FDC @ Big Mamou

mai 8th, 2009 | By admin

Big Mamou se distinge de alte cluburi prin atmosfera intima datorata spatiului mai redus si obiceiului de a se sta jos la concerte, practica provenita din specificul jazz/blues al localului si imprumutata si la concertele rock. Scena acestui club este o adevarata rampa de lansare; aici au sansa de a canta, mai mereu, trupe noi si necunoscute din diverse zone muzicale.

Despre invitatii de aseara, FDC, nu putem spune ca sunt o trupa tocmai noua: canta inca din 2006, dar s-au pus serios pe treaba de putin timp, dupa ce au experimentat mai multe formule. Cert este ca sunt pe drumul cel bun - clubul Big Mamou s-a umplut aseara, publicul a aplaudat, s-a simtit bine si a cerut insistent bis. Combinatia de rock alternativ, pop si elemente progressive are toate sansele sa prinda.

Fabrica de Ciocolata s-a pus in miscare repede, in jur de ora 21:30. S-a inceput cu un intro instrumental care a scos in evidenta dihotomia din muzica trupei: fara vocea Dianei, FDC suna cu totul altfel. Solista este, in final, cea care da marca si stabileste directia, profitand, fireste, de un background puternic. Faptul ca FDC nu adera, totusi, la scena tipica de alternative-underground din Romania a fost demonstrat si de cover-ul dupa Amy Winehouse - Back To Black, o artista cat se poate de mainstream si de ne-alternativa.

Sonorizarea a fost buna. Un singur repros, in ceea ce priveste chitara solo, al carei volum ar fi trebuit sa fie ceva mai sus. Au mai fost ceva probleme cu un cablu, schimbat insa la timp - in rest, totul a sunat cum ar trebui.

Piesele, cu structuri si refrene pop, nu duc lipsa nici de distors. De altfel, unul dintre punctele forte ale trupei este colaborarea dintre cele doua chitare: acordurile semi-acustice ale lui Razvan pun foarte bine in valoare riff-urile si solo-urile lui Stefan Papin. Cele doua se reliefeaza reciproc, avand la baza un bas solid si tobe variate, care merita si ele toata atentia. Desi similare, alcatuite din aceleasi elemente dar intr-o alta asezare, piesele FDC nu sunt deloc monotone. Vocea Dianei umple toate golurile din instrumentatie, finalizand compozitiile.

De la concert la concert, este evident ca FDC progreseaza. Atmosfera relaxata si amicala de la concerte sporeste si ea gradul de interes al publicului. Fabrica de Ciocolata isi continua mersul lent, dar sigur.

Daca nu ati ajuns la concert, dar v-am facut curiosi, vin cat de curand si filmarile. Pana atunci, www.myspace.com/fdcspace si www.trupafdc.ro va stau la dispozitie.

Amber Smith @ Suburbia

mai 7th, 2009 | By admin

Nu s-a vorbit degeaba atat despre ei: Amber Smith sunt cu siguranta senzationali. Poti sa nu ai nimic de-a face cu muzica indie, nu ai insa cum sa negi ca ungurii au ce arata. O muzica axata pe sectia ritmica tobe-bas si pe vocea grava, aducand aminte, pe alocuri, de Placebo, Muse sau chiar Depeche Mode. Este indie si totusi este mai mult de atat, Amber Smith chiar isi propun sa demonstreze ceva, spre deosebire de cea mai mare parte a trupelor de gen. Se vede ca este o trupa culta, care isi trage seva din new wave si post punk, avand la baza o cultura muzicala fara de care nu poti intreprinde prea multe.

Din pacate, Suburbia a fost mai mult gol decat plin, doar aproximativ 50 de persoane fiind prezente la concert. Si aceia pareau aterizati, in mare parte, intamplator si cu cantitati mari de alcool la bord, astfel incat sa aplaude pe oricine ar fi urcat pe scena. Paradoxal, indie-ul este un gen extrem de popular printre tinerii bucuresteni. Reactia unui membru TBA Crew, cei care s-au ocupat cu organizarea, imediat dupa concert, este cat se poate de elocventa: "E clar, nu mai trimit trupe la Bucuresti."

Amber Smith ar fi meritat mult mai mult, oricum, si-au facut treaba cum stiau mai bine, ca niste adevarati profesionisti. De ce nu a fost lume? Sunt o serie de motive: frecventa mare de concerte in Bucuresti, ziua aleasa (miercuri), mentalitatea ascultatorului roman care prefera sa vada aceeasi trupa de n ori, in loc sa experimenteze si alte nume. Cert este ca daca o trupa ca Amber Smith, care in Ungaria a cantat si in fata a 1000 de oameni, nu reuseste sa adune lume, nu ne putem astepta sa vedem prea des formatii de calibrul acestora in capitala.

