Interviu cu Costin Chioreanu (Twilight13 Media) despre Mayhem si concertul anulat de la Cluj Napoca

mai 25th, 2010 | By herminedirt

mayhem



Pentru mai multe detalii despre activitatea lui Costin Chioreanu, accesati http://twilight13media.com/.

No.3: Costin, cum ai primit vestea anularii concertului Mayhem din Cluj Napoca?

Costin: Salut. Cred ca am primit-o la fel de prost ca orice fan al acestei trupe. Poate a fost putin mai grav, deoarece aveam aranjate o gramada de chestiuni care implicau si trupa pana in momentul concertului, chestiune dupa care este normal sa jelesc si mai rau. Am discutat cu Attila inainte de concert niste chestiuni care imi garantau clar ca nu ar avea ce sa se intample, a fost si faza cu interviul telefonic unde iar au fost puse niste garantii....dar...ce sa-i faci, ce drac pot sa mai zic? Am impresia ca am visat urat, atat de incredibil imi pare.

No.3: Din comunicatul de presa emis de Promusic Prod, reiese ca vina apartine in intregime formatiei. Ce crezi ca i-ar fi putut determina pe Mayhem sa aiba un asemenea comportament?

Costin: Stiu ca este un moment greu pentru Nelu si Promusic Prod, avand in vedere antacedentele in care au fost implicati. Sincer nu as vrea sa fiu in locul lor in acest moment. Dar, cu toate astea, pana si trupa recunoaste (inca neoficial) ca asta este adevarul, ca organizatorul din Romania nu are nici o vina. Si eu, ca si orice alt fan, nu ar vrea sa creada ca asta este adevarul nici atunci cand este totul clar. Este greu sa accepti acest lucru. Este ca si cum cel mai bun prieten ti-a dat teapa, iar chestiunea asta doare. Spre deosebire de altii insa, stiu cu ce se mananca miscarea metal din strainatate si nu toate lucrurile sunt roz, mai ales in ceea ce priveste relatia acestei intregi miscari cu cea din Romania, indiferent ca vorbim de organizatori sau trupele de aici.

Revenind la Mayhem si la comportamentul lor, si ne uitam in urma, o sa vedem ca sunt recunoscuti pentru numeroasele lor "intamplari" cu promoteri, din multe colturi ale lumii. Ba ca s-au imbatat si au uitat sa se suie in avioane, ba ca erau prea beti si nu au fost lasati sa se suie in avioane, ba ca Hellhammer s-a imbatat si a cazut pe nu stiu unde, si-a rupt o mana si un intreg turneu a fost anulat. Precum si multe alte faze. De cativa ani se mai potolisera, si de cand s-au potolit au inceput sa primeasca ei tot felul de tepe de la organizatori locali. Ca si cele mai noi faze, putem mentiona ultimul turneu ce trebuia sa aiba loc in S.U.A. si a fost complet amanat, precum si cele 2 tepe venite din Romania. Dar iata ca ce a fost acum la Cluj, vreau sa cred sau nu, nu a fost o teapa de organizator, ci o problema reiesita din nesincronizarea membrilor ce urmau sa vina din mai multe parti ale lumii. Ce i-ar fi putut determina? Nu stiu, pot sa fac o gramada de supozitii, dar nu ar fi corect. Totusi, adevarul este undeva la mijloc. Promusic-ul este stresat de antecedente si a dat cat a putut in ei, doar pentru a fi siguri ca si nevinovati vor scapa fara a fi injurati, iar Mayhem inca se abtin de la un comunicat oficial.

No.3: "Bloody satanists!"… "Aveam impresia ca tipii de la Mayhem sunt seriosi... Na cacat! M-am inselat!!!!"… "Ar trebui date in judecata nulitatile astea cu aere de vedeta marca Eurovision"… "Nu e de vina organizatorul. Pai ce vroiati, sa le inchirieze avion particular vedetelor de circ?"… Iata cateva reactii ale cititorilor site-ului Metalhead, la auzul vestii. Crezi ca fanii sunt indreptatiti sa reactioneze atat de violent fata de Mayhem?

Costin: Astia nu sunt fani Mayhem. Este intr-adevar interesanta colectia de commenturi, dar astea nu sunt pareri de fani, sau in caz ca sunt, acestia nu sunt la curent cu niste chestiuni. Tot ce inseamna metal afara se imparte in 2 mari tabere: trupele care traiesc dupa noile reguli (un album la maxim un an jumatate diferenta, care de cele mai multe ori suna ca precendentul, dar cu un sunet mai bun si cu notele riffurilor schimbate intre ele, cu coperta facuta de x si mixaj facut de y, mentionate frumos pe stickere pe fata cd-ului), care pornesc in turneu cu lunile si accepta o gramada de reguli stricte ale agentiilor de booking. Pe langa astia, care sunt foarte multi, mai exista trupele care traiesc dupa regulile vechi: nu au sef, nu lucreaza cu calendare, remindere, scot albume cand simt ei ca au ceva de valoare de aratat , si de cele mai multe ori chiar este asa si lucreaza cu entitati serioase gen agentii de booking, tour manager sau label, numai atunci cand vor, nu atunci cand "trebuie". Well, guys, trebuie sa intelegeti, fie ca e marfa, fie ca nu, Mayhem face parte din a doua categorie "sociala", mult mai haotica decat prima, dar in acelasi timp si mult mai consistenta din punct de vedere artistic. Asa ca da, te poti astepta de la multe din partea lor, bune sau rele. Daca ar fi niste oameni la locul lor si cu capul plecat in industrie, nu ar mai avea nici o credibilitate atunci cand ar povesti cat de haotici sunt ei ca si artisti. Sunt curios cata lume o sa ma injure (degeaba) pentru cele spuse mai sus.

No.3: Crezi ca mai exista vreo sansa ca Mayhem sa concerteze in Romania in viitorul apropiat sau indepartat?

Costin: Da, mai mult ca sigur. Se prea poate sa fi primit chiar Nelu o prima propunere, dar puneti-va in locul lui, sau stati in locul vostru. V-ati mai aventura in a face un concert cu ei / sa va mai duceti ore intregi cu trenul pana la Cluj cu frica de a nu se intampla ceva? Probabil ca odata si odata vor veni, sub o forma sau alta. Daca vor veni mai curand vor costa mai putin, daca vor veni mai tarziu, vor costa mai mult, asta este diferenta. Si cred ca vor fi la fel de multi fani la concert.

No.3: Sa vorbim acum putin despre muzica si activitatea trupei Mayhem. Intr-un post de pe myspace spui ca ai crescut cu clasicele "Deathcrush" si "De Mysteriis Dom Sathanas". Cum ai digerat experimentalele "Grand Declaration of War" sau "Ordo Ad Chao"?

Costin: Intreaga discografie Mayhem este ceva sacru pentru istoria metalului extrem, precum si pentru evolutia lui. Fiecare material discografic, ca si continut, a fost un highlight pentru vremea lui. "Deathcrush" si "Pure Fucking Armageddon" au aparut atunci cand metalul extrem abia isi facea aparitia, fiind cotate ca unele dintre cele mai extreme produse aparute to date, au socat in underground prin povestile lui Dead, in anii care s-au materializat discografic prin "Live In Leipzig", cu toata acea nebunie cu miros de mortaciune pe scena, haine ingropate, corpsepaint, totul finalizat printr-un suicid de nota zece. "De Mysteriis Dom Sathanas" a aparut ca si o incoronare a intregii nebunii ce a avut loc in Norvegia la inceputul anilor '90. Acest album, alaturi de "Filosofem" al lui Burzum sunt monumente care atesta prin aparitia lor consacrarea si impunerea noului val de black metal la nivel mondial. Ca in spatele acestor albume au lucrat si tonele de materiale in presa mainstream, cu satanism si ars de biserici sau omorat de homosexuali...ok, au fost si astea, si cu siguranta au ajutat, dar mai presus de toate sta muzica. Ascultati cu atentie albumele astea 2 si o sa realizati ca reprezinta perfectionarea unui stil, pe care aceiasi oameni l-au inventat. Ma refer la stilul de a canta specific valului 2 de black metal. Oricat ar zice lumea de Euronymous ca a fost un cretin si un afacerist, a inventat o treaba, iar treaba aia inca dainuie si in ziua de astazi, ca piatra de temelie. Dupa o pauza in care lumea ii credea morti (unii dintre ei chiar erau pe bune), Mayhem a renascut alaturi de un tanar chitarist, ascuns sub pseodonimul Blasphemer. Cand au aparut primele stiri cu privire la un eventual nou material toata lumea vuia: cine dracu mai e si pampalaul asta, nu o sa faca nimic, Mayhem nu mai e ce a fost! Totusi, cand a aparut "Wolf's Lair Abyss" toata lumea a tacut. Nu era de gluma cu baiatul asta, care a reusit sa ia munca lui Euronymous de unde ramasese si sa o duca mai departe. Acesta a fost un EP care a atestat ca valul 2 de black metal nu a murit si ca nu a terminat nici pe jumatate discursul sau artistic, desi in lume deja faceau furori trupele ce integrasera clapa in aceasta muzica. A urmat "Grand Declaration Of War", material cu care Mayhem au ajuns si mai departe, neavand vreun predecesor in istorie ca si complexitate si deschidere muzicala. A urmat "Chimera", o alta capodopera, o ironie la adresa "fanilor" care i-au blagoslovit ca "s-au dat pe tehno si au omorat black metal-ul adevarat", atunci cand scosesera "Grand ...". Chimera i-a pacalit, lumea a spus ca da, uite, un album Mayhem adevarat. In esenta este la fel de inovator ca si predecesorul, numai ca mult mai ingurgitabil si tratat mai abstract, chestie care il face sa stea o treapta mai sus. A urmat "Ordo Ad Chao", care este cea mai mare capodopera a genului, ingropat in sunetul acela de pamant, unde nu multa lume poate "percuta". Fanii adevarati, care au inteles ca Mayhem au scufundat capodopera asta in namol, tocmai pentru a isi dovedi aparteneta la acelasi gen pe care l-au inventat, au apreciat foarte mult materialul, crizandu-se chiar la gandul ca trupa nu va mai fi in stare sa scoata ceva mai bun. Blasphemer a plecat, dupa ce a lasat in urma 4 lucrari de geniu componistic si toti fanii asteapta ceva nou si cu adevarat dement, pentru ca asa ne-au obisnuit. A trebuit sa astept ani de zile ca un nou album Mayhem sa apara, iar atunci cand a aparut mi-a luat tot atata timp sa ii descopar toate fetele. Deci, asa merge treaba cu trupa asta.

mayhem2



No.3: Pentru care dintre principalii solistii Mayhem optezi - Messiah, Dead, Maniac sau Attila, atat in ceea ce priveste partea vocala cat si contributia lirica?

Costin: Fiecare solist a sunat bine pe materialul sau. Cat despre versuri, toate au farmecul lor. Dead avea un soi de discurs pueril, dar care te prindea in vraja, asemenea unui film de groaza vechi, care fara efecte speciale complicate te capteaza in lumea lui. Maniac a scris si el foarte bine, dar il prefer pe Attila, versurile de pe "Ordo" sunt duse foarte departe.

No.3: In documentarul "Pure Fucking Mayhem", Manheim spune ca daca primul solist, Messiah, nu ar fi parasit trupa, Mayhem ar fi fost la ora actuala cea mai populara trupa de metal din Europa, undeva la nivelul celor de la Slayer. Cum comentezi?

Costin: "Pure Fucking Mayhem" este un dvd pe care il vad ca pe o afacere de casa de discuri si nimic mai mult. Mi-a sarit mustarul cat colo cand am vazut ca nici macar nu l-au inclus in interviuri pe Blasphemer, fara de care poate nimic nu mai era de comentat. Manheim este un tip cu viziuni destul de ciudate din cate am vazut pe dvd, sau in alte filme cu acelasi subiect. Era prea tarziu pentru ei in 1988, atunci cand a aparut "Deathcrush", sa ajunga la nivelul Slayer ca si popularitate. Mi se pare ca a cam dat-o de gard aici. De ce ai avea nevoie de un Slayer 2 cand toata lumea avea nevoie de Mayhem?

No.3: Cat de cunoscuta ar fi fost astazi trupa Mayhem fara sinuciderea lui Dead si uciderea lui Euronymous de catre Varg Vikernes?

Costin: Nu stiu cat de cunoscuta, dar cu siguranta la fel de cunoscuta ca si genul black metal. Muzica aia tot se compunea, cu sau fara victimele colaterale.

No.3: In opinia ta, mai reusesc Mayhem sa socheze/impresioneze prin live-uri dupa mai bine de 25 ani de activitate?

Costin: Turneul "Ordo Ad Chao" a fost un soc pentru toata populatia ascultatoare de black metal. Acum vad ca se intorc la radacini. Sunt o legenda, mereu vor avea apreciere si respect, indiferent de ce fac pe scena. Te duci sa vezi Mayhem, o trupa care canta ca nimeni de pe planeta asta, mi se pare o garantie suficienta.

No.3: Ai fost cameraman si te-ai ocupat de montajul si postproductia singurului videoclip din istoria trupei Mayhem, 'Anti'. Cum a fost sa lucrezi cu ei?

Costin: Initial discutasem cu Attila pentru a filma intreg show-ul pentru un dvd. Stiau ca Blasphemer va pleca, era unul dintre ultimele show-uri, asa ca era important pentru ei.

