, publicul a fost in permanenta activ, dand un impuls cat se poate de pozitiv celor de pe scena.

Dupa cum ne-au promis, Kumm au avut si cativa invitati supriza, trei la numar. Experimentele au fost reusite:
- Rozie - a fost prima care a intrat in scena, contribuind din plin la show. Desi fara experienta de scena, Rozie nu a parut deloc emotionata, cantand impecabil pe nu mai putin de patru piese: 'Pink Baloon' (piesa pe care este prezenta si pe CD), 'Different Parties', 'Fishing In The Swimming Pool' (voce) si 'Beautiful Country' (chitara);
- Alexandrina Hristov - o noua prezenta feminina, la fel de binevenita. Timbrul vocal inconfundabil al Alexandrinei a schimbat radical single-ul 'Morsa'. Includerea acestuia in playlist (si nu a variantei de album, 'Man In A Can') a fost, de altfel, o alegere buna a formatiei, piesa avand o cu totul alta sonoritate in limba romana;
- Adi Despot - a cantat partea vocala pe piesa 'Curse', cel mai "heavy" moment al serii.

Setlist-ul complet al concertului a fost urmatorul:
Mister Superman
Popsong
Sleepwalk
Sitar
Police
Pink Baloon (feat. Rozie)
Different Parties (feat. Rozie)
Fashion
Morsa (feat. Alexandrina)
Bird's Eye View
Bad Day
Curse (feat. Adi Despot)
Beautiful Country (feat. Rozie)
Fishing in the Swimming Pool (feat. Rozie)

Bisul era inevitabil si, dupa ce au lasat ceva aplauze sa curga, Kumm au revenit pe scena cu aura unei formatii mari. Multimea a avut acum sansa sa se dezlantuie, fiind cantate doua dintre cele mai de seama realizari ale trupei, '1000 De Chipuri' si 'Butterflies'.

Luna Amara @ Clubul Taranului

noiembrie 1st, 2009 | By herminedirt

Ceea ce ar fi trebuit sa fie, initial, lansarea in Bucuresti a noului clip Luna Amara, a fost pana la urma un simplu concert de club, dupa ce membrii trupei au anulat proiectul videoclipului "Chihlimbar", nemultumiti fiind de rezultat. Singurii care au avut privilegiul de a vedea clipul raman cei din Cluj Napoca.

Vorbind cu persoane care au participat la lansarea din Cluj si au vazut fostul viitor videoclip, parerea este aproape unanima ca s-a luat decizia corecta renuntandu-se la el. Este de apreciat ca Luna Amara isi pastreaza integritatea artistica, refuzand sa lanseze un produs artistic care nu ii reprezinta. Ar fi fost pacat sa se strice un sir de clipuri reusite, care au ilustrat intocmai muzica Luna Amara, la vremea respectiva.

Daca un ascultator s-ar confrunta prima data cu muzica Luna Amara intr-un show live, acesta ar ramane cel putin derutat. Gri Dorian, Chihlimbar si Bathtub Glory, de exemplu, nu au aproape nici o conexiune muzicala, sunt cantate totusi de aceeasi trupa, pe aceeasi scena. Daca in perioada lui Vali Deac, cele doua laturi erau cat de cat delimitate, existand concerte elcetrice si concerte electro-acustice, fiecare cu publicul lor, in ultima vreme playlist-urile de concert au devenit adevarate puzzle-uri sonore.

Publicul nu pare insa deloc derutat de aceasta multitudine de stari, sentimente si note, tocmai pentru ca aceasta abordare este cat se poate de sincera si naturala. Cand asculti o formatie care are absolut toate piesele cu mesaj social-politic, de exemplu, incepi sa iti pui niste intrebari despre valabilitatea acestora. Este greu de crezut ca o persoana, o formatie, traiesc 24 de ore din 24 cu gandul la un anume subiect. De la teme recurente la obsesii auto-induse si artificiale este un drum lung.

Revenind la concert, trebuie sa il felicitam, in primul rand, pe Razvan Ristea, care a reusit sa se descurce in niste conditii ingrozitoare. Tobele se deplasau vizibil in timp ce canta, ajungand cu ele la finalul unei piese in cu totul alta pozitie decat incepuse. Ca Razvan loveste foarte tare tobele este una, ca tobele se plimba pe scena - aici deja avem o problema. Cu multi nervi de partea lui Razvan si fara nici o reactie din partea staff-ului tehnic al clubului (in caz ca acesta exista), pana la urma baietii au scos-o la capat, ca niste adevarati profesionisti care reusesc sa se descurce si in conditii mai vitrege, adaptandu-se din mers.

Exceptand tobele si un bazait enervant si persistent a carui sursa nu a fost descoperita, conditiile de desfasurare au fost bune, Clubul Taranului fiind un club peste media din Bucuresti. Participarea fanilor a fost si ea pe masura, Luna Amara fiind o trupa ideala pentru patronii de pub-uri, umpland garantat orice local, oricand.

In ceea ce priveste playlist-ul, acesta a fost, dupa cum am mai spus, extrem de variat, fiind cantate in total 18 piese. La fel ca si la precedentul concert, din El Grande Comandante, au fost interpretate Asfalt si Stare de Gratie, pe care putini se gandeau ca o sa le mai vada live. S-a inceput cu Gri Dorian si s-a sfarsit cu Folclor, o piesa din aceeasi perioada cu prima, foarte potrivita in contextul electoral. Singura piesa post-"Don't Let Your Dreams Fall Asleep" aleasa a fost Bathtub Glory. Daca viitorul album va suna asa, avem toate motivele sa il asteptam.