15 Grade au fost un opening-act potrivit. O trupa dinamica, formata din instrumentisti foarte buni, care s-a incadrat bine in tematica serii. Nu au cantat mult, nici nu prea aveau cui, dar au fost placuti auzului: solo-uri excelente de tobe si chitara, un cover dupa Blink 182 - All The Small Things, multa determinare pe scena. Si membrii trupei Amber Smith au parut ca urmaresc interesati concertul, parand sa guste muzica bucurestenilor.

Amber Smith au inceput sa cante undeva in jurul orei 23:45. S-au miscat repede in amplasarea si reglarea instrumentelor, cu toate ca au venit pana si cu tobele dupa ei. Sonorizarea a fost buna, s-au mai facut ceva reglaje din mers, oricum, urechea ascultatorului nu a avut de suferit. Organizarea, in ansamblu, a fost ca de obicei in Suburbia, excelenta, clubul dovedindu-ne inca o data ca este printre putinele localuri profesioniste din Bucuresti.

Ungurii au venit, fireste, si cu un stand de merchandising dupa ei. Suntem curiosi daca s-a vandut vreun CD. In alta ordine de idei, playlist-ul a cuprins piese de pe toate cele trei albume ("Hello Sun", "Reprint", cat si noul "Introspective"). De altfel, titlul celui de-al treilea album este cat se poate de reprezentativ pentru muzica trupei: "introspective". O muzica suficienta sie insasi, piese care se reflecta spre interior - tocmai de aceea Amber Smith au dat totul pe scena... chiar daca nu prea aveau cui. O trupa adevarata isi traieste muzica la maxim, indiferent de contextul extern.

Si ca look, Amber Smith impresioneaza. Fara a fi "in trend"-ul indie, cei cinci au un stil propriu absolut fermecator. Fiecare element legat de formatie este original, tocmai pentru ca nu este regizat. Amber Smith sunt prea buni ca sa aiba nevoie sa imite o trupa, un look, un curent.

Urmeaza inca doua concerte in Romania pentru Amber Smith: 7 mai - Timisoara, The Note (alaturi de Survolaj) si 8 mai - Cluj Napoca, Roland Garros (alaturi de Vive La Noiz si Jokerman). Suntem siguri ca aceste concerte vor fi la fel de reusite din punct de vedere muzical, speram ca si feedback-ul din partea publicului sa fie altul. Multumim organizatorilor pentru initiativa si formatiei Amber Smith pentru profesionalismul, respectul si muzica excelenta cu care ne-au delectat!

Highlight Kenosis @ Fire Club

mai 1st, 2009 | By admin

Highlight Kenosis au fost invitati aseara in Fire Club, in deschidere la trupa Act. Publicul, venit in cea mai mare parte pentru acestia din urma si amator de metale ceva mai grele, a reactionat foarte bine la muzica HK. Precizia instrumentala si minutiozitatea pieselor au fost elementele cu care Highlight au cucerit, ca de obicei, publicul.

Inainte de concert am schimbat cateva cuvinte cu Matei Damian-Ulmu, chitaristul si compozitorul trupei, de la care am aflat ca peste aproximativ o luna va avea loc lansarea primului album Highlight Kenosis. Titlul acestuia nu s-a hotarat inca, s-a renuntat insa la varianta initiala, "I Found Myself In You". Piesele sunt cele pe care le stiam, numai ca vor fi imprimate pe CD variante masterizate tocmai in Suedia. De asemenea, se va filma, cat de curand, si un videoclip, cel mai probabil la piesa Fly Machine.

Ca de obicei, Oana, Matei, Dragos si John au urcat pe scena plini de entuziasm, facand un show excelent. Sonorizarea a lasat un pic de dorit, chitara fiind cam tare iar vocea Oanei prea incet. Nu este prima data cand vocea Oanei nu se aude cum ar trebui, si este pacat, pentru ca avem ce auzi.

Au fost cantate 12 piese, dintre care doua in prima auditie: Free From Agony si There Is No Secret, precedate de una aproape la fel de noua, in a treia sau a patra auditie - Marching To Hell. Toate compozitiile noi marcheaza o evolutie catre un sound mai dur, cu mai putin din melodicitatea cu care ne obisnuisera pe primele piese. Identitatea si ideologia Highlight Kenosis prind contur tot mai bine, la fel si publicul-tinta.