Am avut parte de o zi minunata alaturi de Cristi, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, om cu care ma imbatam si vorbeam despre Mayhem si acum 9-10 ani. A fost un soc real pentru noi sa stam de vorba cu Attila si Blasphemer, care au fost mai mult decat deschisi si prietenosi. A fost super. Din pacate am avut o problema tehnica care nu ne-a permis sa tragem sunetul din mixer, iar sunetul de pe camere era total compromis, dat fiind volumul mare la care trupa a cantat. Am ajuns la Bucuresti, am captat tot materialul, am montat interviul video luat la granita dintre Germania si Austria si 2 live-uri care se auzeau execrabil si eram pe punctul de a sterge bruturile. Atunci am zis, ma ce dracu fac cu ele, sterg 40 de minute de live cu Mayhem? Si asa mi-a venit idea. Am stat sa caut cele mai misto faze si uite asa a iesit de un videoclip. Piesa am ales-o gandindu-ma ca a fost piesa scoasa in fata de ei pentru a promova albumul, asa ca...asta a fost tot. In final am trimis clipul la casa de discuri si la trupa si toata lumea a fost extrem de placut surprinsa. Era o surpriza pentru toata lumea materialul ala, inclusiv pentru mine si Cristi. Mai apoi a devenit primul clip oficial, promovat intens de Season Of Mist si pe tv din cate am inteles.



No.3: Esti multumit de rezultat?

Costin: Da. Nu este un videoclip de poveste, este unul de imagine, iar imaginea arata cum trupa asta traieste pe scena si nimic mai mult. Este acolo si multa atmosfera care sustine muzica, dar tot materialul a fost filmat pe scena, asa ca nu am violat cu nimic registrul lor imagistic. Asa ca da, sunt multumit de rezultat..poate daca stiam la momentul ala ca filmez pentru clip filmam altfel si iesea mai bine. Dar tocmai asta este frumusetea lucrului spontan! Acel lucru traieste de la sine, nu este facut sa traiasca. Tocmai de aceea cred ca asa trebuia sa fie un clip Mayhem.

No.3: Ce alte piese Mayhem crezi ca ar fi meritat sa beneficieze de videoclipuri; care compozitii ti se par cel mai puternic vizuale?

Costin: Daca ne referim la ceva regizat si cu poveste, nici o piesa Mayhem nu trebuie sa aiba videoclip. Ei sunt departe si cu cat ii aduci mai aproape cu atat gresesti mai mult. Fata de ei, fata de fani, fata de istorie si arta.

Daca ne referim la un clip de atmosfera si imagine, orice piesa Mayhem se poate traduce intr-un videoclip, asa cum am facut noi la 'Anti'. Este pur, nu are cu ce sa dauneze.

No.3: Ce previziuni ai pentru viitorul trupei Mayhem? Cat crezi ca va mai continua nebuna calatorie a norvegienilor?

Costin: Calatoria va continua, asta stiu si le place sa faca. Mai multe nu stiu.

Interviu cu Becky Elian

aprilie 6th, 2010 | By herminedirt

Becky Elian este deja o prietena veche a site-ului nostru, fiind cel de-al treilea interviu cu artista de origine romano-britanica pe care il publicam. Daca prima data am vorbit despre Dekadens iar apoi despre What She Said, de aceasta data discutia a gravitat in jurul revenirii pentru cateva luni in Romania si a planurilor de viitor. Interviul este insotit de o serie de fotografii noi-noute pe care Becky a avut amabilitatea sa le imparta cu cititorii No.3.

Photo 2 by Dee Lite



No.3: So, Becky, you're coming back to Romania in April.
What brings you back here and how long is your stay?

Becky: Hey! I’M BACK! But, not really. I’ll be back on April 20th. I leave Toronto on the 18th April, with a stopover in Warsaw (Poland), and then 2 days later, I’ll be in Bucharest, but only for a short period of time.

I’ll be coming back a redhead, with more tattoos, and full of experiences and great memories.

I’ll only be in Bucharest for the summer, visiting family and friends. I'm coming back to help my parents with the Cat Exposition, which they organize twice a year. It’s being held on the 24th and 25th April at Sala Palatului.

Starting August, I'm going back to the UK for university. I got accepted into a music management course in Glasgow, Scotland. I’ll be studying Music Business, publishing, music law, et cetera. It’ll be valuable knowledge for the future, and it’s something I’d really like to do as a career.

My initial plan was to move to Windsor in Canada starting September. I wanted to attend university there studying Visual Arts, while working with Fayze Sassine in “What She Said”. This opportunity in Scotland, however, is too good to miss.

I hear the music scene is amazing over there, and travelling is something I’ve always loved to do. So I just figured, why not? I intend to work on a few projects during the course of the summer in Bucharest, which have yet to be developed. I’ll keep everyone updated!

IMG_3820



No.3: What are the first things you plan to do when you arrive in Bucharest?

Becky: The first thing I’ll be doing is seeing my family and friends for a few days and relaxing after two long flights and a whole week of partying in Toronto.

I’m not one for being homesick, but after nine months of being away from family and friends, and making completely new ones, it will be so nice to see them again.

After that, I’ll be working intensively on the cat show during the course of the weekend.

I plan to chill with Mihai, Roxana and Boddy (ex-Dekadens) as soon as possible after all the chaos is over and I’m settled back in Bucharest.

Photo 3 by Blair Kay



No.3: Is there anything here in Romania that you particularly missed?

Becky: I missed my family, the cigarettes, and VAT-included prices. The alternative scene over here is SO different to what’s going on in Romania. As much as I love the nightlife here in Canada (and it IS amazing), I’ll look forward to going to all-night bars where I can also smoke inside.

I missed my dog, Disco, incredibly. Did I also mention family and friends?

No.3: What happened to What She Said? Is it over?

Becky: Oh, it's definitely not over. Fayze Sassine (the bass player) and I are currently working on a music video and finishing the album before I leave. For now, we’ll be taking an undetermined break. Fayze and I will continue to promote the band even though I’ll be overseas (it’s just a 5 hour flight away from Scotland anyways). This opportunity in Glasgow is just too good to miss, and sometimes you’ve got to make sacrifices for dreams and ambitions.

I want to start doing new projects. The college I’ll be going to have a full music department, so I’ll be able to do something new in the near future. I’m not one for giving up on music altogether, you’ve just got to keep at it and develop yourself as a performer and an artist.

01edit



No.3: "S-au chinuit in Toronto sa faca ceva, au pus pe MySpace cateva piese care nu erau prea bine produse. Le-am spus asta si prietenilor nostri care au si o agentie de booking, New Found Frequency, si au fost de acord ca trebuie sa mearga la un producator cu piesele acelea, pentru ca altfel nu au nicio sansa." This is what your ex-band mate Jan says about What She Said. How would you comment upon that?

Becky: Jan has gotten a number of things confused. Fayze and I never really wanted to be a live project. We were a studio band putting together an album.

Those tracks we put on myspace were demo versions, and not the solid studio mixed versions we intended to put on the album. This is our official website with a few of our mixed songs: http://www.whatshesaid.ca
From my point of view, myspace is no longer a band marketing tool. It is a thing of the past and it’s time to move forward.

I learnt a lot about the Canadian music industry and networked with a lot of musicians and music representatives during my time in Canada. I do not regret moving here one bit.

No.3: You’re working on a new project, called Ladles Night. Tell us a few things about it.

Becky: It’s just a very raw and gritty project, started by Michael Goodbaum (http://www.myspace.com/dialogboxes), and I. Mike is my roommate. We sit in the living room on my days off, watch the day go by on the main street of Toronto, Bloor Street, and go through collections of songs, and warp them in some way or another.

We perform every now and again around Toronto. Recently, we’ve been chilling out in parks and jamming there. We also go out occasionally and busk on the streets of Toronto. The people you meet, and the things you get up to while busking is incredible. It helps if you wear the most ridiculous outfits too!

I wanted to do something completely different to What She Said. Variety is the key to creativity. So we went with lots of distortion, twisted, almost unharmonising voices, and unsettling lyrics. It’s not a mixed, studio project, and neither do we want it to be.

Photo 2 by Blair Kay



No.3: Looking back, do you have any regret that you left Romania for Canada, considering both your personal life and musical carreer?

Becky: Absolutely not. I came here, knowing only the members of Konqistador and Fayze Sassine from my band. Aside from that, I managed to create a group of friends in Toronto, who became a tight knit group. I spent Christmas and New Year without family, just friends surrounding me.

Although, the only down side was the accident I had in February. I got hit face first by a public transit bus while crossing the road. I was lucky enough to have minimum injuries from that kind of collision, just major bruising and a concussion. It gave me a different perspective of life.

I learnt to be independent, and have grown a little stronger since living on my own here in Canada. I’m also a lot more confident, and creative. I started picking up the guitar more now and writing my own songs.
Toronto doesn’t hinder your creativity, you’re allowed to be as outgoing and odd as you like. No one batters an eyelid. This helped me define who I am as an artist.

This March I was stage manager for Canadian Music Week for one of the venues. I met a lot of great people and artists, and it made me realize this is what I want to do as a full time career. Along with many artists, I worked with James Blunts’ bass player.

The whole music scene has been inspiring. I have met so many musicians and known artists. I’ve gained a lot of connections, and networked my way through the city.

This year was the most amazing and uplifting year I could have possibly had. However, I am looking forward to going back home.

Photo 4 by Blair Kay



No.3: Your old band, Dekadens, is back on track, with a new lead singer. Have you checked their new stuff out? Do you think they have any perspectives?

Becky: I wish the new setup of Dekadens all the luck in the world. I hope their new album, and all their upcoming shows go up a storm!

Becky: Are you still in touch with any of the guys in Dekadens?

Becky: Oh, for sure. Boddy, Mihai and I talk all the time. I became friends with Roxana shortly after she joined the band. I’m glad everyone is still carrying on with music and doing their own projects, with the genres they enjoy doing. I’m stoked to go back and talk about old times, as well as catching up on new things!

Photo 5 by Blair Kay



No.3: Aside from music, what have you been up to lately? How’s life on the other side of the Ocean?

Becky: Life is definitely interesting. Every day is a new story. Something always happens.

Other than recording, I’ve been working in a bar on the West side of Toronto.

I work with my other roommate, Steph, and she’s big on the country scene in Toronto. We live in an eclectic apartment close to all the up and coming bars in Toronto, which play live bands on the weekdays. We’ll quite often go in and chill, while listening to live folk and country bands.

I party a lot. You know how we do. Everyone here is really relaxed. There’s always something to do.

The bus accident caused me to withdraw myself from everything for a little while. I had a severe concussion and a messed up face for several weeks. I couldn’t go out and perform or record. Luckily, I’m on the mend. And just in time too, two more weeks before I leave and so much to do!

The weather’s getting warmer so we’re out in the parks or in patios a lot more. It’s such a great atmosphere when the weather improves over here, people just go crazy.

Photo by Blair Kay



No.3: Any plans for the near future or just going with the flow?

Becky: Life is all about going with the flow, you can’t plan too much.

I intend to go to school in Scotland, and start interning for record labels over there. I’d like to get my foot in the door in music business, and start working towards taking part in the music industry in the UK.
I’ll still be working with music creatively, singing in bands and wherever opportunities will take me. I will never lose the enthusiasm of getting up onstage and having a good time.

Hopefully, with my knowledge I’ll have gained, you never know what could happen. I could come back to Romania in 5 years time with a new strategy or plan? Or perhaps stay in the UK? Or maybe go back to Canada? The possibilities are endless.

You can follow my actions here on twitter: http://www.twitter.com/starsfade.

Photo by Dee Lite

Interviu cu Grimus

martie 11th, 2010 | By herminedirt

Pe 27 februarie, la Clubul Taranului, formatia Grimus sustinea un concert in compania celor de la Toulouse Lautrec. Chitaristii trupei, Vali Rauca si Cristian Csapo au avut amabilitatea de a sta putin de vorba, inainte de concert, cu echipa No.3. Rezultatul discutiei il aveti mai jos.

Recenzia concertului respectiv o gasiti aici iar cateva filmari pot fi vizionate aici.



No.3: Nu o sa va intreb detalii biografice, pentru ca lumea deja va stie…

Vali Rauca: Nici de unde vine numele trupei…

No.3: Nici de unde vine numele trupei… O sa va intreb pentru inceput despre imaginea scenica. Voi v-ati format deja una proprie, constanta – aveti cam acelasi tip de vestimentatie la concerte, etc. Cat de importanta este imaginea pentru o trupa?

Vali Rauca: Consideram ca este un lucru foarte important, o trupa trebuie sa impresioneze atat prin sunete cat si prin modul in care se prezinta pe scena. Imaginea noastra este deocamdata in constructie, inca sunt lipsuri, dar incercam sa le acoperim cat mai bine de fiecare data… Colaboram si cu casa de moda avangardista Rozalb de Mura, care ne mai furnizeaza haine. Cand am vazut ce fac ei am fost foarte impresionati si cand au vrut sa colaboram ni s-a parut extraordinar ca ne-am gasit asa unul pe altul… Incercam sa aducem o imagine cat mai “fresh”, pentru ca e foarte important sa nu vii ca si cand te ridici de la masa si canti, ca o trupa care canta coveruri sau ceva… Ceea ce cantam chiar inseamna ceva pentru noi. Si inseamna mult.

No.3: In general se vorbeste despre scena din vestul si centrul tarii ca fiind una mult mai unita, atat in ceea ce priveste formatiile cat si publicul. Voi ati observat, in concertele voastre, o diferenta intre publicul din Cluj si Bucuresti, de exemplu?