In rest, au mai fost cantate: I Found Myself In You, Final Warning, Empty Dreams, Flying Machine, It Wasn't Love, A Drop Of You, Thank You For Leaving Me, Glowing si Fight The Evil. John Ciurea nu si-a mai parasit tobele, de aceasta data, piesa pe care el o canta la chitara nefiind inclusa in playlist.

Unul dintre principalele atuuri HK este constanta. Indiferent de loc, public si context, Highlight Kenosis canta bine si se comporta extrem de profesionist. Desi, inevitabil, prin complexitate si atmosfera generala, muzica celor patru se apropie mai mult de comunitatea metal, HK vor ramane intotdeauna o trupa atipica, departe de orice cliseu muzical si de imagine. Desi ideile promovate in cadrul pieselor ar putea fi considerate de unii drept repetitive, ar fi superficial sa judecam trupa prin prisma acestora.

Din pacate, trebuie sa recunoastem ca odata cu disparitia clapelor lui Berehoi, se simte un gol in angrenajul trupei. Cel mai bine s-a observat aseara, pe instrumentala Fight The Evil, o compozitie altfel geniala, dar care fara clape pare incompleta.

Plecarea lui Berehoi, urmata de cea a lui Vali Deac din Luna Amara si, mai recent, a solistului Bogdan Rusu din Tep Zepi sunt toate pierderi extrem de grele, si, in ciuda optimismului afisat de fostii colegi ai acestora, este destul de clar ca plecarea unui membru important dintr-o formatie inseamna incheierea definitiva si ireversibila a unei perioade. Poate, in cel mai bun caz, va incepe o noua perioada, si mai buna, dar cert este ca nimic nu va mai fi la fel, oricat s-ar incerca sa se creeze aceasta impresie.

Pe 9 mai, Highlight Kenosis vor sustine un concert in Bulgaria, in localitatea Kyustendil. Urmatorul concert in Bucuresti va fi, probabil, chiar lansarea de album, despre care vom reveni cu mai multe detalii cat de curand.

Tep Zepi @ Control

aprilie 30th, 2009 | By admin

Ora de incepere, anuntata ca fiind 20:00, a fost pana la urma 22:30, dar a meritat din plin asteptarea. La fel cum a meritat sa asteptam aproape doi ani primul album Tep Zepi, "Son Of A Dollar And A Song", lansat aseara in Control, fara surle si trambite dar cu un concert extrem de reusit.

Cat despre intarziere, membrii trupei nu au avut de ales: la ora 20:00 nu era mai nimeni in Control. Avem de-a face aici cu o situatie similara cu dilema "cine a fost primul, oul sau gaina?". Oamenii vin la concerte tarziu pentru ca nu se respecta ora de incepere, iar ora de incepere nu se respecta pentru ca oamenii vin tarziu la concerte...

Tep Zepi au venit bine pregatiti. Nu numai muzical vorbind; CD-urile au fost incluse in pretul biletului iar fanii au putut cumpara de la intrare si tricouri, realizate mult mai profesionist fata de cele de la lansarea "Retrofetish". A fost prezent si noul manager al trupei, Andrei Zodie, destul de implicat in desfasurarea evenimentului.

Dintre invitatii anuntati, nu au mai fost prezenti pana la urma decat cei de la Rain District, care au facut insa cat toti la un loc. Mai intai, Alex Purje a cantat alaturi de Tep Zepi o varianta prelungita a piesei Strange Nance. Vocile celor doi s-au completat foarte bine, Bogdan executand varianta standard iar Purje ondulandu-si inconundabila voce, peste.

Dupa acest moment, Bogdan, Mihnea, Vava si Vlad au coborat de pe scena, lasandu-le locul celor de la Rain District. Nu au au cantat decat o piesa, insa aceasta a fost atat de bine executata incat, cu siguranta, fiecare fan Tep Zepi ii va tine minte. Piesa s-a numit Fade Away si nu va intra pe viitorul album Rain District, fiind pregatita special pentru aceasta ocazie. A fost o compozitie ceva mai heavy decat ceea ce ne obisnuisera baietii, simtindu-se influentele Seattle aduse de Purje care, oricum, a reinventat aceasta trupa.

Playlist-ul Tep Zepi a cuprins nu mai putin de 19 piese, cam tot ce a compus formatia pana acum (cu mici exceptii): Mamut, In Curand Printre Voi, Tulpa, Machiaj, Toti La Fel, Would You, Strange Nance, Contact, Face Down, First, Tevanov's Whore, Synchronize Yourself, Repetent, Impuls Mental si Delir, plus cover-urile Down (Stone Temple Pilots), Lost Art Of Keeping A Secret si No One Knows (Queens Of The Stone Age).

S-a revenit si la bis, fiind cantate doar trei din cele patru piese notate pe foaia de playlist pentru aceasta situatie: Alarma (care, in mod surprinzator, nu se regaseste pe album, desi Bogdan ne-o prezinta mereu ca pe favorita lui, indemnandu-ne insistent sa ne concentram asupra versurilor), Love Me Two Times (cover The Doors, pliat perfect pe stilul Tep Zepi) si Walk On By, renuntandu-se la Vinil.

Daca, in ansamblu, Control-ul este un club destul de prost organizat, trebuie sa recunoastem ca macar sonorizarea de aseara a fost una excelenta. Poate doar chitara lui Mihnea trebuia un pic mai tare, dar, oricum, nu a fost prezent nici un element care sa deranjeze urechile ascultatorilor, sunetul iesind din boxe si amp-uri foarte clar si la un volum optim.

Membrii Tep Zepi au parut destul de dezamagiti de prezenta slaba a publicului, mai ales ca veneau dupa un concert la Cluj Napoca cu clubul plin, care i-a facut, dupa cum spunea Vava, sa se simta intr-adevar ca o trupa "cunoscuta". Intr-adevar, situatia este una foarte ciudata, mai ales in conditiile in care concertul a avut parte de o promovare buna, aparand pana si pe monitoarele din statiile de metrou.

Am avut, asadar, parte de o lansare cel putin la fel de reusita ca cea "Retrofetish", chiar daca publicul a fost mult mai redus numeric. Acum ramane sa ne concentram asupra albumului propriu-zis, care este, fara indoiala, unul dintre cele mai originale si puternice produse ale muzicii romanesti de dupa Revolutie. Vom reveni cu o cronica a albumului si cu filmarile de aseara, cat de curand.

Luna Amara @ Suburbia

aprilie 24th, 2009 | By admin

Mihnea Ferezan si-a facut ieri debutul alaturi de Luna Amara, pe scena clubului Suburbia, intr-un concert extrem de antrenant, prelungit pana dupa ora 1 noaptea.

Seara a fost deschisa de Kinethics, o trupa cvasi-necunoscuta, dar care s-a prezentat cu un grup de sustinatori foarte dedicat si galagios, incluzand cameramani si fotografi care nu s-au sfiit sa se plimbe pe scena mai tot timpul concertului. Multe plete, solo-uri, si o atmosfera generala care aducea aminte suspect de mult de Metallica sau Guns'N'Roses; in fine, o muzica potrivita pentru nostalgicii rock'n'roll.

Conflict Mental au fost ceva mai originali, dialogand cu publicul intr-un mod foarte sincer si direct si venind cu idei interesante, incorporate intr-un hardcore primitiv si brutal. O trupa deloc prietenoasa, bine-venita intr-un peisaj muzical dominat de clisee "indie".

Evident, putini s-au concentrat asupra trupelor din deschidere, toata lumea asteptand Luna Amara si, mai ales, pe noul chitarist al acestora. Repetand mai mult pentru lansarea noului album, acusticul "Don't Let Your Dreams Fall Asleep", Mihnea Ferezan nu a avut timp sa invete prea multe piese. Asadar, spre fericirea fanilor, playlist-ul a fost compus exclusiv din piese de pe "Asfalt" si "Loc Lipsa".

S-a inceput cu Gri Dorian (de obicei aceasta incheia concertele), au urmat Somn, In Cercuri, Ego Nr. 4, The Hand That Feeds (cover Nine Inch Nails), Albastru, Dizident, Lume Oarba... Dupa foarte mult timp a fost cantata Cui Si Spin, din pacate, intr-o varianta modificata, mai rapida, care a stricat cam tot farmecul piesei. Pentru final a fost lasata Loc Lipsa, cu un solo prelungit si foarte reusit al lui Mihnea Ferezan.

Acesta a fost, de altfel, foarte bine primit de fani, si aplaudat indelung la final. Mihnea a reusit sa nu schimbe prea mult piesele, a cantat impecabil, iesind in evidenta doar atunci cand trebuia si punandu-si amprenta asupra solo-urilor, fara a dauna unitatii trupei. Se intrevede, credem noi, o colaborare fructuoasa intre nucleul inseparabil Luna Amara (Mihnea Blidariu - Nick - Razvan - Sorin) si cel de-al treilea chitarist care li se alatura.