Vali Rauca: Nu cunosc prea bine fenomenul din Bucuresti, unde trupele vad ca se schimba, multi instrumentisti canta in diverse trupe si sunt, asa, o familie, cumva. La noi, in Cluj, mi se pare ca sunt mai putine trupe… Nu stiu de ce lumea crede asa, poate le place foarte mult orasul, este intr-adevar un oras boem care cumva atrage atentia, mai ales bucurestenilor, dar ni se pare ca nu au mai aparut trupe noi de multa vreme. Printre ultimii care au aparut si au incercat sa faca treaba sunt Mauser si The Mushroom Story, care deja au, fiecare, un album in spate. Cred ca situatia este putin mai trista decat ati prezentat-o voi, in sensul ca nu apar trupe prea bune iar cele care apar raman la un nivel la care nu prea aude lumea de ele. Noi de fiecare data cand avem un concert in Cluj cautam o trupa locala cu care sa cantam. Iar de data aceasta, ca si exemplu, trupa Toulouse Lautrec (din Bucuresti - n.n.) va canta cu noi si la Cluj, deci asta spune multe despre continuitatea scenei muzicale de acolo, dupa parerea mea. Iar in Bucuresti mie mi se pare ca totusi se misca treaba, sunt diverse trupe care apar si fac lucruri, iar oamenii sunt obisnuiti sa vina la concerte mai mult decat la noi. Sau daca si clujenii sunt oarecum obisnuiti, in Bucurestii oamenii sunt mai deschisi, se misca mai mult la concerte, si se distreaza. Mai nou si la Cluj a inceput asta, dar in afara de aceste orase este cam jale…

No.3: Interesant, la noi in Bucuresti se vorbeste ca e tocmai invers…

Vali Rauca: Inseamna ca noi cantam foarte bine, pentru ca lumea se misca la noi la concerte (rade)… Adevarul e pe undeva pe la mijoc… Pe la Brasov pe undeva…(rade)… Noi cumva ne simtim foarte bine si la Cluj, dar la Bucuresti am devenit cunoscuti cand la Cluj aveam inca un public foarte mic. Asta a fost un pic paradoxal. Cam toate trupele clujene, ca sa se impuna la Cluj si sa fie bagate in seama trebuiau sa vina intai la Bucuresti. S-a intamplat cu Kumm, s-a intamplat cu Luna Amara, s-a intamplat cu Grimus. Si ca sa extrapolam si mai mult, oricum la noi exista traseul asta pe care o trupa il face ca sa devina cunoscuta. Daca oamenii nu prea vin la concerte la o trupa in Romania si aud dupa aceea ca a fost prin strainatate, “hai sa venim sa-i vedem, ca poate sunt ok”. Mi se pare o lipsa totala de coloana vertebrala si de, cumva, lipsa de incredere fata de ce pot sa dea oamenii de pe plaiurile astea.

No.3: Sa vorbim acum despre albumul vostru. Ati avut parte pana acum de numeroase recenzii pentru “Panikon”, fiecare cu propria interpretare. Ce credeti voi ca e mai important la o recenzie, ca ascultatorul sa inteleaga exact ce ati vrut voi sa transmiteti sau, invers, ca voi sa descoperiti lucruri noi despre album, la care poate nu v-ati gandit?

Vali Rauca: Cand ascult un album pot sa nu fiu de acord cu ceea ce a vrut sa spuna omul respectiv, dar daca gasesc chestii cu care pot sa rezonez in acel album, atunci pot spune exact ce simt, si eu asta astept de la o recenzie. Ascultatorul nu va stii niciodata ce am vrut eu sa spun in nu-stiu-ce vers, pentru ca sunt prea multe influente si lucruri care nu ma pot prezenta pe mine ca textier doar prin ceea ce cantam noi pe scena, prin ceea ce se aude. In principiu, un om ar fi bine sa fie cat mai sincer, nu sa incerce sa realizeze corelatii cu alte formatii sau albume care seamana cumva cu stilul nostru. Ar trebui sa fie cat mai sincer si daca ii trezeste ceva sa faca recenzia, daca nu, mai bine sa nu scrie - nu trebuie sa scrie bullshit-uri sau chestii care uneori sunt acuzatoare, dar fara un fundament. Noi nu am patit prea des asa ceva dar mi se pare ca sunt multi oameni care nu au ce sa faca si scriu recenzii la albume care nici macar nu sunt stilul pe care il asculta de obicei. Chestia asta ma distruge - sunt trimisi metalisti la un concert de alternative, oamenii aia ce sa scrie - “na, fain, dar nu stiu, ca mie nu prea imi place stilul asta”. (catre Cristian Csapo, rade) Mai vorbeste si tu, acum cat e galagie. (pe scena fac probele de sunet cei de la Toulouse Lautrec - n.n.).



No.3: Tot legat de Panikon - ‘Solitude’ este una dintre piesele care v-au facut cunoscuti in prima perioada. De ce nu a intrat ea pe album?

Cristian Csapo: ‘Solitude’ a fost chiar prima piesa pe care am compus-o in formula Grimus. De fapt nu, gresesc, piesa asta a fost chiar inainte de Grimus, cu o trupa din care practic cativa membri au ramas in Grimus… Am compus piesa asta, dupa care au venit baietii noi, am inregistrat-o acasa, in conditii din astea de calculator… Nu mai stiu exact cum a ajuns piesa sa fie atat de cunoscuta… Oricum, in momentul in care am inregistrat albumul, aveam atat de multe piese care ne reprezentau mult mai bine decat ‘Solitude’, incat am ales sa o reproducem cumva, in momentul asta e un pic schimbata piesa fata de original… Cam asta ar fi…

No.3: Deci nu va mai reprezenta in momentul respectiv…

Cristian Csapo: Da… Noi am vrut sa facem un album de 12 piese, piesa a fost inregistrata la studio ca a 12-a piesa, am avut si o colaborare cu o tanara cantareata, foarte simpatica… Dar pur si simplu dupa ce am pus cap la cap toate piesele, le-am ascultat rand pe rand si am zis: ok, asta da, asta da, asta nu… Si a venit ‘Backstreet Driver’ care practic trebuia sa fie a 13-a piesa, si pana la urma am zis: ok, lasam ‘Solitude‘… Care a iesit ok totusi, o sa apara candva, cine stie, pe ultimul album…

No.3: Sa vorbim acum putin despre scena romaneasca… Spuneti-ne cateva formatii din Romania pe care le apreciati in mod special si cu care va place sa cantati.

Cristian Csapo: (pauza lunga, rade) Pentru mine, de exemplu, Toulouse Lautrec sunt o trupa pe care nu am ascultat-o niciodata, ceilalti au auzit-o, au zis ca sunt misto, deci urmeaza sa ma conving si eu. Nu stiu ce sa zic, ne place sa cantam cu mai multe trupe… byron sunt de exemplu o trupa care ne place, Urma, Luna Amara, Kumm… Nine Inch Nails… (rade)

No.3: In 2008, Panikon a fost considerat de cei mai multi drept albumul anului. Care credeti voi ca a fost albumul anului in Romania in 2009?

Cristian Csapo: (din nou pauza lunga, rade) …Cine a scos album in Romania? Albumul Luna Amara unplugged a fost un album foarte, foarte misto, chiar m-a impresionat in sensul ca vorbisem cu baietii si stiam exact unde si cam in ce conditii l-au tras - studio-ul respectiv nu era un studio foarte profi. Mi-a fost facut cadou de Nick si cand l-am ascultat am fost foarte, foarte impresionat… Cine a mai fost… Kumm au mai scos album in 2009… byron… albumul byron nu prea mi-a placut… Ce-a mai fost?

No.3: Tep Zepi…

Cristian Csapo: Da, Tep Zepi…

No.3: Rain District…

Cristian Csapo: Pe asta nu l-am ascultat...

No.3: Alexandrina…

Cristian Csapo: Alexandrina? (rade)… Nici pe asta nu l-am ascultat…

No.3: Deci ramanem la Luna Amara.

Cristian Csapo: Da, pentru mine cred ca a fost singurul album romanesc pe care l-am ascultat in 2009, asa de la cap la coada. Asa piese de pe albume, single-uri, am mai auzit… De exemplu acum imi place foarte mult piesa noua Godmode cu Adi Despot, mi se pare foarte misto, nu stiu daca are si o continuare piesa, daca e de pe un album, dar as fi curios pentru ca piesa aia e foarte tare.

No.3: O intrebare mai generala acum… CD-uri vs. download… Ce alegeti si de ce?

Cristian Csapo: Daca as fi un om cu picioarele pe pamant, as spune ca CD-urile… Dar si eu la randul meu downloadez foarte mult de pe internet, adica nu prea am multe albume pe care sa le am CD-uri…

Vali Rauca: Aici oricum nu mai avem deja ce sa facem la fenomenul asta. Consider ca e frumos si de bun simt ca un om care are o trupa preferata sa cumpere macar la trupa aceea CD-ul original. In rest deja e jungla pe acolo si toata lumea face asta, ca semn de apreciere pentru trupa ta preferata ar trebui totusi sa cumperi toate albumele, originale, pentru ca e munca lor si pe langa asta mai au si lucrurile alea dinauntru care sunt misto de obicei.

No.3: Voi credeti ca va afecteaza in mod direct acest fenomen, adica ati vandut mai multe CD-uri daca albumul Grimus nu se gasea pe oDC?

Vali Rauca: Nu, asta spun, cred ca oamenii care vin la concertele noastre cumpara albumul chiar daca deja au ascultat piesele si le au downloadate… Cumva trebuie sa ne adaptam din mers la fenomenul asta.

No.3: Sa revenim la Grimus. Care este piesa voastra preferata din repertoriul propriu?

Cristian Csapo: Cred ca ultima, care nu are inca nume… Este compusa cam de o saptamana … Probabil ca pentru un artist, ultima piesa este intotdeauna cea mai misto.

No.3: Si acum o ultima intrebare… Care ar fi planurile voastre pentru 2010? La ce sa ne asteptam de la trupa Grimus?

Vali Rauca: Ne apucam de albumul nou cat de repede, sper ca in toamna il vom termina… Nu ne vom intrerupe turneele si concertele, va fi tras cumva intre… In toamna sper sa aveti parte de un produs care sa faca albumul vechi sa para ridicol… Avem niste piese foarte ok pe care ne chinuim sa le punem cat mai bine pe disc.

No.3: Ultimul album e intotdeauna cel mai bun…

Vali Rauca: Da, tot timpul, pana la ultimul album numai bine sa fie…

No.3: Pai cam asta ar fi, ne vedem la concert, multumim pentru timpul acordat.

Vali Rauca: Multumim si noi No.3, am vazut ca mereu scrieti de noi si e foarte fain.

grimus

Interviu cu Bogdan Diaconeasa de la Dutevino

februarie 10th, 2010 | By herminedirt

dutevino - mojo 2



No.3: Cum ai descrie muzica Dutevino cuiva care nu v-a mai ascultat niciodata?

Bogdan: "Dutevino reprezinta o muzica de avant garda intr-o continua schimbare, cu nuante si arome diferite care dau nastere unui produs unic, sofisticat si cat se poate de original . Mesajul este sincer, uman, ludic, indecent, eclectic, arogant, sensibil, melancolic, dramatic, amuzant, ironic, autoironic si curajos. Muzica DUTEVINO fuge de cliseul normalitatii si al regulilor impuse, de mimesis, falsitate si conventional. Ea pleaca de la ideea in care arta depaseste barierele psihice, limitele personale si cele impuse de societate, daruind artistului libertate totala de exprimare."

Am dat Copy/Paste din biografie... E cel mai potrivit raspuns.

No.3: Spune-ne o scurta istorie a trupei. Cum au ajuns Anca Belciu, Radu Neagu, Mihai Marcu si Bogdan Diaconeasa sa cante impreuna?

Bogdan: In 2001, impreuna cu Radu, cantam in trupa Crize... iar deseori dupa repetitii ramaneam sa lucram diferite parti incercand sa scoatem ce e mai bun din ele... Fara sa ne gandim la genul muzical ajungeam adesea la linii de bass jazzy, ritmuri Hip-Hop care din pacate ramaneau doar idei... Am hotarat atunci sa facem o trupa, Radu era deja in discutii cu Paul pentru voce, iar eu l-am propus pe Miche la chitara... Am inceput sa compunem intr-o camera din Armeneasca... eram acolo zilnic si cantam, inregistram, ascultam si tot asa zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, locul devenind a doua noastra casa.

Am iesit din camera si am inchiriat o sala de repetitii, am sustinut primul concert in Club A, ne-am mutat in propria sala de repetitii, iar mai apoi Paul a hotarat sa plece. Nu a durat mult pana am gasit un nou vocal si asta datorita tot lui Paul care ni l-a recomandat pe Filip (Sport Sangeros 3). Colaborarea cu Filip a fost una scurta, insa au ramas piese ca 'Aqua', 'Gruv' etc, cu linii foarte bune de voce, pe care le redescoperim din cand in cand. Au existat si cateva concerte live cu Filip.

Odata cu plecarea lui am cunoscut-o pe Anca, cu care am realizat ceea ce asteptam de atata vreme, albumul "0.1 Prototype".

No.3: Anul trecut ati lansat primul album, "0.1 Prototype". Care a fost feedback-ul pe care l-ati primit referitor la acest material? Cine s-a ocupat de artwork?

Bogdan: De artwork s-a ocupat The Branding Society, mai precis foarte bunul nostru prieten Radu Boeru.
Feedback-ul este unul bun, si il asteptam in continuare pentru ca sunt multe urechi care inca nu ne-au ascultat.

No.3: Care este piesa de pe album de care esti cel mai mandru?

Bogdan: E greu sa aleg... Bataia este intre 'Airport', 'Steluta' si 'Equilibrum', dar o sa aleg 'Airport'...

No.3: Cum v-a venit ideea pentru numele trupei? Ne ducem sau venim, pana la urma?

Bogdan: Numele a venit relativ usor, pentru ca la inceput eram usor agitati (in sensul bun), faceam foarte multe drumuri pe aici pe colo sa mai luam un cablu, un set de corzi, o chitara, nu reuseam sa ne gasim unii pe altii (telefoanele mobile erau mai rare pe atunci)... era un Dutevino.

P1110261



No.3: In concerte au aparut cateva piese noi. Aveti deja planuri pentru un nou material discografic?

Bogdan: Speram sa reusim anul asta sa lansam "0.2 Prototype".

No.3: Despre ce vorbesc versurile Dutevino?