Nu a lipsit nici bis-ul, format din doua piese de pe albumul de debut, poate cele mai populare ale trupei: Rosu Aprins - cantata acustic, doar de Nick, Mihnea Blidariu si public, si Folclor - dedicata tinerilor din Basarabia si trezind, inevitabil, nostalgii. Mihnea si-a amintit despre o interpretare a acestei piese la primul concert Luna Amara, in deschidere la Zdob si Zdub, neuitand sa mentioneze ca acestia din urma canta, mai nou, pentru Vladimir Voronin si regimul comunist de la Chisinau.

Coma @ Fabrica

aprilie 11th, 2009 | By admin

Desi nu ne este caracateristic, vom incepe mentionand un aspect negativ. Nu cere nimeni ca inainte de un concert sa se stea cu ochii pe ceas, ca nu cumva sa se rateze ora de incepere. Totusi, de la 21:00 la 22:45 este o diferenta deloc neglijabila. Nu este nici prima, si nu va fi nici ultima data cand se intampla asa in cluburile romanesti; greu de spus de unde porneste problema: de la formatie, de la organizatori, de la fanii care se prezinta prea tarziu. Cert este ca putina punctualitate (subliniem, "putina") nu ar strica, ba chiar ar fi o dovada de respect fata de cei care vin exclusiv pentru muzica; timp de baut bere si iesit cu prietenii este destul.

Trecand peste aceasta introducere incruntata, trebuie sa recunoastem ca baietii de la Coma ne-au descretit fruntile aseara. Un sunet curat, clar, patrunzator, variante ale pieselor superb adaptate pentru un concert acustic. La astfel de unplugged-uri iese in evidenta si importanta lui DJ Hefe in angrenajul Coma, ale carui improvizatii, idei si sunete de fundal dau o culoare unica muzicii.

Un rol esential in aceste show-uri acustice Coma il are si Dan Costea, pe care ne obisnuisem sa-l vedem doar la voce, in concertele electrice. Fara a doua chitara, pe care Dan o realizeaza impecabil, sound-ul ar fi fost mult mai sec. Colaborarea dintre el si Calin este, de asemenea, una excelenta, permitand mai multe variatii si experimente instrumentale.

Compozitiile Coma au atat de multa forta incat nu suna deloc prietenos, nici macar in varianta acustica. Desi au avut scaunele langa ei, nici unul dintre membrii trupei nu a rezistat sa stea jos mai mult de cateva minute. Feedback-ul din partea publicului a fost si el unul considerabil, Coma dovedind inca o data ca au un nucleu de fani deosebit de puternic si dedicat.

Atmosfera a fost una extrem de relaxata, poate chiar prea relaxata pe alocuri. S-au cantat fragmente din Black Sabbath - Paranoid, s-au rupt corzi, s-a glumit si s-a ras mult, totul intr-un decor atractiv: o scena foarte bine aranjata, din pacate cam slab luminata (o alta boala grea a cluburilor autohtone).

NU metal-ul, in care Coma pot fi lejer incadrati, este considerat de multi, pe nedrept, un gen simplist, care nu presupune prea multa tehnica sau abilitati muzicale. Astfel de prejudecati pot fi rapid indepartate, urmarind un concert precum acest excelent Coma Light 2.0. Bravo, Coma.

Highlight Kenosis @ Crossroads FOTO

aprilie 9th, 2009 | By admin

A Punk Tribute To Nirvana @ Suburbia

aprilie 9th, 2009 | By admin

Concertul din Suburbia a semanat a reuniune de clasa. Toata lumea si-a scos blugii rupti si camasile in carouri de la naftalina, unii aducandu-si aminte de anii '90, altii, care s-au familiarizat cu muzica grunge dupa apusul acesteia, bucurandu-se de a vedea unele din piesele preferate cantate live.

Inainte de concert, s-a facut incalzirea prin prezentarea unor proiectii, printre care si clasicul "Live! Tonight! Sold Out!", lansat in 1994 pe caseta video. Atmosfera a fost una extrem de destinsa si relaxata, atat pe scena cat si in public, unde s-a format, ocazional, si un mosh-pit de vreo ...5-6 persoane.

S-a optat pentru variante punk ale pieselor, unele sunand bine in aceasta abordare, altele scartaind pe alocuri. Trupa care a urcat pe scena l-a avut in prim plan pe Mircea, chitaristul trupei Cobe, cu un look grunge clasic. Mircea s-a dovedit a fi un front-man excelent, intretinand bine publicul si jucand foarte bine rolul, deloc usor, de Kurt Cobain.

Poate ca nu ar fi fost o idee rea ca toate piesele sa fie cantate in variantele originale. Cele care au fost prezentate astfel, la tempo-ul obisnuit, au sunat parca si cel mai bine. In rest, trio-ul de pe scena a aratat si s-a comportat foarte grunge, folosind mult feed-back. Felicitari lui Mircea, care a reusit sa gaseasca un efect de chitara care a sunat foarte tipic Nirvana.

A fost, parca, o usurare sa vezi pe scena o singura pedala simpla, in conditiile in care multi chitaristi opteaza pentru efecte redundante care ocupa jumatate din scena, preferand o robotizare excesiva a muzicii si ucigand orice urma de spontaneitate si naturalete. De altfel, despre aceasta ideologie directa si sincera ne-a invatat destule miscarea grunge, la vremea respectiva.

Au fost invitati pe scena si alti artisti, unii dintre ei in mod absolut spontan, fara nici un fel de repetitie inainte de show. Printre ei s-au numarat Maria (sora lui Andrei Balan de la Fluid si Redrum), un personaj deja obisnuit la manifestatiile si evenimentele grunge din capitala, care a cantat vocea pe Pennyroyal Tea, si Andrei Bratu, membru intr-o trupa de grunge inca in formare, White Noise Blank, care i-a ajutat la chitara pe Where Did You Sleep Last Night.

Playlist-ul a cuprins urmatoarele piese:
- de pe "Bleach" - About A Girl;
- de pe "Nevermind" - Smells Like Teen Spirit, Come As You Are, In Bloom, Breed, Polly, Territorial Pissings, Stay Away, On A Plain;
- de pe "In Utero" - Heart Shaped Box, Pennyroyal Tea, Tourette's;
- de pe "MTV Unplugged In New York" - Jesus Doesn't Want Me For A Sunbeam, Where Did You Sleep Last Night.

Seara a fost una reusita, ramanand la stadiul de eveniment underground. Nu a reusit sa stranga atata lume ca alte tribute-uri Nirvana din ultimii ani, ceea ce pana la urma a fost un plus, creand o atmosfera mai intima si o conexiune mai directa formatie - public.

Felicitari pentru initiativa tuturor celor implicati in realizarea concertului. Este bine ca, din cand in cand, sa ne aducem aminte ca mai exista si altceva dincolo de trupele indie, foarte user-friendly si clean-cut, care au acaparat scena underground romaneasca, si asa destul de rarefiata si subreda. Grunge-ul a spus tot ce avea de spus la vremea lui, asa ca nu mai este nevoie de argumente si prezentari - doar de muzica. Macar acum, atata timp cat mai exista oameni dispusi sa o cante.

Luna Amara @ Control

aprilie 4th, 2009 | By admin

Sunt multe de spus despre concertul Luna Amara din Control. In primul rand, nu putem sa nu mentionam lipsa totala de profesionalism si nesimtirea fara limite a conducerii respectivului club, care a angajat body-guarzi care nu au nici cele mai vagi idei despre ce se intampla in cadrul concertelor de acest gen. Oameni veniti dintr-o alta lume, cu care ne-am dori sa nu avem prea multe de-a face, macar la concerte.

Cele doua personaje care au asigurat "ordinea si disciplina" aseara, demne de Bamboo sau alte locatii similare, au reusit sa agaseze pe toata lumea prin atitudinea dispretuitoare si prin plasarea lor, fix in fata scenei, pe toata durata concertului. "Nu va lasati intimidati", i-a sfatuit Nick pe fani. Si chiar asa s-a intamplat: pogo-ul s-a dezlantuit in cele din urma, in ciuda celor doua specimene care nu aveau ce cauta in acest decor.

Zvonul a parut la inceput o gluma proasta, dar din pacate a fost adevarat: a fost ultimul concert Luna Amara cu Vali Deac la chitara. La fel ca si in cazul lui Petru Gavrila, plecarea lui Vali este invaluita, cel putin deocamdata, in mister. Poate ca pana la urma vom afla si motivele care au determinat aceasta schimbare, cert este ca ne va lipsi mult Vali, si va lipsi si sound-ului trupei. Anuntul, facut de Mihnea, la finalul concertului, a dat o nota de tristete intregii seri, altfel de-a dreptul exuberanta. "Avem o veste nici buna, nici rea... este ultima data cand il vedeti pe Vali Deac alaturi de Luna Amara".

Pe 1 mai, in Vama Veche, si pe 8 mai, la lansarea oficiala a noului album, in clubul Silver Church din Bucuresti, Luna Amara il va avea la chitara pe Mihnea Ferezan, membru si in Tep Zepi, prezent si el aseara in Control. Cum va reusi acesta sa se imparta intre doua trupe de renume si cu multe aparitii live, ramane de vazut. Nu putem decat sa speram ca totul va iesi bine, asa cum s-a intamplat si dupa plecarea lui Petru, in 2005.