Bogdan: Versurile sunt in ton cu muzica si exprima o multitudine de stari, emotii...

No.3: O intrebare care sper sa nu te deranjeze: castigati ceva din muzica? Sau mai mult investiti decat castigati?

Bogdan: Deocamdata amortizam investitiile... Sunt convins ca in scurt timp vom fi pe plus.

No.3: Chitara bas cu 4,5 sau 6 corzi - pentru ce optezi si de ce?

Bogdan: Folosesc cu 5 si consider ca e o decizie buna. Avand o plaja mai larga de frecvente pot sa "ma joc" mai mult, iar muzica Dutevino are nevoie de contraste, de schimbare, de tonalitati diferite etc... Mi-as dori cu 6, insa cred ca ma depaseste deocamdata... Am sa incerc la un moment dat...

No.3: In anul 2010 crezi ca mai exista ceva care nu a fost facut deja pe plan muzical?

Bogdan: Sunt conviiiins... singura conditie este sa "fii tu".

No.3: La concertul din Mojo am observat un public foarte mixt. Ce public tinta crezi ca are muzica Dutevino?

Bogdan: Ai observat bine, si noi am observat acelasi lucru... odata ce compozitiile sunt largi, mixte, publicul va fi la fel.

No.3: Ce parere ai despre scena underground din Romania? Mai exista formatii pe aceeasi lungime de unda cu voi?

Bogdan: Daca vorbim despre Underground suntem o maaaare familie. Daca vorbim despre trupe care seamana sau cu care semanam atunci eu nu preeaaa mai cunosc. Tu cunosti?

No.3: Ce club ti s-a parut pana acum, din cele in care ai sustinut concerte, cel mai potrivit pentru un concert Dutevino?

Bogdan: Mai avem mult de colindat pentru a putea spune "X e preferatul nostru". Ne-am simtit foarte bine in Control, Mojo, Suburbia, Clubul Taranului, Fabrica, Utopia etc...

No.3: Daca nu ai fi membru in trupa de alternative/pop/jazz Dutevino, ce alt gen ti-ar placea sa canti?

Bogdan: Am in plan un proiect de chitara bass (se pot asculta 3 piese aici) cu care nu ma grabesc si cu care ma delectez ori de cate ori reusesc sa gasesc cateva ore libere, si am inceput un nou proiect bazat pe muzica electro combinat cu chitara bass despre care o sa pot sa va spun mai multe dupa 1 martie. Miche si Radu pot fi ascultati si in proiectul Lemon.

Va multumesc pentru interviu si va astept la un nou concert sa povestim in continuare.

dutevino

Interviu cu DJ Hefe

noiembrie 12th, 2009 | By herminedirt

hefe2



No.3: Hefe, lumea te stie deja de la radio, TV, din presa scrisa sau de pe diverse site-uri… Care a fost prima emisiune pe care ai realizat-o? Cu ce te mai ocupi la ora actuala?

Hefe: Hmm... Prima prima emisiune a fost in anul 2001 cand am ajuns cu ajutorul lui Marika - unul dintre cei mai importanti DJ electro de la noi, caruia ii multumesc si acum ca m-a ajutat sa ajung in radio - la Radio Activ FM in acel an... Acolo faceam in fiecare duminica "Bring The Noise" timp de 3 ore... Am multe amintiri placute de atunci, pe urma am inceput pe MTV cu "Alternative Nation" in 2003, dupa care 2004-2005 "Rockada" pe TVKlumea, 2007-2008 pe UTV cu emisiunea "Bring The Noise" iar acum... pai... ma ocup de "Bring The Noise" pe Music Channel in fiecare luni de la 22:00, mai am pe City FM trei emisiuni saptamanale de vreo 5 ani incoace ("Citypalooza" duminica de la 20:00, "Punk Rock Show" marti de la 24:00 si "Bring The Noise" sambata de la 22:00). Plus pe www.greenchannel.ro in fiecare marti de la 14:00 "Violenta Domestica"... Mai sunt redactor la revista “Sunete” unde scriu lunar si nu in ultimul rand ma ocup de concerte cu Bring The Noise (www.bringthenoise.ro).

No.3: In timpul liber mai canti si in trupa Coma, de care nu s-a mai auzit nimic de ceva vreme. Ne pregatiti vreo supriza sau aveti probleme?

Hefe: Toti membrii trupei iubim foarte mult Coma, din pacate cu trecerea timpului exista anumite perioade in care stam mai deoparte avand in vedere ca fiecare dintre noi lucreaza sau e prins in familie, iar timpul pentru Coma s-a cam diminuat... Sau poate am crescut, habar nu am. Nu cred ca vom renunta pentru ca totul a pornit din pasiune pentru muzica, pasiune pe care o avem si acum, vom continua si vom aparea din nou atunci cand... stelele vor fi din nou aliniate...

No.3: Daca te-ar suna Mike Patton sa iti ceara un album Coma, ce ai alege, “Somn” sau “Nerostitele”? Sau poate “Coma Light”?

Hefe: Hahaha... daca m-ar suna Patton… Hmm, nu stiu, poate “Nerostitele”, pentru ca e Bill Gould acolo.

No.3: Unii rockeri mai conservatori nu prea inteleg ce faceti voi, DJ-ii, acolo la butoane. Da-le cateva nume de DJ de la care sa invete meserie.

Hefe: Intr-adevar, la prima vedere DJ-ul poate nu isi are locul intr-o trupa de rock, si e privit cam “suspect”. Oricum, de foarte multi ani exista trupe care pe langa elementele traditionale (chitara,bas si tobe) au adus multe chestii care la prima vedere nu sunt rock (clapa, viori samd). La fel si DJ-ul poate aduce in sound-ul unei trupe multe lucruri noi. Ceea ce cantam noi poate nu e rock, cu siguranta nu e Iron Maiden sau Slayer, dar daca privim la Incubus sau Deftones o sa intelegem exact care e rolul lui. Ca nume - DJ Kilmore de la Incubus - imi place ce face el acolo... Cu toate ca preferatii mei sunt DJ Premier si Mix Master Mike de la Beastie Boys, chiar daca sunt din alt film. Mai exista o trupa acum aproape 20 de ani pe nume Mordred din San Francisco (cautati pe myspace) care mi-a placut mult de tot si avea un DJ... Asta era prin 1992, poate de atunci am inteles rolul DJ-ului.

No.3: Esti implicat de multi ani in scena underground romaneasca. Cum ti se pare evolutia acesteia in ultimii ani?

Hefe: Scena underground romaneasca este dezastruoasa, in comparatie cu tari din lumea civilizata. DAR in comparatie cu tari din lumea a treia eu zic ca e ok. :) Exista extrem de putine trupe noi, multe canta aceleasi lucruri la nesfarsit, nu evolueaza absolut deloc si din pacate sunt celebri doar pe cateva strazi din Bucuresti. Este aproape ireal cum pana in 2009 nici o trupa de la noi sa nu reuseasca sa sustina cantari afara, sa se suie intr-un van si sa plece in Europa la fel cum fac si alte trupe de afara (underground) care vin si canta aici. Poate doar Negura Bunget au facut asta, dar cam atat. Si e foarte ciudat acest lucru pentru mine, lipsa de entuziasm a celor care se apuca acum de treaba asta. Fara discutie ca trebuie facute sacrificii si o dedicare totala, dar... no pain no gain.. Cum merge scena? Tot inainte cu mucii pe piept.

No.3: Prin 2001 o trupa underground putea sa cante in Fire Club si cam atat. Acum exista numeroase cluburi si pub-uri, mai mult sau mai putin profesioniste. Exista cateva in care iti place in mod special sa te duci?

Hefe: Mi se pare OK Silver Church, loc unde ma duc cu placere pentru ca totul acolo e ca afara. Imi pare rau ca nu mai exista Hala de muzica (un loc care se anunta ca fiind ceva bun pentru viitor).

No.3: Ai contribuit la aducerea in Romania a unor nume mari precum Faith No More, Sick Of It All, Born From Pain, Deftones, Subscribe, Girls Against Boys, Ignite, Nofx, Madball si lista poate continua. Care dintre concertele in care ai fost implicat ca organizator ti s-a parut cel mai reusit?

Hefe: Sincer sa fiu nu cred ca ar vrea sa stie cineva cate eforturi am facut pentru ca aceste trupe sa ajunga aici, dar pasiunea pentru muzica a facut ca aceste lucruri sa se intample... Iubesc foarte mult muzica si am vrut cu tot dinadinsul sa ajunga si trupele astea aici, care nu ar fi fost chemate de alti organizatori de la noi dintr-un motiv simplu: lipsa publicului. Si bineinteles ca in acelasi timp nu e vorba de nici un castig financiar. Am adus o gramada de trupe, cu multe dintre ele ramanand prieten, ceea ce probabil a fost cea mai mare realizare pentru mine referitor la acele concerte. Sunt mandru si ma bucur ca am reusit sa fac ceva, dar sincer nu stiu exact pentru cine, din pacate... Singura mea problema era la finalul unui show nu pierderea banilor ci ca trebuia sa explic trupelor lipsa publicului pe care ei il au, de obicei, intr-o tara din vest, iar aici lumea cam lipsea...

No.3: Ce trupe ai fi vrut sa aduci in Romania si nu ai reusit?

Hefe: Ceea ce mi am dorit am reusit: Deftones, Nofx si Faith No More, care sunt totodata si trupele mele preferate… Imi doresc sa ii aduc pe Suicidal Tendencies, Life Of Agony si asa ca sa mor fericit poate mi-as dori sa organizez un concert Metallica.

No.3: Ce parere ai despre downloadatul “ilegal”? Crezi ca din cauza asta nu mai cumpara lumea CD-uri?

Hefe: E mult mai simplu sa dai click dreapta si "save as" decat sa dai 10 euro pe un CD, e mult mai simplu cand poate nu iti place atat de mult muzica incat sa vrei sa ai acasa albumul in original. Sincer sa fiu eu daca downloadez ceva si mi place ceea ce aud, fara nici o discutie imi cumpar cat de repede pot albumul original

No.3: De ce crezi ca nu mai vine lumea la concertele din Bucuresti in ultima vreme?

Hefe: La concerte rock de club cred ca te referi pentru ca asa in general lumea mai vine sa vada una alta. La concertele rock/punk/hardcore s.a.m.d. de club, parerea mea este ca nu vine lumea pentru ca nu prea mai exista public, nu ca nu vine pentru ca sta acasa... Din pacate cam astia suntem toti. Nu e OK ca intr un oras de 3 milioane, tu fiind o trupa cunoscuta rock sa consideri ca ai succes daca aduni 2-300 de oameni la un concert de club. E jalnic ce se intampla dar asta e. Probabil ca noile generatii asculta alte genuri de muzica iar la acele concerte e plin, lucru care pe mine sincer nu ma intereseaza.

No.3: Intrarea libera la concerte rock – pro sau contra?

Hefe: Sincer nu prea ma intereseaza pentru ca acest gen de concerte au oricum in program un jeg de muzica, asa ca nu e treaba mea cum vine lumea la bere, mici si Bambi. Daca platesc sau nu e treaba lor. Problema e alta. Ne tot intrebam de ce nu se mai tin concerte in ultimul timp sau de ce dispar trupele noi; e relativ simplu: aproape nimeni nu-i sustine pe cei care inca mai canta si sunt la inceput... Nimeni nu le arata respect lor cat si organizatorilor, milogindu-se la nesfarsit sa fie trecuti pe o lista de invitati chiar daca pretul biletului la concert e echivalentul a 2 sau 3 beri... Sincer nu inteleg de ce se intampla asta, adica, sa nu ai nici macar bunul simt sa platesti un bilet prin care ai putea ajuta trupa la care vii mi se pare o nesimtire. Personal de multe ori m-am confruntat cu aceasta problema, cu acea lista de la intrare “a rusinii” dupa parerea mea in care daca esti acolo arati exact ca nu dai nici macar un scuipat pe ce se chinuie altii sa faca.

No.3: Metallica sau Megadeth? Sepultura sau Soulfly?

Hefe: Il iubesc pe Hetfield mai mult decat pe Mustaine pentru ca datorita lui am inceput sa ascult muzica asta ("And Justice For All" - 1988), deci Metallica fara discutie. Iar despre Max... well... big fan... deci aleg Soulfly sau Sepultura cu Max.

No.3: Ca sa punem si o intrebare foarte agreata de jurnalistii muzicali de pretutindeni: care ar fi cinci albume pe care le-ai lua cu tine pe o insula pustie? Atentie, ai voie sa alegi numai albume romanesti.

Hefe: Albume romanesti… hmm… sincer nu stiu... Nu sunt ipocrit sau ceva dar nu am fost marcat atat de mult de ceva de la noi incat sa iau CD-uri pe o insula pustie. Haha... poate imi fac un mp3 cu mai multe - Implant pentru Refuz - "Oameni Fara Fete", Coma - "Nerostitele", Raku, H8, Ombladon, albumul lui Deceneu - "Operatiunea Monstru”, Junkyard, Amberskin (Targu Mures), Taine si ceva cu Brugner ca o sa mi fie dor de el... :) .

No.3: Si ca tot suntem la capitolul albume – ce realizari din 2009 te-au impresionat (de la noi sau de oriunde)?

Hefe: Hmm. In 2009... hai sa incercam... Imi place trupa Silversun Pickups, imi mai place ultimul album Fu Manchu, albumul hip hop al solistului de la madball - Freddy, ultimul album Nofx – "Coaster", poate noile albume Alice In Chains si Slayer, ultimele albume Cursive, Mars Volta si Sonic Youth, albumul cel nou al bunilor mei prieteni din Macedonia - Point Blank... Cam asta, asa, la prima strigare.

Interviu cu Petru Gavrila, ex-Luna Amara si Seven

octombrie 21st, 2009 | By herminedirt

petru 1



No.3: Petru, pentru multi ai disparut din peisajul muzical romanesc odata cu plecarea de la Luna Amara. Cu ce te-ai mai ocupat dupa acest moment critic?

Petru: Nu cred ca se poate spune chiar asa, nu am disparut ci doar am incheiat cu "ficiorasii" de la Luna Amara... Mai mult, pot sa zic ca am avut mult de lucru dupa acest "divort". Mai precis, am reluat locul de chitarist la Seven si am continuat sa cant si alaturi de mai vechea titulatura "Slut", ca sa nu mai vorbim de faptul ca am avut mai mult timp sa ma ocup de proiectul meu mai vechi...

No.3: Cand te-ai decis sa pleci in Germania si cum ai reusit? Decizia ta a fost influentata in vreun fel de muzica sau ai tinut cont de alti factori?

Petru: Treaba cu plecatu' la nemti a fost foarte, foarte premeditata, astfel ca, impreuna cu Ramona (sotia mea), am decis sa lasam totul in spate si sa ne vedem de treburile noastre... Comic a fost ca bagajele noastre erau formate din trei genti, in doua dintre ele aflandu-se sculele mele (noastre) din tara - singurele lucruri care mai au treaba cu Romania. Dar si ele au inceput sa fie inlocuite. Decizia de a pleca a fost intr-adevar influentata de muzica din Romania dar au existat si alte probleme (multi oameni rai si surzi, hoti, maneaua, televizorul romanesc, berea scumpa, prostia... in general).

No.3: Cum arata scena rock din Germania, comparativ cu cea de aici?

Petru: Nu pot sa-ti raspund corect la intrebarea asta pentru ca dupa un an si ceva nu am vazut prea multe dar la nivel de eveniment, inclin sa cred ca Romania este putin mai dotata... Probabil ai observat si tu ca in ultima vreme au aparut in tara o mana de oameni care chiar fac ceva pentru scena romaneasca iar asta este excelent... Buun... Faptul ca fiecare vrea sa faca bani cat mai multi
este normal, numai ca in tara nu prea exista transparenta la nivel managerial. Nemtii au o scena underground incomparabila cu cea a romanilor, ca exemplu... "FRITZII"... astia au niste sali enorme in care repeta in medie cam 100 de trupe pe zi... si sunt vreo (numai in orasul in care stau eu) 25 de astfel de sali, daca nu ma insel... Practic aici este scena, dar problema e ca "selectia" se face foarte drastic si nu sunt sigur ca e chiar corect.

petru 2



No.3: Si acum ajungem la cea mai interesanta parte: Electroshock. Spune-ne mai multe despre noul tau proiect muzical.

Petru: Eheeeee... Practic lucrez la acest proiect de prin 1999... hard-motherfuckin' work... Dar e reconfortant sa-l vezi gata... ELECTROSHOCK este (zic eu si multi altii) un "soundtrack for a life time movie". Daca nu sunt oameni care sa inteleaga ceea ce am facut pe acest disc inseamna ca "a insemna ceva... inseamna de fapt absolut nimic"... Adanc nu? Dar asta e! Cu discul asta nu vreau sa demonstrez nimic, vreau doar sa-mi ingadui sa cred ca exista si altfel de exprimare muzicala... ceea ce e foarte greu pentru ca de felul meu
sunt un tip mai conservator...

No.3: Ti-ai dorit dintotdeauna sa abordezi un astfel de sound sau este o directie de moment?

Petru: Asta-i buna... In anii '90, la mine la Zarnesti,
se asculta cam aceeasi "treaba" ca si in restul tarii insa era o gasca de "roacheri" mai batranei care aveau treaba si cu alta muzica (N.I.N.). Astfel, in -exact- toamna lui 1989 am ascultat "Pretty Hate Machine" si am fost terminat... Asa ca nu este un moft sau o chestie temporara...

No.3: Care au fost primele reactii fata de muzica Electroshock?

Petru: "Oaaaa..." (asta a fost prima)... Glumesc...
In tara, prietenii mei se pronuntau pozitiv cand ascultau "lamentarile mele", si aici vreau sa-l mentionez pe singurul care (desi nu a aratat ca este convins de munca mea) a fost martor la cam 75% din productie... Dudu (SEVEN). In rest, motiv pentru care am si decis sa plec, oamenii din tara au fost oarecum reticenti... Aici totul s-a schimbat peste noapte. Am promovat niste piese si reactiile au fost exact cum ma asteptam. Am si ceva propuneri (3) de la ceva case de discuri independente si eu zic ca o sa fie asa cum trebuia sa fie...

petru 3



No.3: Cam cate piese ai inregistrat pana in prezent? Te gandesti sa lansezi un CD in viitorul apropiat?

Petru: Discul asta e o chestie de decizie... Cate si care piese vor aparea este oarecum nasol pentru ca eu am "terminat" cam 58-60 de piese si toate sunt excelente. Pina la urma cred ca pe album o sa fie cam 12-13 piese, si se numeste "OUT OF MIND"...!!!! Daca ma ajuta Dumnezeu cred ca la sfarsitul anului (2009), o sa vedeti la vanzare materialul, care nu o sa fie ieftin absolut deloc!!!

No.3: Crezi ca ai sanse mai mari in Germania de a te afirma cu Electroshock decat ai fi avut in Romania cu un astfel de gen?

Petru: Tu ce crezi?... Cat am fost in tara nici macar nu m-am gandit o secunda ca am vreo sansa sa lansez un material de genul asta... Aici industria muzicala este foarte selectiva, iar o casa de discuri daca se gandeste sa "semneze" cu cineva, chiar o face in primul rand din considerente strict "calitative", in nici un caz pentru a da lovitura peste noapte. Mai explicit... Daca un material suna bine (si oarecum pe profilul casei de discuri), atunci lucrurile se intampla rapid.
Cacatul mare e ca "kakasele" de discuri din tara promoveaza la gramada silicoane, muzica porno, costume de muzica populara, manele, tralalalala... intelegeti voi...

No.3: Ai de gand sa interpretezi si live noile piese sau vrei sa ramana un proiect exclusiv de studio?

Petru: La inceput, nu am crezut ca se poate canta live cu piesele astea dar am descoperit oameni interesati si cred ca in primavara o sa fie si niste concerte live (poate si in Romania... de ce nu?)

petru 4



No.3: Am inteles ca mai lucrezi la un album solo, intitulat „Out Of Mind vs. Petru's Choice” by Electroshock. Despre ce este vorba, mai exact?

Petru: Cred ca ai inteles oarecum gresit. ELECTROSHOCK este de fapt numele trupei, a proiectului, iar albumul (in care vocea feminina este a sotiei mele) se numeste "OUT OF MIND". Faza cu Petru's Choice, este intr-adevar un supermoft de-al meu. Mai precis, o sa scot SI un material cu multe chitare si cu si mai multe "solouri", o chestie de orgoliu... Acolo o sa regasiti mai multe feluri de exprimare... prog.-jazz-metal... trala la la... o mixtura de chitare foarte colorate dar si agresive... Mai mult nu-ti povestesc pentru ca este "under construction".

No.3: Canti si la bas, tobe, voce… De ce ai ales ca preocupare principala chitara?

Petru: Consider ca e bine sa cunosti mai multe instrumente, asta pentru a putea intelege muzica privind-o din toate unghiurile. Referitor la chitara, cred ca subiectul asta e oarecum tabu... Sa fac o gluma???? Am ales chitara pentru ca sunt cel mai tare chitarist cu numai 3 degete juma'te! (gluma e gluma dar cine
ma cunoaste stie despre ce vorbesc)...

No.3: Care ar fi cativa chitaristi care te-au influentat in mod special?

Petru: Mie mi-au placut cam toti dar cred ca nu ma pot satura sa-i ascult pe JAMES MURPHY, ANDY LAROCQUE sau tatucu' MALMSTEEN...

No.3: Ai mai urmarit evolutia Luna Amara dupa plecarea ta? Daca da, ce parere ai despre starea actuala a formatiei?

Petru: LUNA AMARA... buna treaba... da... ma holbecai mereu sa vad ce au mai facut, doar am fost acolo nu chiar ca sa fac figuratie. Baietii astia (eu) cred ca fac o mare confuzie dar nu-i de "rangul" meu sa ma amestec... Sincer, cred ca nu exista o directie prea atractiva in ceea ce priveste stilul abordat... Ca sa nu mai vorbesc de versuri... care sunt (doamne fereste) foarte "ingrijite"... NU-mi place absolut deloc, eu sunt "roacher", si nu ma bag la treburi de gagici! Nu vreau sa-i jignesc, pentru ca sunt talentati dar mie nu-mi place si asta e... (iar eu chiar ma cac in gustul omului daca vreau).

petru 5



No.3: Planuiesti sa te mai intorci vreodata in Romania?

Petru: NU! Iubesc Romania dar sunt si oameni acolo care ma fac sa o urasc.

No.3: Iti pot garanta ca ti-ai creat multi fani in perioada in care ai cantat la Luna Amara. Ce le-ai transmite acestora?

Petru: Ooooooooo... Nu am cuvinte prea multe pentru ei pentru ca sunt sigur ca nu cuvintele mele i-au facut "fani", insa, (OH GOD) pot sa fac poezie pentru acesti oameni. "DACA-TI PLACE CEVA CU'ADEVARAT, PUNE MINA SI IA!"... Fara oameni de genul asta, nici o trupa din lume nu sta pe scena... Eu multumesc fanilor dar ei trebuie sa nu uite ca preocuparea lor principala este sa fie in primul rind critici si apoi consumatori!!!!... Tot pentru fani am si un mic cadou... electropetru@yahoo.com... Asta asa....ca sa mai povestim...

petru 6

Interviu cu iCoRy

octombrie 20th, 2009 | By herminedirt

i.globe



No.3: Spuneti-ne cate ceva despre istoria trupei. In ce an ati aparut, cand si de ce ati disparut de pe scena?

iCoRy: Trupa iCoRy a fost infiintata spre sfarsitul anului 2002 de catre Frankie (chitara) si Willy (voce), formula magica fiind intregita de Döme (bas) si Asterix (tobe). Pe scurt, din 2003 pana in 2006 am cantat cam peste tot, la majoritatea festivalurilor din tara, de la Stufstock-uri, Fanfest, la Peninsule si Top T-uri.

Am luat o pauza in 2006, din cauza unor diferende peste care am reusit sa trecem cu bine si acum suntem gata de iCoRy – part zwei - The Return Of Groovalism…)

No.3: Cum v-a venit idea revenirii? Ce reactii ati primit?

iCoRy: Pai… am vazut ca este la moda chestia asta cu reunirile trupelor vechi preferate (vezi RATM, Limp Bizkit, Faith No More, Lamb) si ne-am gandit sa ne imbogatim si noi conturile cu cateva milioane de dolari din turnee. Vorbind serios, pur si simplu ne-a lipsit trupa. Ne-a lipsit senzatia aia pe care o aveam cand eram toti 4 pe scena si cantam. Cu toate ca fiecare dintre noi a cantat cu alte trupe in aceasta pauza, iCoRy ne dadea “feeling” mai aparte si am vrut sa vedem daca putem sa reinviem acel “feeling”. Si da, raspunsul publicului la concerte (cu toate ca pana acum am avut doar 2, hehe) este unul pozitiv. Vraja iCoRy mai functioneaza inca.

ipic04 - William



No.3: Cu ce este diferita aceasta a doua perioada iCoRy de prima?

iCoRy: Credem ca in aceasta perioada de 3 ani ne-am schimbat cu totii putin, in bine. Ne-am mai maturizat un pic, am ascultat foarte multa muzica, de toate felurile, ne-am imbogatit vocabularul muzical, am devenit mai buni la instrumente si implicit ne intelegem mai bine pe plan muzical.

No.3: Ati compus piese noi?

iCoRy: Am avut cateva jam session-uri la repetitii, idei sunt de fiecare data cand punem mana pe instrumente. La capitolul compozitie nu am avut probleme niciodata, insa momentan ne concentram asupra concertelor. Suntem de parere ca acolo se vede adevarata valoare a unei trupe.

ipic04 - Frankie



No.3: Cu ce se ocupa iCoRy in acest moment si care sunt planurile pentru viitorul apropiat si indepartat?

iCoRy: Incercam sa cantam cat mai mult, asta, normal, in functie de cum ne permite timpul, aproape toti avem serviciu stabil si ne e cam greu sa acceptam toate cantarile. Suntem mai mult o “trupa de weekend” ), dar bineinteles facem tot posibilul sa putem onora fiecare invitatie. In privinta planurilor, hmmm… vrem sa terminam albumul pe care am inceput sa il inregistram in 2006. Avem 13 trackuri de tobe trase, deci probabil ca o sa fie minim 13 piese pe album. Deadline deocamdata nu avem pentru ca nu vrem sa ne grabim. Piesele mai mult ca sigur vor fi reorchestrate putin pentru ca am mai invatat niste trucuri intre timp si vrem sa scoatem un album la standardele anilor 2009/2010, nu un album care ar putea suna putin depasit, cu sound 2006.

No.3: Sunt singur ca multi si-ar dori sa va intrebe asta: de unde vine numele trupei si mai ales ortografia (“iCoRy”)? I-ati spune cuiva care a scris simplu “Icory” ca a comis o greseala?

iCoRy: Hihihi…e o poveste mai lunga pe care, daca se poate, nu am vrea sa o reiteram acum, plus ca se gaseste si pe net explicatia veche ). O sa trebuiasca sa inventam ceva mai nou si mai interesant in curand. Pe moment pot zice doar ca ne gandim la variante mai speciale de a explica abrevierea, cum ar fi International Curiosum Of Rocknroll Yuppies. Ortografia iCoRy vine din dorinta arzanda de a ne simti doar un pic mai diferiti de restul trupelor. Adica, arata mai rakenroll asa.

ipic02 - Asterix



No.3: Pe cand un show si in Bucuresti?

iCoRy: In Bucuresti venim sa cantam in 25 octombrie la festivalul concurs Maximum Rock, la The Silver Church. Speram sa vina cat mai multa lume, ca ne place cu cat mai multa lume.

No.3: Cum arata scena de muzica underground din Targu Mures? Ce trupe ati recomanda?

iCoRy: Scena underground din orasul nostru e destul de diversificata , avem trupe de grunge - Amberskin (www.myspace.com/amberskinmusic), black metal - Cryptal (www.myspace.com/cryptal), thrash metal - Backlash (www.myspace.com/backlashtgmures) etc. Nu suntem multi dar suntem colorati.

No.3: Cu ce trupe romanesti va place sa cantati, sa fiti asociati?

iCoRy: Ne-ar placea foarte mult sa cantam cu Coma candva in viitor, ei fiind una dintre trupele noastre preferate din tara. Ne-ar placea sa MAI cantam cu Godmode, Luna Amara, Guerrillas, Grimus . La urma urmelor, dupa conceptul “guilt by association” ne-ar placea sa cantam cu ORICE trupa care are ceva nou si interesant de zis.

ipic03 - d



No.3: Printre influentele voastre se numara Limp Bizkit, Deftones, Korn… Crezi ca exista sau a existat vreodata o miscare NU metal in Romania?

iCoRy: Cum de afara ajung doar franturi de “miscari” sau “stiluri”, nu cred ca as putea zice ca a fost un val de nu-metal in Romania. Influente de nu-metal, desigur, s-au putut si se pot simti si acum, noi fiind, cred ca, unul dintre cele mai evidente exemple. Aici as dori sa precizez ca nu suntem siguri ca noile piese iCoRy vor putea fi categorizate ca si piese nu-metal. Nu o sa va facem treaba atat de usoara.

No.3: Ce asteptari poate avea de la muzica o trupa underground din Targu Mures, din Romania anului 2009?

iCoRy: Cu toate ca inca este la moda mentalitatea de rocker exploatat si fara posibilitati de a reusi din cauza industriei muzicale romanesti care scoate preponderent produse vandabile, eu sunt de parere ca este muuult mai usor sa iti promovezi trupa acum decat cu 3 ani in urma. Productia muzicala aproape in intregime se poate rezolva acasa, cu o investitie minima si la o calitate uimitoare, iar promovarea online e cea mai buna si necostisitoare solutie de a iti scoate trupa din anonimat. O pagina myspace, cateva piese, un videclip facut de un amic care se pricepe, cu o camera de 7 milioane, care filmeaza HD si te-ai scos. Desigur nu o sa poti trai din muzica rock, dar ce mai conteaza asta daca chiar iti place sa canti?

ipic01

Interviu cu Becky Elian

septembrie 19th, 2009 | By herminedirt

1



No.3: Becky, what have you been up to since you left Romania?

Becky: Well, I've only just officially moved to Canada last Monday! I've been traveling around since June. I was back home in London for a month finishing exams, and then flew to Canada for 8 weeks to record a demo with my new band, “What She Said”, as well as sort out where I'll be living and working. I also traveled around Canada, did a bit of sightseeing. I went up to Niagara Falls with family, saw most of Toronto, met old friends in Montreal and recorded in Windsor. It was a blast! It's all documented on my blog: http://thisisbex.blogspot.com.

No.3: You were back for a few weeks in Romania last month. How was your trip?

Becky: I came back to Romania to pack up my stuff, sort out my visa and say goodbye to friends and family. I had a really great time, partying with friends and going out every night. A lot of my friends are also leaving the country, so we were all in the same boat.
It was a bit sad, because I know I won't be seeing everyone for at least a year, but at the same time, this is a great opportunity.

2



No.3: What do you think about the new Dekadens line-up?

Becky: It will always be a little bit strange when someone else is singing the songs you were part of, with the guys you were up on stage with for 3 years. Having said that, Roxana is a great choice for Dekadens, and has a good voice. I'm happy they found a lead singer that fits the band in such a short space of time, and I hope they go on to do bigger and better things.

No.3: How do you feel when you look back at the Dekadens period?

Becky: Nothing but good vibes. We achieved a lot in a short space of time, from recording an album, shooting a music video, playing the biggest festivals in Romania, to traveling around the world!

3



No.3: How’s the music scene in Canada compared to the one here in Romania?

Becky: I find the music scene here in Canada very receptive. Almost everyone here is involved in music in one way or another. Everyone's interested in hearing new bands play, and there are so many opportunities for bands.
Every now and then in Toronto, I grab my acoustic guitar, and play at open mic nights with my roommate Mark and get great feedback. Infact, we plan to do a marathon of gigs next week. It doesn't really work like that back in Romania.
Unfortunately, a lot of people are saying the Romanian music scene is dying. To some extent, I have to agree. Not very many people are interested in seeing local bands play, concert attendance has dropped, and word does not get around about new bands anymore.
On top of that, a lot of bands are quitting or are losing band members. It's such a shame.

No.3: What bands have you been seeing live there?

Becky: The best concert I've seen so far was the free Broken Social Scene gig at the Harbourfront Center last August. So many people showed up! Feist, Emily Haines, Amy Milan, and some other members from Metric and Stars also played alongside Broken Social Scene. They played for 3 hours and didn't want to stop! Really, really good show.

4



No.3: Now, tell us about your new band - What She Said. How would you introduce/describe it to someone?

Becky: What She Said is an organic synthpop music collective which is based in Windsor, right on the border of Canada, next to Detroit, USA. We consist of a range of musicians, with different experiences in a number of genres, from rock to jazz. We've got Fayze Sassine on bass, Phillip Whitfield on keyboard and guitar, Adam on drums, and Kero chopping live drum beats on the occasional track. Right now we're putting together an album, we've got 7 tracks, and more coming up very soon! You can check us out on: http://www.whatshesaid.ca . We've got our upcoming single, “Sounds on the Radio” on there as a preview track, and we'll be shooting a video very soon.

No.3: How did you come up with the band name? That’s always a tough choice.

Becky: The band is named after the track “What She Said” by The Smiths. We're all big fans of 80s bands, such as The Smiths, New Order, Berlin, etc. As we were going through songs, the song title just popped out and made sense. Plus it is an awesome song!

5



No.3: What is your contribution to the band? Vocals and lyrics only, or are you playing an instrument also?

Becky: I've been writing the vocal lines and lyrics whenever we do a studio session. Our songs usually get finished in about 4 hours! At the moment, I'm doing just vocals. But when we start playing live, who knows?

No.3: Have you played any gigs yet?

Becky: Nope, not yet! Like I said, I've been playing acoustic sets back in Toronto. We're focusing on recording and finishing an album. We're also planning to start playing live gigs in November.

No.3: What are you guys planning for the near future?

Becky: Getting our album out, playing live shows, and shooting a video for the time being.

6



No.3: Are there any musical similarities between Dekadens and What She Said, or is it just Becky that they have in common?

Becky: There are absolutely no similarities whatsoever. I even sing differently on these tracks!
I love the sound of synth, and tried to integrate that into some of the post-Kill and Tell stuff with Dekadens. But this is very, very different.

No.3: Are you content with What She Said’s musical approach? Is this what you’ve been searching for?

Becky: I was definitely looking for a change, and I'm happy with the result. I was looking for a more mature sound, and a step away from punk, into a more 80s revival sound, and I got it!

No.3: Any chance for a What She Said live show in Romania?

Becky: It's very possible. But a tour around Romania or Europe would have to be on the cards. Flying to Bucharest to play one show would be a bit of a waste. Once we perfect our live shows, and play a few gigs in Canada, why not?

7


Interviu cu Marcel Hosu de la Alternativ Quartet

septembrie 18th, 2009 | By herminedirt

Logo by Florin Chereji



No.3: Alternativ Quartet este o trupa despre care nu se stiu prea multe, deocamdata. Spune-ne cateva date biografice despre trupa.

Marcel Hosu: Istoria noastra incepe in anul 2007, in orasul nostru de provenienta Bistrita. Prima sala de repetitii, sub numele Alternativ Quartet, a fost in schimb la Cluj, unde am compus mare parte din repertoriul nostru actual. Inainte de 2007 am mai cantat in aceasi formula sub un alt nume (Bismark) timp de 2 ani. Trecand de la o etapa la alta am ales sa ne schimbam integral repertoriul si sa abordam alt stil.

No.3: De unde isi inspira Alternativ Quartet muzica?

Marcel Hosu: Nu avem o sursa de inspirate explicita. Cred ca ne inspiram din tot ceea ce ne inconjoara (carti, oameni, filme, natura, muzica), dar mai ales din interiorul nostru. Folosim muzica in principal pentru a ne elibera gandurile si trairile.

Alternativ Quartet 1



No.3: Ce se ascunde in spatele numelui trupei? Are o semnificatie aparte?

Marcel Hosu: Ne-a placut ideea de a ne alege un nume care sa comprime ceea ce suntem noi defapt, patru tipi care canta rock alternativ. Pe de alta parte alternativ nu provine numai de la stilul Alternative ci si de la „ceva mai diferit” un Quartet putin mai altfel.

No.3: Cine se ocupa de partea lirica? Ce teme abordati in versurile voastre?

Marcel Hosu: Toti avem o contributie mai mica sau mai mare in ceea ce priveste partea lirica a trupei si ne place sa ne asumam creatia in mod egal.
Abordam in general teme si motive relativ dificile: vicii, vise, culori, dezumanizare, revelatie, spiritual, dar am ales sa ne concentram un pic mai mult atentia asupra unui lucru destul de neglijat in timpurile noastre: Linistea.

Alternativ Quartet 2



No.3: Cum ati cataloga formatia Alternative Quartet in ceea ce priveste stilul muzical abordat?

Marcel Hosu: Nu ne place sa catalogam formatiile in binecunoscutele categorii muzicale si multimea de stiluri existente.

No.3: Care ar fi cateva influente importante pentru muzica voastra?

Marcel Hosu: Trupa are ca influente muzicale un substrat de Hard Rock progresiv regasit in trupe gen Pink Floyd (era: Roger Waters), Led Zeppelin, muzica psihedelica (Syd Barret) si instrumentala (Mike Oldfield); toate aceastea combinate cu muzica contemporana (Tool, A Perfect Circle, Nine Inch Nails) si cu un pic de Post-Rock (Mogwai). Sa nu uitam si de vecinii nostri Kumm si Luna Amara care au fost niste modele pentru noi.
Din punct de vedere al versurilor trupa a fost influenta de Jim Morrison, Ion Barbu, Nichita Stanescu dar si de alti poeti mai mult sau mai putini celebri, adaugand instrumentalului texte ermetice, ambigue cu o melodicitate proprie.

Alternativ Quartet 3



No.3: Cate concerte aveti la activ? Care crezi ca au fost cele mai importante/ reusite ?

Marcel Hosu: Nu avem prea multe pana acum. Ne-am petrecut foarte mult timp in sala de repetitii pana sa iesim pentru prima oara in public. De atunci am cantat cu trupele: Klimt 1918, Luna Amara, Travka, The :Egocentrics etc. Unul dintre cele mai reusite concerte a fost chiar primul pe care l-am sustinut datorita locatiei inedite, o fosta Sinagoga. Tot in top se afla si cel mai recent, la scena Goblin&Gulag de la festivalul Stufstock unde am impartit scena cu Tep Zepi si Godmode.

No.3: In ce orase ati cantat pana acum? Cand va vedem si in capitala?

Marcel Hosu: Nu am cantat decat in Bistrita, Cluj si Vama Veche pana acum dar speram sa mergem la Timisoara cat de curand (asteptam un concert cu The: Egocentrics). Vrem sa venim si in capitala dar nu am avut niciodata ocazia.

Alternativ Quartet 4



No.3: Anul acesta ati cantat pentru prima oara la Stufstock. Cum vi s-a parut experienta si, mai ales, feedback-ul publicului?

Marcel Hosu: A fost o experienta cu totul inedita pentru noi. Ne-am simtit foarte bine, publicul a fost excelent chiar daca am fi preferat sa vina in numar mai mare.

No.3: Ce parere aveti despre scena underground din Romania si, in particular, cea din Cluj Napoca?

Marcel Hosu: Cred ca muzica din scena underground este foarte buna, interesanta si diversificata (de la stoner-rock/psihedelic pana la Funk de calitate si muzica electronica indrazneata). Numarul de trupe care activeaza este imens. Din pacate, chiar daca concertele se tin in lant, lumea se indreapta catre alte directii. Cred ca de vina e lipsa de promovare a trupelor care nu au fonduri suficiente.

No.3: Cam cate piese aveti pana la ora actuala? Planuiti sa inregistrati vreun material discografic in viitorul apropiat?

Marcel Hosu: Avem un repertoriu de aproximativ 15 piese si planuim sa demaram niste inregistrari toamna asta. Speram sa le punem sub forma unui album pe care il vom publica gratuit pe site-ul nostru care se afla momentan in constructie.

Alternativ Quartet 6

Interviu cu Mihnea Blidariu, de la Luna Amara, despre Stufstock

septembrie 5th, 2009 | By herminedirt

P1060788

Mihnea Blidariu, solistul, chitaristul si trompetistul Luna Amara, a fost si cel care s-a ocupat cu organizarea concertelor la scena Goblin'n'Gulag din cadrul Golden Stufstock 2009. Am stat de vorba cu el, inainte de inceperea concertelor, despre scena mica si Stufstock, in general.

No.3: Ai putea sa ne vorbesti putin despre Stufstock-ul de anul acesta, despre organizare si alegerea trupelor?

Mihnea: La un moment dat, pe la inceputul anului, am vorbit cu oamenii care organizau de obicei Stufstock-ul si m-am oferit, daca vor, sa ma implic in organizare si sa ma ocup de scena ...alternativa - nu imi place sa spun scena mica, ma enerveaza ideea de scena mica si scena mare. In fine, multa vreme nu s-a stiut exact daca festivalul se tine sau nu se tine, si cand s-a hotarat pana la urma ca va avea loc, m-au sunat si mi-au zis: uite, ai mana libera sa te ocupi de scena a doua... Si m-am ocupat.

No.3: Cat de diferit e Stufstock-ul de anul acesta fata de celelalte, din punct de vedere al organizarii si atmosferei?

Mihnea: Stufstock-ul e asa cum a fost Stufstock-ul la inceput: fara nume internationale, 100% romanesc si la scena mare, ceea ce e un lucru bun, la urma urmei trebuie sa ne promovam trupele romanesti...

No.3: Va intoarceti la origini, practic.

Mihnea: ...ne intoarcem la origini: pe plaja, cu intrarea libera. S-a considerat ca, fiind un an de criza, oricum nu se putea face mai mult de atat, si s-a facut, asa, mai mult din dorinta si ambitia de a se face Stufstock-ul in continuare si anul acesta, de a nu lasa sa treaca un an fara o editie Stufstock. Si cam asta a fost chestia. Despre scena de la Goblin, de care ma ocup eu, cum am mai spus, nu o privesc ca pe o scena mica, o privesc ca pe o scena alternativa unde se intampla lucruri cel putin la fel de interesante ca si pe scena cealalta, de pe plaja. Am incercat sa aleg trupele fie in functie de stilul pe care il cantau, adica am cautat lucruri care se canta mai rar in Romania, cum ar fi stoner rock-ul si psychedelic-ul celor de la Alternativ Quartet, sau nuanta de grunge a celor de la Tep Zepi, sau disco funk-ul celor de la Nuage si asa mai departe. Deci, toate sunt trupe interesante sau trupe cu o atitudine foarte pozitiva, chiar daca sunt trupe tinere, cum e cazul cu Blood Print sau Evo.

No.3: Dar pana la urma e nevoie de astfel de trupe si e nevoie ca ele sa fie promovate.

Mihnea: Da, bineinteles, speram sa vina si lume, pana la urma.

No.3: Ce parere ai despre lipsa publicului?

Mihnea: La urma urmei traim in capitalism si asta ne mananca nervii. Suntem la concurenta si cu Tuborg Green Fest - Guano Apes, Stefan Banica Jr. (rade), combinatia perfecta - Leonard Cohen e tot in seara asta la Bucuresti. Asta este, lumea alege. Mai ales ca nu pot sa ma supar ca lumea se duce la Cohen, e totusi Leonard Cohen pana la urma, si nici ca se duce la Guano Apes. Dar asta e, indiferent de cata lume vine, noi in underground avem un principiu - cantam la fel de bine si la trei oameni si la trei mii de oameni, nu avem nicio problema cu asta.

No.3: De ce ambitia aceasta de a tine Stufstock-ul? Fan Fest-ul, de exemplu, nu a mai avut loc in 2009.

Mihnea: Spre deosebire de Rosia Montana, Vama Veche nu s-a salvat. Si acum suntem in situatia in care de fapt, daca stam sa ne gandim bine, Stufstock-ul este singurul moment din an in care Vama Veche apartine cu adevarat celor carora le apartinea mai demult, cand era un sat de rockeri hipioti, oameni de cultura, si asa mai departe. Si acum s-a ajuns ca tot anul sa apartina altor oameni si intr-un singur weekend sa ne apartina cu adevarat noua, ca pe vremuri. Rosia Montana s-a salvat prin festivalul Fanfest, iar Fanfest-ul nu s-a mai tinut, pentru ca era un festival de protest pro bono, care nu isi mai avea rostul de a fi pro bono din momentul in care si-a atins scopul. Anul acesta s-a luat o pauza si din motive de oboseala, in primul rand, pentru ca toti cei implicati in organizarea Fanfest-ului erau oameni care aveau si alte joburi si chestia asta o faceau voluntar. Deci, am luat o pauza tocmai pentru a ne gandi in ce formula putem continua Fanfest-ul pe viitor, pentru ca am vrea sa-l continuam.

No.3: E chiar atat de greu sa organizezi fest-uri bune la noi in tara?

Mihnea: E un volum de munca foarte mare; si eu am facut doua editii din Fanfest si acum m-am implicat in editia asta de Stufstock. Nu stiu sigur, dar cred ca e mai greu sa faci un festival pro bono si mai ales in varful muntelui. Pentru mine, Rosia Montana a fost o experienta foarte frumoasa dar si foarte obositoare. In rest, pot spune si din ce am vazut ca artist participand la alte festivaluri, cantand, ca volumul de munca este impresionant, dar atata timp cat sunt oameni de calitate, care stiu ce au de facut si exista coordonare si comunicare, nu e asa de greu. Depinde de cat de profesionist esti. Momentan consider ca cele mai profesioniste festivaluri din Romania sunt Artmania, Peninsula, Bestfest si Stufstock.

No.3: Sunt suficiente?

Mihnea: Unii considera ca e suficient. Eu zic ca, la urma urmei, ar mai trebui, pentru ca suntem o tara de 20 si ceva de milioane de oameni. In Ungaria, de exemplu, se intampla mult mai multe festivaluri. Exista si la noi un numar semnificativ de festivaluri mai mici, care merg bine, fest-uri foarte longevive cum e Top T, la Buzau. Asa ca sunt destule, dar s-ar mai putea vreo doua, trei.

No.3: Legat de Luna Amara, ce planuri de viitor mai aveti? Ati lansat un album, ati avut si concerte de promovare a acestuia...

Mihnea: In toamna vrem sa mai mergem in niste orase sa mai lansam albumul - pe la Bistrita, pe la Resita, Satu Mare...

No.3: In Republica Moldova?

Mihnea: In Chisinau am vrea sa mergem foarte mult, mai ales ca acum au pierdut comunistii si o sa scoata vizele. Mai compunem si pentru urmatorul album, care speram noi ca o sa iasa la anul candva.

No.3: O intrebare care nu are neaparat legatura cu Stufstock-ul - ce parere ai avut cand ai aflat ca Alexandru Vakulovski a fost expulzat?

Mihnea: Va dati seama ca nu am avut o parere buna. (rade)

No.3: Crezi ca se va mai putea intoarce?

Mihnea: Nu cred. Pentru ca Alexandru a fost expulzat nu din cauza vreunei erori legislative, ci pentru ca asa e legea. Legea e proasta, dar asa e legea. Si daca asa e legea, singurul mod in care am putea sa il ajutam e sa o schimbam, iar pentru asta sunt prea putini romani dispusi sa faca ceva pentru fratii nostri de pest Prut, din pacate.

Interviu in exclusivitate cu Victor Ferezan, despre despartirea Tep Zepi

august 4th, 2009 | By herminedirt

vava4



No.3: Victor, ne asteptam la o despartire imediat dupa plecarea lui Bogdan, insa in nici un caz ACUM. Ce ne poti spune despre hotararea voastra?

Victor: Cred ca este cea mai corecta. Tep Zepi a fost ACEL grup. Astazi, ne intereseaza directii noi, vrem sa ne diversificam ca muzicieni, ca experiente. Nu inseamana ca abandonam muzica de pana acum. Sunt melodii care vor fi cantate, probabil, mai departe, de noi, in diverse formule sau proiecte. Si mai ales, nu ne rupem. Este un proiect pe care il punem in cui. Si trecem mai departe.
Ar mai fi ceva. Obiectiv, nu stiu cat de benefic era pentru Petra sa continue in formula asta. Petra este un muzician excelent si imi face mare placere sa lucrez cu ea. Nu imi face placere ca este comparata cu Bogdan (de care imi e dor ca prieten si muzician). Unii au mers mai departe chiar si au acuzat-o voalat de incheierea proiectului. Stupid.

No.3: In momentul in care incepi o trupa in Romania, nu poti sa speri la prea multe - sa fim realisti. Ce asteptari ati avut VOI cand ati pus bazele Tep Zepi, in afara de a face muzica buna?

Victor: :) In Romania, cu mici exceptii, nu traiesti din muzica in sistemul underground. Traiesti deci, doar pentru feedback. Este o mare problema in Romania. Publicul isi ignora complet rolul pe care il are la un concert. Nu te poti duce acolo (daca te duci), sa stai ca lemnul si sa mai si critici, eventual. Noi nu mai stim sa ne distram, ca tineri, serios acum. Toti casca gura la Rock am Ring; “ce concert, ce trupe, cati oameni”. Voi ati vazut CE fac aia in public? Ati vazut cum trimit energie catre scena, ca sa primeasca, la randul lor, totul, de la muzicieni? Este foarte usor sa stai deoparte si sa critici. Implica-te! La noi, din pacate, s-a conturat un profil nociv scenei. Pustii care stau in fata PC-ului, nu a scenei, si critica. Mi-e greu sa cred ca este benefic cuiva. Mai ales ca scena noastra este in faza incipienta, inca. ACUM ne formam ca muzicieni, ca public (si ca organizatori, evident). Trebuie sa tragem toti in aceeasi directie daca vrem sa avem ceva ok aici.

No.3: Care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat?

Victor: Lipsa de profesionalism si reticenta, duse la extrem. Daca incropesti un eveniment si nu te tii de cuvant in fata muzicienilor, esti in culpa. Daca mai esti si virulent, esti chiar nesimtit. Daca mai arunci si cu pietre in cei care chiar sunt nevinovati, meriti clar un sut in partile care iti lipsesc. In ceea ce priveste publicul, am spus deja. M-am lovit de situatii ireale – oameni care critica trupe fara sa stie cum suna de fapt, doar pe baza a ceea ce a spus o data un amic despre trupa respectiva etc.

No.3: Cum crezi ca ar putea fi resuscitata scena muzicala din Romania? Care sunt principalele ei defecte?

Victor: Uuuuuuuu, aici e greu, serios. Principala problema este ca majoritatea nu percep existenta unei probleme. Sau, daca o fac, o vad in curtea altora. Uite, cand faceam Urban Blast – pe care il vom relua din toamna – principala noastra preocupare, la finalul zilei, era sa onoram toate contractele, dupa ce stiam ca am facut tot ce era in rest (cu organizarea). Deci, era ok pt noi sa venim cu bani de acasa ca sa fie ok pt toti, iar eu imi acopeream ulterior investitiile. Si nu am iesit niciodata pe minus. La noi, stii cine mai face asta? Hefe si cei de la Fanfest. In rest, nimeni nu este dispus sa renunte la aroganta. Pacat.

No.3: Crezi ca stirea despartirii Tep Zepi va aparea in vreo publicatie mai “importanta”? Ce sustinere ati primit de la mass-media de-a lungul activitatii?

Victor: Nu stiu daca cineva va prinde asta acum. La noi exista o latenta fenomenala. Sunt oameni care plang despartirea unor trupe la cateva saptamani dupa ce asta are loc. E ok, atunci au auzit ei. Nu exista cultura unei scene aflate in coeziune, cum spuneam. Media de la noi ne-a tratat ok. S-a scris despre noi in mai toate cotidianele centrale, si inca foarte ok.’ Retrofestish’a fost apreciat in primele 14, 15 albume ale anului cand a aparut, de un ziar central. Din peste 70 de albume ale anului. Media nu ne-a criticat niciodata, desi ar fi avut dreptul cateodata.
Sunt, in media, muzicieni “cu state vechi”, pe care eu personal ii admir sincer. Faptul ca ei, ca si colegi mai apropiati mie ca varsta si realizari, ne-au felicitat pentru munca noastra, conteaza enorm. Pana la urma, daca la laude se rezuma scena romaneasca, este fenomenal ca un om cu 30 de ani de muzica la activ sa iti asculte si sa iti aprecieze albumul selfproduced.
Cat despre media din underground, aici exista cateva mentiuni. Nu orice blog personal se erijeaza intr-un organ de presa. Eu fac presa la cel mai inalt nivel de 6 ani. Si deci pot arunca o privire critica aici. Varfurile, in underground, care pot oricand fi comparate cu media centrala, pot fi numerate pe degete. Am tot respectul pentru cei care fac asta, singurei, fara fonduri si sustinere, si o fac bine. Tot respectul.

vava 2



No.3: Plecarea lui Bogdan este in vreun fel responsabila pentru ceea ce se intampla acum? A subrezit temeliile Tep Zepi?

Victor: Nu. Am prins cateva speculatii tare haioase despre treaba asta, departe rau de adevar. Bogdan este psiholog, la inceput de cariera si, ca si pe mine acum multi ani, o slujba in care faci ce vrei te captiveaza. Asa ca energia lui era canalizata in special catre ce facea la cabinet, cu oamenii pe care ii ajuta. Cand faci ceva care iti cere toata seva, tinzi sa nu mai ai energie pentru o trupa, care este tare solicitanta. Decizia i-a apartinut complet lui, care stie cel mai bine cum sa isi gestioneze timpul.

No.3: Cum ti s-a parut colaborarea cu Petra? Ce parere a avut ea despre despartire?

Victor: Noi punem punct unui capitol. Vava si Mihnea si Vlad si Petra si Bogdan si cine mai vrei tu, exista in continuare si nu exista nicio ratiune pentru care nu am mai colabora. Petra este excelenta, iar pe scena imi da foarte multa energie. Este o placere sa cant cu ea. Cat despre adormirea Tep Zepi, Petra respecta decizia.

No.3: Esti multumit de “Son Of A Dollar And A Song”? Este demn de a ramane singura dovada palpabila a ceea ce a fost Tep Zepi?

Victor: Sunt mai multumit de vinil. Este o bijuterie rara. La fel, clipul. Stii, daca nu esti Holograf, nu intri pe MTV si lumea nu vede un clip care, daca era facut pentru Holograf, costa enorm. :) Dar este ok. Cred ca principalul castig aici este acela ca am avut ocazia sa lucrez si sa cunosc foarte multi oameni talentati. Si asta este revigorant. Ar fi si mai placut daca oamenii astia ar primi recunoasterea pe care o merita.
Cat despre album, este un produs 100% al unor pusti, si sunt mandru de el.

No.3: Petra ramane cu The Others, Mihnea cu Luna Amara, despre Vlad am inteles ca isi va cauta alta trupa… Ce planuri de viitor are Victor Ferezan?

Victor: Multe. Primeaza media, acum, pentru mine. Dincolo de slujba, scot o revista, pun la punct relansarea festului Urban Blast, scriu 2 carti, deschid un studio, cu Mihnea, si planuiesc 3 proiecte muzicale. :) Acum, sper ca macar unul sa iasa pe scena, nu de alta, dar ziua are doar 24 de ore.

No.3: Ce concluzii ar trebui trase din episodul Tep Zepi? Ce sa inteleaga fanii vostrii, putini din punct de vedere cantitativ, dar peste medie din punct de vedere calitativ, din povestea voastra fara happy-end?

Victor: Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu presupun ca fanii nostrii sunt din start mai buni ca cei ai altor trupe. Cat despre acest episod, mi-ar placea sa ramana in amintirea celor care au luat parte la el ca ceva pozitiv. Pentru noi, asa a fost. A fost o excursie interesanta si plina de invataminte. Pentru publicul care ne-a ascultat, ar trebui sa fie la fel. Au avut parte de muzica pe care o vroiau, aici, in Romania, deci se poate, este o idee care poate fi urmata. Acum, obiectiv, pentru mine, sunt trupe mult mai mari care nu mai canta din diverse motive, vezi Firma. Pentru altii, Travka, Oliver, Coma, Bio, cu aparitii periodice sau complet sistate. Sunt muzicieni cu interese diverse si trebuie respectati ei, si interesele lor. Este un val calitativ bun, cred eu, si deschide calea altuia, care va cuprinde muzicienii noi si vechi. Ce este important este ca exista, aici, idei bune. Ne mai trebuie urechi si ochi si maini si gura. Si deschidere la nou. Toate, in public.

vava3

Interviu cu Roxana Mocanu de la Dekadens

iulie 21st, 2009 | By herminedirt

ROXANA 2



No.3: Roxana, ai avut deja 3 concerte alaturi de noua ta trupa. Cum ti s-au parut?

Roxana: Alexandru, as putea sa iti povestesc despre momentele astea 3 pana la urmatorul concert. Si totusi, iata varianta mai scurta:
Tinand cont ca am urcat pe scena amfiteatrului asteptand complet dezorientata sa aterizeze un elicopter la cat loc era, si ca nu prea imi simteam picioarele, si ca nu mai auzeam nimic decat omuletii nervosi dintre urechi care spuneau ceva de genu „o sa te faci de toata jenaaaaa !!!”, si ca mi se usca gatlejul la fiecare cuvant pe care nu-l puteam contura in directia microfonului, si caaa... intelegi, in mine era infernul. Dar unul prea misto ca ma feresc de el.
Cumva am supravietuit si nu mi s-a parut aiurea ca m-am consumat atat pentru un public pitit pe 3 randuri. Am dat-o p-aia cu ”saru' mana mamaaa!” de pe scena, dar inainte de asta am inceput cu microfonul oprit, am auzit monitorul lui Mihai mai bine decat pe al meu in cea mai mare parte a cantarii, a fost fix cum trebuia pentru primul (meu) concert. O amintire draga de altfel prin incarcatura ei comica.
Al doilea a fost cel din Bitola, Macedonia, unde m-am simtit mai mult ca un turist decat ca o individa venita sa puna osu' la treaba, asadar a fost relaxant si mult mai asemenator felului in care ar trebui sa se comporte o trupa in proces de inchegare pe scena. Publicul a fost simpatic si parca il confund cu o singura prezenta fizica, una la varsta copilariei care priveste zambind si te asculta curioasa. Probabil asta nu ne-a intimidat. Cred ca si masculii trupeti s-au simtit la fel de relaxati ca mine in seara aia.
La concertul de vineri seara din Control nu am avut spatiu pe masura energiei acumulate in asteptarea lui. A fost cam primul, primul pe bune, concertul care trebuia sa lamureasca prezenta mea in trupa si sa dea un indiciu despre ce se va intampla de acum inainte. Seara a fost exact cum trebuia: cu prieteni, cu straini placut surprinsi, cu heirup, cu mare chef, cu elefanti, cu descatusare, cu emotii, cuuuuu... bis! Da, ce straniu a fost sa-l aud strigat si cat de bine a iesit! Cand am coborat de pe scena am facut piruete printre personaje care, evident, nu se asteptau sa vada juma de metru de blonda agitandu-se asa in seara aia, si care, cu ochi mirati si palme pe spinare m-au servit cu cele mai sincere "Bravo baaah !!!" si "Ti-a iesit, esti nebuna!

No.3: Debutul cu Dekadens nu a fost intr-un context tocmai potrivit. Cum ai reusit sa te descurci in conditiile din parcul Lia Manoliu?

Roxana: In Parcul Artelor stiam de ce ma duc si cum o sa iasa. Ideea e ca, exact cum zicea Jan, oricat am fi repetat la sala si oricate scenarii mi-as fi facut eu despre cum trebuie sa dau intr-un live, tot live-ul in sine este pregatirea propriu-zisa. Si asa a fost: un inceput, cu ezitari, cu probleme tehnice, cu emotii si frumoase, si usor macabre. Era necesar sa dam concertul asta ca sa inceapa ei treaba cu mine. Aparent lucrurile se aranjaza frumos de la o incercare la alta si Parcul Artelor ramane un episod personal de tipul „my first time” si cam atat.

No.3: Erai o ascultatoare Dekadens inainte sa faci parte din trupa? Ce parere ai despre fosta solista, Becky Elian?

Roxana: N-am ascultat Dekadens inainte sa ii cunosc pe baieti. Am facut-o pur informativ si pentru a invata cateva piese cand mi s-a confirmat ca ma duc sa dau proba la ei. Oricum nu m-am dus acolo crezand ca or sa ma „pastreze” asa ca nu am facut prea multe sapaturi in ceea ce priveste albumul sau marturiile iutubiste cu ei. Din cate am vazut, Becky isi facea treaba destul de relaxat si sigur, ceea ce am inteles ca prindea. Nu am o perceptie foarte bine conturata despre ce insemna Dekadens inainte de mine, cum le mergea in raport cu receptorul, publicul vesnic adolescent de pe la noi si nici despre Becky. Pentru mine viata trupei asteia a inceput de cand mi-au zis „ Ha, esti a noastra de acum si te vom exploata dupa poftele orgoliilor noastre de huligani! „. Dupa care Jan a ras malefic. Nu, nu a fost asa, dar ar fi putut foarte bine sa fie :) ).

ROXANA 4



No.3: Crezi ca venirea ta va determina vreo schimbare notabila in ceea ce priveste stilul muzical?

Roxana: Stilul Dekadens e un buchetel de elemente foarte frumoase care dau bine impreuna, si cel putin deocamdata nu vad ce anume mi-as dori diferit. Schimbarea va veni probabil treptat, in functie de contributia fiecaruia si de felul in care ideile noastre se pupa sau nu.
Poate pentru ca ascult muzica la modul total aleatoriu si sunt deschisa multor genuri care n-au nicio treaba unele cu altele, se pot intampla ambele lucruri: fie sa accept directia pe care ar vrea sa o ia baietii, fie sa fiu extrem de priceputa incat sa le induc nesimteste elemente si idei noi.

No.3: Ce ne poti spune despre piesa pe care ati inaugurat-o in Control? Cu ce ai contribuit la ea?

Roxana: Piesa noua se numeste „We're alright!” si am o parere extraordinara despre ea tinand cont ca eu am compus minunatie de versuri si frumusete de linie melodica! Hap! N-am crezut ca ma pricep si la asta dar se pare ca in curand, cu Dekadens imi voi descoperi toate veleitatile surprinzatoare. Instrumentalul l-am primit de la baieti la un moment dat si mi-a cam fost frica de el si de ideea de responsabilitate pe care o presupunea. Pana intr-o zi in care aveam tot timpul liber inainte de repetitii si am ochit icoana respectiva pe desktop.
A fost un chin oribil. Mi-au venit enspe mii de linii si versuri din care nu mai intelegeam nimic si a durat enorm pana le-am pus cap la cap pentru a forma ceva digerabil. A fost ... ce cuvant sa bag aici... magistrala intalnire a ideii mele cu urechile baietilor! Nu de alta, dar nu cred ca se asteptau sa fiu in stare de asa ceva:)).

No.3: Care dintre piesele vechi Dekadens iti face cea mai mare placere sa o canti?

Roxana: De pe primul album imi place sa dau You know, Devils si Midnight Star, fix in ordinea asta. Imi plac povestile, imi plac cuvintele care ma ajuta sa simt piesa si nu doar sa o turui, si piesele astea sunt niste colaje de imagini care te cam fura.

ROXANA 3



No.3: Ce muzica asculti, in general? Sunt ceva trupe romanesti care ti-au atras atentia in mod special?

Roxana: In general ascult...muzica! Multa, nu ma opresc niciodata, nu o adun, nu fac cult din nimic, o consum ca pe aer. Poate nu e o atitudine buna de promovat, tinand cont ca acum sunt in randul celor care isi doresc ca publicul sa se opreasca asupra lor si sa ii iubeasca, dar relatia mea cu muzica nu se poate baza pe nimic egoist atata timp cat o impart cu restul omenirii si cat timp piesa aia megatare de la Birdy Nam Nam, si aia de la Hot Hot Heat, si aia de la Uh Huh Her, sau ale altor trupe cu nume usor de retinut prin repetitia cuvintelor :) ), n-au fost scrise numai pentru mine. Desi... ar fi fost o treaba!
De la noi, la fel, nu pot sa zic ca ascult anumiti cantaciosi, cat pot sa spun ca imi sunt dragi, simpatici, tocmai pentru ca sunt de-ai nostri si pentru ca fac muzica stoarsa din stari misto care ma duc undeva bine de tot cand ii ascult live sau... mai putin live :) De-a lungul timpului s-a intamplat asta cu entitati precum Coma, Vita de Vie, Luna Amara, E.M.I.L., Zdob si Zdub, Alexandrina Hritstov, Travka, Urma, Unu, OCS, Suie Paparude, P-nal, Raku, Dagga, sau Loredana Groza ( fara misto). Or mai fi fost si altii.
De la ai lor ar dura si durea sa trec prin toate placerile vinovate in materie de muzica. Mai bine ma intrebai cum ma vad de acum in 5 ani, sau care sunt hobbyurile mele :p.

No.3: Cum ai descrie muzica Dekadens? Crezi ca va incadrati in curentul “indie”, extrem de popular, de altfel, la ora actuala?

Roxana: Pentru mine nu conteaza ce e popular sau nu, si nici nu ma influenteaza impartirea muzicii pe genuri. O imbratisez cu totul si culeg din ea cat imi trebuie. Dekadens pare sa fie o vietate care gandeste cam ca mine, care refuza sa stea cuminte intr-o zona delimitata. Si pentru asta cred in proiectul asta, pentru ca are peste tot portite pe unde se poate reinventa. Asta inseamna indie? Asta o fi, atunci! Chiar nu am habar :) .

No.3: Cat la suta crezi ca reprezinta un solist pentru trupa din care face parte?

Roxana: Solistul reprezinta atat cat poate sa dea sau cat doreste sa impuna. Insa, pentru mine, fiind prima oara in ipostaza asta, contributia este mai mica decat ceea ce am de primit de la trupeti. Poate ca incepand sa compunem impreuna si, eventual, iesind din combinatia personalitatilor noastre un Dekadens mai interesant atat vederii cat si auzului, lucrurile se vor schimba. Si baietii vor tremura cand eu voi latra :) ). Deocamdata, sper sa nu ma hazardez declarand ca reprezint acel 25% cinstit si absolut necesar.

ROXANA 1
no.3
InConcert.ro

MUZICA
Concerte
Cronici concerte
Cronici albume
Lista formatii
Stiri
Diverse

INTERVIURI


NO.3 VIDEO


DIVERSE
Evenimente
Artisti si arte
Saptamana No. 3
Site-uri
Entertainment
Alte articole

CULTURA URBANA
Metroul bucurestean
RATB
Foto-Blog Transport
Reportaje
Bucharest underground

EXTRA
Despre noi
Linkuri
Lista cluburi
Sondaje
No. 3 stuff

NOUTATI
Noutati Dance
Noutati Folk
Noutati Hip-Hop
Noutati Electronic
Noutati Jazz
Noutati Latino
Noutati Pop
Noutati Rock
Noutati Colinde
Noutati Clasic
Noutati Comunicate
Noutati Specialz

EXTRA
Cultura urbana arhiva
Live World
Preview saptamana
InConcert clasic

INTERVIURI


BLOG


GALERIE FOTO


CALENDAR

RECENZII
Recenzii Blues
Recenzii Rock
Recenzii Jazz
Recenzii Festival
Recenzii Hip-Hop
Recenzii Folk
Recenzii Colinde
Recenzii Electronic
Recenzii Pop
Recenzii Clasic
Recenzii Special

BACKSTAGE TOUR


CONCURSURI


ECHIPA


ABONEAZA-TE
Facebook
Twitter

TOATE FEEDURILE
Feed Noutati Dance
Feed Noutati Folk
Feed Noutati Hip-Hop
Feed Noutati Electronic
Feed Noutati Jazz
Feed Noutati Latino
Feed Noutati Pop
Feed Noutati Rock
Feed Noutati Clasic
Feed Interviuri
Feed Recenzii
Feed Stiri B'estFest
Feed Comunicate