Revenind la concert, acesta a umplut Control-ul pana la refuz, lucru care s-a vazut in special la final, cand s-a stat la coada pentru a iesi din club. S-au cantat de toate: noi, vechi, acustice, cu distors. De pe "Asfalt" au fost alese Dizident, Ego Nr. 4, Rosu Aprins, Oras iar de pe "Loc Lipsa" - Intunecare, Albastru, Luni De Fiere, Lume Oarba, Somn, In Cercuri, Loc Lipsa si Happiness Provider. La bis au mai fost interpretate doua piese de pe "Asfalt", Gri Dorian, fara bas in prima parte, Sorin avand ceva probleme cu un cablu (problemele tehnice au fost insa acoperite cu mult profesionalism de ceilalti membri) si Folclor, cu versuri si dedicatii din partea lui Mihnea pentru mai multe personaje politice romanesti.

Alaturi de acestea, a mai fost cantata o piesa noua, fara titlu deocamdata (pe care am filmat-o si o veti putea viziona cat de curand pe No.3), si deja cunoscutele Hunt The Wire, Bathtub Glory si Chihlimbar.

In mare forma a fost Razvan Ristea, care a zguduit serios scena. Un om cu o energie fenomenala si cu o precizie incredibila. Cateodata iti vine sa renunti sa mai dai din cap, e aproape imposibil sa urmaresti ritmul nebun al tobelor care stiu exact unde sa intre si cand sa se opreasca.

A plecat Petru Gavrila, in 2005. Am ramas cu "Asfalt"-ul, o adevarata demonstratie de forta, cu acea latura grunge a trupei, cu compozitii clasice (Gri Dorian, Ego Nr.4, Oras, Antidot, Folclor s.a.m.d.) si cu solo-uri uluitoare. A venit apoi Vali Deac, care a umblat serios la sound-ul trupei si si-a pus vizibil amprenta pe "Loc Lipsa', desi o parte din piese erau deja compuse. Alaturi de el, Luna Amara au evoluat catre stilul actual, o alternanta intre acustic meditativ si metal sec si intunecat. Acum, a plecat si Vali. Luna Amara invata multe si din aceasta experienta, creste si merge mai departe. Va urma.

The Others @ Suburbia

martie 27th, 2009 | By admin

Nu trebuie sa fii cunoscator intr-ale funk-ului ca sa ii indragesti pe The Others, o trupa extrem de placuta privirii si auzului, compusa din cinci instrumentisti senzationali si o voce care da impresia ca poate atinge orice nota. Acestia ne-au oferit un show superb aseara in Suburbia, gustat din plin de publicul nu foarte numeros, dar extrem de inimos.

Se vede ca Petra si ceilalti vin de la multi kilometri de capitala prafuita si neprietenoasa. Nici o trupa bucuresteana nu s-ar fi putut prezenta cu o muzica atat de senina si cu o atmosfera atat de destinsa si lipsita de orice griji cotidiene. Din pacate, magicienii de la The Others nu il vor mai avea printre ei de azi inainte pe bateristul Flavius Ardelean... Ne-am luat cu totii, aseara, la revedere de la el, ii uram mult succes in continuare si sa speram ca totul va iesi bine: pentru el, pentru The Others, pentru fani.

Despartirea a fost una emotionanta. Flavius a fost, in mare parte din timp, in centrul atentiei, primind aplauze constante din partea publicului, contribuind din plin la show. Va fi extrem de greu de inlocuit in angrenajul The Others, stilul sau de a canta la tobe dand forta si coeziune trupei. La final, Flavius le-a multumit colegilor de trupa si fanilor pentru ca i-au oferit "cei mai frumosi ani din viata" si ne-a urat "sa avem grija de sufletele noastre".

Dupa o prima jumatate de concert foarte reusita, a urmat una absolut senzationala. Nici nu se putea fi altfel cu Mihnea Blidariu pe scena, care prin talentul sau fenomenal si aptitudinile de front-man innascut reuseste sa incinga atmosfera si sa intretina publicul, oriunde ar fi. Vocea lui Mihnea a dublat-o excelent pe cea a lui Petra iar trompeta s-a integrat excelent amalgamului sonor creat de ceilalti - chitara, bas, tobe, saxofon.

Din playlist au facut parte, deopotriva, compozitii noi si piese clasice: Your World, Soul, Drama Queen, Groove Tragedy s.a. Publicul a fost extrem de receptiv la tot ce se intampla pe scena, cantand si dansand alaturi de formatie, pe care au primit-o cu multa caldura, spre placuta surprindere a celor de pe scena. De altfel, Petra a tinut sa multumeasca, la un moment dat, tuturor celor prezenti, "foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte (...) foarte mult", cu un accent irezistibil.

S-a mai incheiat o pagina din istoria contemporana a muzicii romanesti. Flavius Ardelean, iti dorim numai bine si speram sa gasesti in Germania ce nu ai gasit in Romania. Pace.

Luna Amara @ ArCub

martie 19th, 2009 | By admin

Luna Amara au incheiat festivitatea de deschidere a festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania. Cei care au reusit sa intre, au avut ce vedea. Din pacate, multi au ramas pe afara, capacitatea salii fiind cu mult depasita de numarul persoanelor care s-au prezentat. Lucru, de altfel, previzibil - Luna Amara aduna oricum un public extrem de numeros la concerte, daca la asta mai adaugam intrarea libera si ora rezonabila, rezultatul este cel de aseara.

Concertul a fost unul acustic, fiind interpretate mai multe piese de pe mult asteptatul viitor album, "Don't Let Your Dreams Fall Asleep", care va fi lansat, se pare, candva in luna mai. In afara de cei cinci membri obisnuiti ai trupei, pe scena a mai fost prezent un invitat special, Dan Georgescu, care a cantat pe tot parcursul concertului, la o chitara electro-acustica cu 12 corzi. El va fi prezent alaturi de formatie si in cadrul turneului de promovare al noului album.

Atmosfera a fost una calda, receptiva, chiar daca 90% din cei prezenti au stat jos, publicul cantand alaturi de formatie pe mai multe piese. Sonorizarea a fost absolut perfecta, ar fi foarte bine daca am avea o asemenea calitate a sunetului si in cluburile unde se canta mai des.

Din compozitiile noi au fost cantate Into Another, True Sunshine, Chihlimbar, Hunt The Wire, Dead Ends, Mara (intr-o varianta modificata fata de cea de pe "Asfalt"). Nu au lipsit nici piese mai vechi, cum ar fi Albastru, Downtown Jesus, Rosu Aprins, Lume Oarba sau Ciudat. S-a incheiat, fireste, cu Gri Dorian, o piesa exploziva, indiferent de varianta aleasa. Mihnea s-a indurat si a lasat sa-i scape si putin distors pe final, cat sa nu se darame ArCub-ul.

S-au dus vremurile cand Mihnea si Nick cantau unul la voce, celalalt la chitara, in functie de piesa. Aseara au fost nu mai putin de patru chitare, toate creand o rezonanta deosebit de placuta si un sound plin, dens, stratificat. Mihnea isi permite acum sa nu cante la chitara pe unele piese in care Nick este la voce, concentrandu-se exclusiv asupra trompetei si partilor de backing vocals.

Luna Amara sunt, fara indoiala, liderii actualei generatii (de trupe, si nu numai). Fara muzica si atitudinea lor, fara "Asfalt" si "Loc Lipsa", actuala "serie" de trupe alternative ar fi fost mult mai fragila si lipsita de vlaga. Cei cinci clujeni au influentat si tras dupa ei numeroase trupe, asta nu inseamna insa ca au aratat tot ce aveau de aratat si se pot retrage linistiti. Dupa fiecare show al lor iesi cu senzatia ca va mai urma ceva. Asadar... va urma. Urmatoarea destinatie: club Control, 3 aprilie.

Highlight Kenosis @ Fire

martie 11th, 2009 | By admin

Un nou concert reusit aseara pentru Highlight Kenosis, care in ultimul timp dau impresia, dupa fiecare show, ca "acesta a fost cel mai bun de pana acum".

Surprinzator de multi oameni au fost prezenti in Fire Club, ceea ce nu face decat sa confirme ascensiunea continua a trupei in acest inceput de an.

Un concert benefic, intr-un club de prestigiu, care le-a dat ocazia, din nou, celor patru membri HK ramasi, sa-si prezinte muzica unui public mai larg.

Au fost cantate, pentru prima data dupa plecarea lui Alex Berehoi, Change The World, Interludio si I Wish You Felt The Same. De asemenea, a fost prezentata si o piesa noua, in prima auditie, pe parcursul careia am avut placuta surpriza de a-l vedea si auzi pe tobosarul John Ciurea cantand nu la tobe, ci la ...chitara.

Iata si imagini: