Interviu cu Bogdan Diaconeasa de la Dutevino

Februarie 10th, 2010 | By herminedirt

No.3: Cum ai descrie muzica Dutevino cuiva care nu v-a mai ascultat niciodata?

Bogdan: "Dutevino reprezinta o muzica de avant garda intr-o continua schimbare, cu nuante si arome diferite care dau nastere unui produs unic, sofisticat si cat se poate de original . Mesajul este sincer, uman, ludic, indecent, eclectic, arogant, sensibil, melancolic, dramatic, amuzant, ironic, autoironic si curajos. Muzica DUTEVINO fuge de cliseul normalitatii si al regulilor impuse, de mimesis, falsitate si conventional. Ea pleaca de la ideea in care arta depaseste barierele psihice, limitele personale si cele impuse de societate, daruind artistului libertate totala de exprimare."

Am dat Copy/Paste din biografie... E cel mai potrivit raspuns.

No.3: Spune-ne o scurta istorie a trupei. Cum au ajuns Anca Belciu, Radu Neagu, Mihai Marcu si Bogdan Diaconeasa sa cante impreuna?

Bogdan: In 2001, impreuna cu Radu, cantam in trupa Crize... iar deseori dupa repetitii ramaneam sa lucram diferite parti incercand sa scoatem ce e mai bun din ele... Fara sa ne gandim la genul muzical ajungeam adesea la linii de bass jazzy, ritmuri Hip-Hop care din pacate ramaneau doar idei... Am hotarat atunci sa facem o trupa, Radu era deja in discutii cu Paul pentru voce, iar eu l-am propus pe Miche la chitara... Am inceput sa compunem intr-o camera din Armeneasca... eram acolo zilnic si cantam, inregistram, ascultam si tot asa zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, locul devenind a doua noastra casa.

Am iesit din camera si am inchiriat o sala de repetitii, am sustinut primul concert in Club A, ne-am mutat in propria sala de repetitii, iar mai apoi Paul a hotarat sa plece. Nu a durat mult pana am gasit un nou vocal si asta datorita tot lui Paul care ni l-a recomandat pe Filip (Sport Sangeros 3). Colaborarea cu Filip a fost una scurta, insa au ramas piese ca 'Aqua', 'Gruv' etc, cu linii foarte bune de voce, pe care le redescoperim din cand in cand. Au existat si cateva concerte live cu Filip.

Odata cu plecarea lui am cunoscut-o pe Anca, cu care am realizat ceea ce asteptam de atata vreme, albumul "0.1 Prototype".

No.3: Anul trecut ati lansat primul album, "0.1 Prototype". Care a fost feedback-ul pe care l-ati primit referitor la acest material? Cine s-a ocupat de artwork?

Bogdan: De artwork s-a ocupat The Branding Society, mai precis foarte bunul nostru prieten Radu Boeru.
Feedback-ul este unul bun, si il asteptam in continuare pentru ca sunt multe urechi care inca nu ne-au ascultat.

No.3: Care este piesa de pe album de care esti cel mai mandru?

Bogdan: E greu sa aleg... Bataia este intre 'Airport', 'Steluta' si 'Equilibrum', dar o sa aleg 'Airport'...

No.3: Cum v-a venit ideea pentru numele trupei? Ne ducem sau venim, pana la urma?

Bogdan: Numele a venit relativ usor, pentru ca la inceput eram usor agitati (in sensul bun), faceam foarte multe drumuri pe aici pe colo sa mai luam un cablu, un set de corzi, o chitara, nu reuseam sa ne gasim unii pe altii (telefoanele mobile erau mai rare pe atunci)... era un Dutevino.

No.3: In concerte au aparut cateva piese noi. Aveti deja planuri pentru un nou material discografic?

Bogdan: Speram sa reusim anul asta sa lansam "0.2 Prototype".

No.3: Despre ce vorbesc versurile Dutevino?

Bogdan: Versurile sunt in ton cu muzica si exprima o multitudine de stari, emotii...

No.3: O intrebare care sper sa nu te deranjeze: castigati ceva din muzica? Sau mai mult investiti decat castigati?

Bogdan: Deocamdata amortizam investitiile... Sunt convins ca in scurt timp vom fi pe plus.

No.3: Chitara bas cu 4,5 sau 6 corzi - pentru ce optezi si de ce?

Bogdan: Folosesc cu 5 si consider ca e o decizie buna. Avand o plaja mai larga de frecvente pot sa "ma joc" mai mult, iar muzica Dutevino are nevoie de contraste, de schimbare, de tonalitati diferite etc... Mi-as dori cu 6, insa cred ca ma depaseste deocamdata... Am sa incerc la un moment dat...

No.3: In anul 2010 crezi ca mai exista ceva care nu a fost facut deja pe plan muzical?

Bogdan: Sunt conviiiins... singura conditie este sa "fii tu".

No.3: La concertul din Mojo am observat un public foarte mixt. Ce public tinta crezi ca are muzica Dutevino?

Bogdan: Ai observat bine, si noi am observat acelasi lucru... odata ce compozitiile sunt largi, mixte, publicul va fi la fel.

No.3: Ce parere ai despre scena underground din Romania? Mai exista formatii pe aceeasi lungime de unda cu voi?

Bogdan: Daca vorbim despre Underground suntem o maaaare familie. Daca vorbim despre trupe care seamana sau cu care semanam atunci eu nu preeaaa mai cunosc. Tu cunosti?

No.3: Ce club ti s-a parut pana acum, din cele in care ai sustinut concerte, cel mai potrivit pentru un concert Dutevino?

Bogdan: Mai avem mult de colindat pentru a putea spune "X e preferatul nostru". Ne-am simtit foarte bine in Control, Mojo, Suburbia, Clubul Taranului, Fabrica, Utopia etc...

No.3: Daca nu ai fi membru in trupa de alternative/pop/jazz Dutevino, ce alt gen ti-ar placea sa canti?

Bogdan: Am in plan un proiect de chitara bass (se pot asculta 3 piese aici) cu care nu ma grabesc si cu care ma delectez ori de cate ori reusesc sa gasesc cateva ore libere, si am inceput un nou proiect bazat pe muzica electro combinat cu chitara bass despre care o sa pot sa va spun mai multe dupa 1 martie. Miche si Radu pot fi ascultati si in proiectul Lemon.

Va multumesc pentru interviu si va astept la un nou concert sa povestim in continuare.

Interviu cu DJ Hefe

Noiembrie 12th, 2009 | By herminedirt

No.3: Hefe, lumea te stie deja de la radio, TV, din presa scrisa sau de pe diverse site-uri… Care a fost prima emisiune pe care ai realizat-o? Cu ce te mai ocupi la ora actuala?

Hefe: Hmm... Prima prima emisiune a fost in anul 2001 cand am ajuns cu ajutorul lui Marika - unul dintre cei mai importanti DJ electro de la noi, caruia ii multumesc si acum ca m-a ajutat sa ajung in radio - la Radio Activ FM in acel an... Acolo faceam in fiecare duminica "Bring The Noise" timp de 3 ore... Am multe amintiri placute de atunci, pe urma am inceput pe MTV cu "Alternative Nation" in 2003, dupa care 2004-2005 "Rockada" pe TVKlumea, 2007-2008 pe UTV cu emisiunea "Bring The Noise" iar acum... pai... ma ocup de "Bring The Noise" pe Music Channel in fiecare luni de la 22:00, mai am pe City FM trei emisiuni saptamanale de vreo 5 ani incoace ("Citypalooza" duminica de la 20:00, "Punk Rock Show" marti de la 24:00 si "Bring The Noise" sambata de la 22:00). Plus pe www.greenchannel.ro in fiecare marti de la 14:00 "Violenta Domestica"... Mai sunt redactor la revista “Sunete” unde scriu lunar si nu in ultimul rand ma ocup de concerte cu Bring The Noise (www.bringthenoise.ro).

No.3: In timpul liber mai canti si in trupa Coma, de care nu s-a mai auzit nimic de ceva vreme. Ne pregatiti vreo supriza sau aveti probleme?

Hefe: Toti membrii trupei iubim foarte mult Coma, din pacate cu trecerea timpului exista anumite perioade in care stam mai deoparte avand in vedere ca fiecare dintre noi lucreaza sau e prins in familie, iar timpul pentru Coma s-a cam diminuat... Sau poate am crescut, habar nu am. Nu cred ca vom renunta pentru ca totul a pornit din pasiune pentru muzica, pasiune pe care o avem si acum, vom continua si vom aparea din nou atunci cand... stelele vor fi din nou aliniate...

No.3: Daca te-ar suna Mike Patton sa iti ceara un album Coma, ce ai alege, “Somn” sau “Nerostitele”? Sau poate “Coma Light”?

Hefe: Hahaha... daca m-ar suna Patton… Hmm, nu stiu, poate “Nerostitele”, pentru ca e Bill Gould acolo.

No.3: Unii rockeri mai conservatori nu prea inteleg ce faceti voi, DJ-ii, acolo la butoane. Da-le cateva nume de DJ de la care sa invete meserie.

Hefe: Intr-adevar, la prima vedere DJ-ul poate nu isi are locul intr-o trupa de rock, si e privit cam “suspect”. Oricum, de foarte multi ani exista trupe care pe langa elementele traditionale (chitara,bas si tobe) au adus multe chestii care la prima vedere nu sunt rock (clapa, viori samd). La fel si DJ-ul poate aduce in sound-ul unei trupe multe lucruri noi. Ceea ce cantam noi poate nu e rock, cu siguranta nu e Iron Maiden sau Slayer, dar daca privim la Incubus sau Deftones o sa intelegem exact care e rolul lui. Ca nume - DJ Kilmore de la Incubus - imi place ce face el acolo... Cu toate ca preferatii mei sunt DJ Premier si Mix Master Mike de la Beastie Boys, chiar daca sunt din alt film. Mai exista o trupa acum aproape 20 de ani pe nume Mordred din San Francisco (cautati pe myspace) care mi-a placut mult de tot si avea un DJ... Asta era prin 1992, poate de atunci am inteles rolul DJ-ului.

No.3: Esti implicat de multi ani in scena underground romaneasca. Cum ti se pare evolutia acesteia in ultimii ani?

Hefe: Scena underground romaneasca este dezastruoasa, in comparatie cu tari din lumea civilizata. DAR in comparatie cu tari din lumea a treia eu zic ca e ok. Exista extrem de putine trupe noi, multe canta aceleasi lucruri la nesfarsit, nu evolueaza absolut deloc si din pacate sunt celebri doar pe cateva strazi din Bucuresti. Este aproape ireal cum pana in 2009 nici o trupa de la noi sa nu reuseasca sa sustina cantari afara, sa se suie intr-un van si sa plece in Europa la fel cum fac si alte trupe de afara (underground) care vin si canta aici. Poate doar Negura Bunget au facut asta, dar cam atat. Si e foarte ciudat acest lucru pentru mine, lipsa de entuziasm a celor care se apuca acum de treaba asta. Fara discutie ca trebuie facute sacrificii si o dedicare totala, dar... no pain no gain.. Cum merge scena? Tot inainte cu mucii pe piept.

No.3: Prin 2001 o trupa underground putea sa cante in Fire Club si cam atat. Acum exista numeroase cluburi si pub-uri, mai mult sau mai putin profesioniste. Exista cateva in care iti place in mod special sa te duci?

Hefe: Mi se pare OK Silver Church, loc unde ma duc cu placere pentru ca totul acolo e ca afara. Imi pare rau ca nu mai exista Hala de muzica (un loc care se anunta ca fiind ceva bun pentru viitor).

No.3: Ai contribuit la aducerea in Romania a unor nume mari precum Faith No More, Sick Of It All, Born From Pain, Deftones, Subscribe, Girls Against Boys, Ignite, Nofx, Madball si lista poate continua. Care dintre concertele in care ai fost implicat ca organizator ti s-a parut cel mai reusit?

Hefe: Sincer sa fiu nu cred ca ar vrea sa stie cineva cate eforturi am facut pentru ca aceste trupe sa ajunga aici, dar pasiunea pentru muzica a facut ca aceste lucruri sa se intample... Iubesc foarte mult muzica si am vrut cu tot dinadinsul sa ajunga si trupele astea aici, care nu ar fi fost chemate de alti organizatori de la noi dintr-un motiv simplu: lipsa publicului. Si bineinteles ca in acelasi timp nu e vorba de nici un castig financiar. Am adus o gramada de trupe, cu multe dintre ele ramanand prieten, ceea ce probabil a fost cea mai mare realizare pentru mine referitor la acele concerte. Sunt mandru si ma bucur ca am reusit sa fac ceva, dar sincer nu stiu exact pentru cine, din pacate... Singura mea problema era la finalul unui show nu pierderea banilor ci ca trebuia sa explic trupelor lipsa publicului pe care ei il au, de obicei, intr-o tara din vest, iar aici lumea cam lipsea...

No.3: Ce trupe ai fi vrut sa aduci in Romania si nu ai reusit?

Hefe: Ceea ce mi am dorit am reusit: Deftones, Nofx si Faith No More, care sunt totodata si trupele mele preferate… Imi doresc sa ii aduc pe Suicidal Tendencies, Life Of Agony si asa ca sa mor fericit poate mi-as dori sa organizez un concert Metallica.

No.3: Ce parere ai despre downloadatul “ilegal”? Crezi ca din cauza asta nu mai cumpara lumea CD-uri?

Hefe: E mult mai simplu sa dai click dreapta si "save as" decat sa dai 10 euro pe un CD, e mult mai simplu cand poate nu iti place atat de mult muzica incat sa vrei sa ai acasa albumul in original. Sincer sa fiu eu daca downloadez ceva si mi place ceea ce aud, fara nici o discutie imi cumpar cat de repede pot albumul original

No.3: De ce crezi ca nu mai vine lumea la concertele din Bucuresti in ultima vreme?

Hefe: La concerte rock de club cred ca te referi pentru ca asa in general lumea mai vine sa vada una alta. La concertele rock/punk/hardcore s.a.m.d. de club, parerea mea este ca nu vine lumea pentru ca nu prea mai exista public, nu ca nu vine pentru ca sta acasa... Din pacate cam astia suntem toti. Nu e OK ca intr un oras de 3 milioane, tu fiind o trupa cunoscuta rock sa consideri ca ai succes daca aduni 2-300 de oameni la un concert de club. E jalnic ce se intampla dar asta e. Probabil ca noile generatii asculta alte genuri de muzica iar la acele concerte e plin, lucru care pe mine sincer nu ma intereseaza.

No.3: Intrarea libera la concerte rock – pro sau contra?

Hefe: Sincer nu prea ma intereseaza pentru ca acest gen de concerte au oricum in program un jeg de muzica, asa ca nu e treaba mea cum vine lumea la bere, mici si Bambi. Daca platesc sau nu e treaba lor. Problema e alta. Ne tot intrebam de ce nu se mai tin concerte in ultimul timp sau de ce dispar trupele noi; e relativ simplu: aproape nimeni nu-i sustine pe cei care inca mai canta si sunt la inceput... Nimeni nu le arata respect lor cat si organizatorilor, milogindu-se la nesfarsit sa fie trecuti pe o lista de invitati chiar daca pretul biletului la concert e echivalentul a 2 sau 3 beri... Sincer nu inteleg de ce se intampla asta, adica, sa nu ai nici macar bunul simt sa platesti un bilet prin care ai putea ajuta trupa la care vii mi se pare o nesimtire. Personal de multe ori m-am confruntat cu aceasta problema, cu acea lista de la intrare “a rusinii” dupa parerea mea in care daca esti acolo arati exact ca nu dai nici macar un scuipat pe ce se chinuie altii sa faca.

No.3: Metallica sau Megadeth? Sepultura sau Soulfly?

Hefe: Il iubesc pe Hetfield mai mult decat pe Mustaine pentru ca datorita lui am inceput sa ascult muzica asta ("And Justice For All" - 1988), deci Metallica fara discutie. Iar despre Max... well... big fan... deci aleg Soulfly sau Sepultura cu Max.

No.3: Ca sa punem si o intrebare foarte agreata de jurnalistii muzicali de pretutindeni: care ar fi cinci albume pe care le-ai lua cu tine pe o insula pustie? Atentie, ai voie sa alegi numai albume romanesti.

Hefe: Albume romanesti… hmm… sincer nu stiu... Nu sunt ipocrit sau ceva dar nu am fost marcat atat de mult de ceva de la noi incat sa iau CD-uri pe o insula pustie. Haha... poate imi fac un mp3 cu mai multe - Implant pentru Refuz - "Oameni Fara Fete", Coma - "Nerostitele", Raku, H8, Ombladon, albumul lui Deceneu - "Operatiunea Monstru”, Junkyard, Amberskin (Targu Mures), Taine si ceva cu Brugner ca o sa mi fie dor de el... .

No.3: Si ca tot suntem la capitolul albume – ce realizari din 2009 te-au impresionat (de la noi sau de oriunde)?

Hefe: Hmm. In 2009... hai sa incercam... Imi place trupa Silversun Pickups, imi mai place ultimul album Fu Manchu, albumul hip hop al solistului de la madball - Freddy, ultimul album Nofx – "Coaster", poate noile albume Alice In Chains si Slayer, ultimele albume Cursive, Mars Volta si Sonic Youth, albumul cel nou al bunilor mei prieteni din Macedonia - Point Blank... Cam asta, asa, la prima strigare.

Interviu cu Petru Gavrila, ex-Luna Amara si Seven

Octombrie 21st, 2009 | By herminedirt

No.3: Petru, pentru multi ai disparut din peisajul muzical romanesc odata cu plecarea de la Luna Amara. Cu ce te-ai mai ocupat dupa acest moment critic?

Petru: Nu cred ca se poate spune chiar asa, nu am disparut ci doar am incheiat cu "ficiorasii" de la Luna Amara... Mai mult, pot sa zic ca am avut mult de lucru dupa acest "divort". Mai precis, am reluat locul de chitarist la Seven si am continuat sa cant si alaturi de mai vechea titulatura "Slut", ca sa nu mai vorbim de faptul ca am avut mai mult timp sa ma ocup de proiectul meu mai vechi...

No.3: Cand te-ai decis sa pleci in Germania si cum ai reusit? Decizia ta a fost influentata in vreun fel de muzica sau ai tinut cont de alti factori?

Petru: Treaba cu plecatu' la nemti a fost foarte, foarte premeditata, astfel ca, impreuna cu Ramona (sotia mea), am decis sa lasam totul in spate si sa ne vedem de treburile noastre... Comic a fost ca bagajele noastre erau formate din trei genti, in doua dintre ele aflandu-se sculele mele (noastre) din tara - singurele lucruri care mai au treaba cu Romania. Dar si ele au inceput sa fie inlocuite. Decizia de a pleca a fost intr-adevar influentata de muzica din Romania dar au existat si alte probleme (multi oameni rai si surzi, hoti, maneaua, televizorul romanesc, berea scumpa, prostia... in general).

No.3: Cum arata scena rock din Germania, comparativ cu cea de aici?

Petru: Nu pot sa-ti raspund corect la intrebarea asta pentru ca dupa un an si ceva nu am vazut prea multe dar la nivel de eveniment, inclin sa cred ca Romania este putin mai dotata... Probabil ai observat si tu ca in ultima vreme au aparut in tara o mana de oameni care chiar fac ceva pentru scena romaneasca iar asta este excelent... Buun... Faptul ca fiecare vrea sa faca bani cat mai multi
este normal, numai ca in tara nu prea exista transparenta la nivel managerial. Nemtii au o scena underground incomparabila cu cea a romanilor, ca exemplu... "FRITZII"... astia au niste sali enorme in care repeta in medie cam 100 de trupe pe zi... si sunt vreo (numai in orasul in care stau eu) 25 de astfel de sali, daca nu ma insel... Practic aici este scena, dar problema e ca "selectia" se face foarte drastic si nu sunt sigur ca e chiar corect.

No.3: Si acum ajungem la cea mai interesanta parte: Electroshock. Spune-ne mai multe despre noul tau proiect muzical.

Petru: Eheeeee... Practic lucrez la acest proiect de prin 1999... hard-motherfuckin' work... Dar e reconfortant sa-l vezi gata... ELECTROSHOCK este (zic eu si multi altii) un "soundtrack for a life time movie". Daca nu sunt oameni care sa inteleaga ceea ce am facut pe acest disc inseamna ca "a insemna ceva... inseamna de fapt absolut nimic"... Adanc nu? Dar asta e! Cu discul asta nu vreau sa demonstrez nimic, vreau doar sa-mi ingadui sa cred ca exista si altfel de exprimare muzicala... ceea ce e foarte greu pentru ca de felul meu
sunt un tip mai conservator...

No.3: Ti-ai dorit dintotdeauna sa abordezi un astfel de sound sau este o directie de moment?

Petru: Asta-i buna... In anii '90, la mine la Zarnesti,
se asculta cam aceeasi "treaba" ca si in restul tarii insa era o gasca de "roacheri" mai batranei care aveau treaba si cu alta muzica (N.I.N.). Astfel, in -exact- toamna lui 1989 am ascultat "Pretty Hate Machine" si am fost terminat... Asa ca nu este un moft sau o chestie temporara...

No.3: Care au fost primele reactii fata de muzica Electroshock?

Petru: "Oaaaa..." (asta a fost prima)... Glumesc...
In tara, prietenii mei se pronuntau pozitiv cand ascultau "lamentarile mele", si aici vreau sa-l mentionez pe singurul care (desi nu a aratat ca este convins de munca mea) a fost martor la cam 75% din productie... Dudu (SEVEN). In rest, motiv pentru care am si decis sa plec, oamenii din tara au fost oarecum reticenti... Aici totul s-a schimbat peste noapte. Am promovat niste piese si reactiile au fost exact cum ma asteptam. Am si ceva propuneri (3) de la ceva case de discuri independente si eu zic ca o sa fie asa cum trebuia sa fie...

No.3: Cam cate piese ai inregistrat pana in prezent? Te gandesti sa lansezi un CD in viitorul apropiat?

Petru: Discul asta e o chestie de decizie... Cate si care piese vor aparea este oarecum nasol pentru ca eu am "terminat" cam 58-60 de piese si toate sunt excelente. Pina la urma cred ca pe album o sa fie cam 12-13 piese, si se numeste "OUT OF MIND"...!!!! Daca ma ajuta Dumnezeu cred ca la sfarsitul anului (2009), o sa vedeti la vanzare materialul, care nu o sa fie ieftin absolut deloc!!!

No.3: Crezi ca ai sanse mai mari in Germania de a te afirma cu Electroshock decat ai fi avut in Romania cu un astfel de gen?

Petru: Tu ce crezi?... Cat am fost in tara nici macar nu m-am gandit o secunda ca am vreo sansa sa lansez un material de genul asta... Aici industria muzicala este foarte selectiva, iar o casa de discuri daca se gandeste sa "semneze" cu cineva, chiar o face in primul rand din considerente strict "calitative", in nici un caz pentru a da lovitura peste noapte. Mai explicit... Daca un material suna bine (si oarecum pe profilul casei de discuri), atunci lucrurile se intampla rapid.
Cacatul mare e ca "kakasele" de discuri din tara promoveaza la gramada silicoane, muzica porno, costume de muzica populara, manele, tralalalala... intelegeti voi...

No.3: Ai de gand sa interpretezi si live noile piese sau vrei sa ramana un proiect exclusiv de studio?

Petru: La inceput, nu am crezut ca se poate canta live cu piesele astea dar am descoperit oameni interesati si cred ca in primavara o sa fie si niste concerte live (poate si in Romania... de ce nu?)

No.3: Am inteles ca mai lucrezi la un album solo, intitulat „Out Of Mind vs. Petru's Choice” by Electroshock. Despre ce este vorba, mai exact?

Petru: Cred ca ai inteles oarecum gresit. ELECTROSHOCK este de fapt numele trupei, a proiectului, iar albumul (in care vocea feminina este a sotiei mele) se numeste "OUT OF MIND". Faza cu Petru's Choice, este intr-adevar un supermoft de-al meu. Mai precis, o sa scot SI un material cu multe chitare si cu si mai multe "solouri", o chestie de orgoliu... Acolo o sa regasiti mai multe feluri de exprimare... prog.-jazz-metal... trala la la... o mixtura de chitare foarte colorate dar si agresive... Mai mult nu-ti povestesc pentru ca este "under construction".

No.3: Canti si la bas, tobe, voce… De ce ai ales ca preocupare principala chitara?

Petru: Consider ca e bine sa cunosti mai multe instrumente, asta pentru a putea intelege muzica privind-o din toate unghiurile. Referitor la chitara, cred ca subiectul asta e oarecum tabu... Sa fac o gluma???? Am ales chitara pentru ca sunt cel mai tare chitarist cu numai 3 degete juma'te! (gluma e gluma dar cine
ma cunoaste stie despre ce vorbesc)...

No.3: Care ar fi cativa chitaristi care te-au influentat in mod special?

Petru: Mie mi-au placut cam toti dar cred ca nu ma pot satura sa-i ascult pe JAMES MURPHY, ANDY LAROCQUE sau tatucu' MALMSTEEN...

No.3: Ai mai urmarit evolutia Luna Amara dupa plecarea ta? Daca da, ce parere ai despre starea actuala a formatiei?

Petru: LUNA AMARA... buna treaba... da... ma holbecai mereu sa vad ce au mai facut, doar am fost acolo nu chiar ca sa fac figuratie. Baietii astia (eu) cred ca fac o mare confuzie dar nu-i de "rangul" meu sa ma amestec... Sincer, cred ca nu exista o directie prea atractiva in ceea ce priveste stilul abordat... Ca sa nu mai vorbesc de versuri... care sunt (doamne fereste) foarte "ingrijite"... NU-mi place absolut deloc, eu sunt "roacher", si nu ma bag la treburi de gagici! Nu vreau sa-i jignesc, pentru ca sunt talentati dar mie nu-mi place si asta e... (iar eu chiar ma cac in gustul omului daca vreau).

No.3: Planuiesti sa te mai intorci vreodata in Romania?

Petru: NU! Iubesc Romania dar sunt si oameni acolo care ma fac sa o urasc.

No.3: Iti pot garanta ca ti-ai creat multi fani in perioada in care ai cantat la Luna Amara. Ce le-ai transmite acestora?

Petru: Ooooooooo... Nu am cuvinte prea multe pentru ei pentru ca sunt sigur ca nu cuvintele mele i-au facut "fani", insa, (OH GOD) pot sa fac poezie pentru acesti oameni. "DACA-TI PLACE CEVA CU'ADEVARAT, PUNE MINA SI IA!"... Fara oameni de genul asta, nici o trupa din lume nu sta pe scena... Eu multumesc fanilor dar ei trebuie sa nu uite ca preocuparea lor principala este sa fie in primul rind critici si apoi consumatori!!!!... Tot pentru fani am si un mic cadou... electropetru@yahoo.com... Asta asa....ca sa mai povestim...

Interviu cu iCoRy

Octombrie 20th, 2009 | By herminedirt

No.3: Spuneti-ne cate ceva despre istoria trupei. In ce an ati aparut, cand si de ce ati disparut de pe scena?

iCoRy: Trupa iCoRy a fost infiintata spre sfarsitul anului 2002 de catre Frankie (chitara) si Willy (voce), formula magica fiind intregita de Döme (bas) si Asterix (tobe). Pe scurt, din 2003 pana in 2006 am cantat cam peste tot, la majoritatea festivalurilor din tara, de la Stufstock-uri, Fanfest, la Peninsule si Top T-uri.

Am luat o pauza in 2006, din cauza unor diferende peste care am reusit sa trecem cu bine si acum suntem gata de iCoRy – part zwei - The Return Of Groovalism…)

No.3: Cum v-a venit idea revenirii? Ce reactii ati primit?

iCoRy: Pai… am vazut ca este la moda chestia asta cu reunirile trupelor vechi preferate (vezi RATM, Limp Bizkit, Faith No More, Lamb) si ne-am gandit sa ne imbogatim si noi conturile cu cateva milioane de dolari din turnee. Vorbind serios, pur si simplu ne-a lipsit trupa. Ne-a lipsit senzatia aia pe care o aveam cand eram toti 4 pe scena si cantam. Cu toate ca fiecare dintre noi a cantat cu alte trupe in aceasta pauza, iCoRy ne dadea “feeling” mai aparte si am vrut sa vedem daca putem sa reinviem acel “feeling”. Si da, raspunsul publicului la concerte (cu toate ca pana acum am avut doar 2, hehe) este unul pozitiv. Vraja iCoRy mai functioneaza inca.

No.3: Cu ce este diferita aceasta a doua perioada iCoRy de prima?

iCoRy: Credem ca in aceasta perioada de 3 ani ne-am schimbat cu totii putin, in bine. Ne-am mai maturizat un pic, am ascultat foarte multa muzica, de toate felurile, ne-am imbogatit vocabularul muzical, am devenit mai buni la instrumente si implicit ne intelegem mai bine pe plan muzical.

No.3: Ati compus piese noi?

iCoRy: Am avut cateva jam session-uri la repetitii, idei sunt de fiecare data cand punem mana pe instrumente. La capitolul compozitie nu am avut probleme niciodata, insa momentan ne concentram asupra concertelor. Suntem de parere ca acolo se vede adevarata valoare a unei trupe.

No.3: Cu ce se ocupa iCoRy in acest moment si care sunt planurile pentru viitorul apropiat si indepartat?

iCoRy: Incercam sa cantam cat mai mult, asta, normal, in functie de cum ne permite timpul, aproape toti avem serviciu stabil si ne e cam greu sa acceptam toate cantarile. Suntem mai mult o “trupa de weekend” ), dar bineinteles facem tot posibilul sa putem onora fiecare invitatie. In privinta planurilor, hmmm… vrem sa terminam albumul pe care am inceput sa il inregistram in 2006. Avem 13 trackuri de tobe trase, deci probabil ca o sa fie minim 13 piese pe album. Deadline deocamdata nu avem pentru ca nu vrem sa ne grabim. Piesele mai mult ca sigur vor fi reorchestrate putin pentru ca am mai invatat niste trucuri intre timp si vrem sa scoatem un album la standardele anilor 2009/2010, nu un album care ar putea suna putin depasit, cu sound 2006.

No.3: Sunt singur ca multi si-ar dori sa va intrebe asta: de unde vine numele trupei si mai ales ortografia (“iCoRy”)? I-ati spune cuiva care a scris simplu “Icory” ca a comis o greseala?

iCoRy: Hihihi…e o poveste mai lunga pe care, daca se poate, nu am vrea sa o reiteram acum, plus ca se gaseste si pe net explicatia veche ). O sa trebuiasca sa inventam ceva mai nou si mai interesant in curand. Pe moment pot zice doar ca ne gandim la variante mai speciale de a explica abrevierea, cum ar fi International Curiosum Of Rocknroll Yuppies. Ortografia iCoRy vine din dorinta arzanda de a ne simti doar un pic mai diferiti de restul trupelor. Adica, arata mai rakenroll asa.

No.3: Pe cand un show si in Bucuresti?

iCoRy: In Bucuresti venim sa cantam in 25 octombrie la festivalul concurs Maximum Rock, la The Silver Church. Speram sa vina cat mai multa lume, ca ne place cu cat mai multa lume.

No.3: Cum arata scena de muzica underground din Targu Mures? Ce trupe ati recomanda?

iCoRy: Scena underground din orasul nostru e destul de diversificata , avem trupe de grunge - Amberskin (www.myspace.com/amberskinmusic), black metal - Cryptal (www.myspace.com/cryptal), thrash metal - Backlash (www.myspace.com/backlashtgmures) etc. Nu suntem multi dar suntem colorati.

No.3: Cu ce trupe romanesti va place sa cantati, sa fiti asociati?

iCoRy: Ne-ar placea foarte mult sa cantam cu Coma candva in viitor, ei fiind una dintre trupele noastre preferate din tara. Ne-ar placea sa MAI cantam cu Godmode, Luna Amara, Guerrillas, Grimus . La urma urmelor, dupa conceptul “guilt by association” ne-ar placea sa cantam cu ORICE trupa care are ceva nou si interesant de zis.

No.3: Printre influentele voastre se numara Limp Bizkit, Deftones, Korn… Crezi ca exista sau a existat vreodata o miscare NU metal in Romania?

iCoRy: Cum de afara ajung doar franturi de “miscari” sau “stiluri”, nu cred ca as putea zice ca a fost un val de nu-metal in Romania. Influente de nu-metal, desigur, s-au putut si se pot simti si acum, noi fiind, cred ca, unul dintre cele mai evidente exemple. Aici as dori sa precizez ca nu suntem siguri ca noile piese iCoRy vor putea fi categorizate ca si piese nu-metal. Nu o sa va facem treaba atat de usoara.

No.3: Ce asteptari poate avea de la muzica o trupa underground din Targu Mures, din Romania anului 2009?

iCoRy: Cu toate ca inca este la moda mentalitatea de rocker exploatat si fara posibilitati de a reusi din cauza industriei muzicale romanesti care scoate preponderent produse vandabile, eu sunt de parere ca este muuult mai usor sa iti promovezi trupa acum decat cu 3 ani in urma. Productia muzicala aproape in intregime se poate rezolva acasa, cu o investitie minima si la o calitate uimitoare, iar promovarea online e cea mai buna si necostisitoare solutie de a iti scoate trupa din anonimat. O pagina myspace, cateva piese, un videclip facut de un amic care se pricepe, cu o camera de 7 milioane, care filmeaza HD si te-ai scos. Desigur nu o sa poti trai din muzica rock, dar ce mai conteaza asta daca chiar iti place sa canti?

Interviu cu Becky Elian

Septembrie 19th, 2009 | By herminedirt

No.3: Becky, what have you been up to since you left Romania?

Becky: Well, I've only just officially moved to Canada last Monday! I've been traveling around since June. I was back home in London for a month finishing exams, and then flew to Canada for 8 weeks to record a demo with my new band, “What She Said”, as well as sort out where I'll be living and working. I also traveled around Canada, did a bit of sightseeing. I went up to Niagara Falls with family, saw most of Toronto, met old friends in Montreal and recorded in Windsor. It was a blast! It's all documented on my blog: http://thisisbex.blogspot.com.

No.3: You were back for a few weeks in Romania last month. How was your trip?

Becky: I came back to Romania to pack up my stuff, sort out my visa and say goodbye to friends and family. I had a really great time, partying with friends and going out every night. A lot of my friends are also leaving the country, so we were all in the same boat.
It was a bit sad, because I know I won't be seeing everyone for at least a year, but at the same time, this is a great opportunity.

No.3: What do you think about the new Dekadens line-up?

Becky: It will always be a little bit strange when someone else is singing the songs you were part of, with the guys you were up on stage with for 3 years. Having said that, Roxana is a great choice for Dekadens, and has a good voice. I'm happy they found a lead singer that fits the band in such a short space of time, and I hope they go on to do bigger and better things.

No.3: How do you feel when you look back at the Dekadens period?

Becky: Nothing but good vibes. We achieved a lot in a short space of time, from recording an album, shooting a music video, playing the biggest festivals in Romania, to traveling around the world!

No.3: How’s the music scene in Canada compared to the one here in Romania?

Becky: I find the music scene here in Canada very receptive. Almost everyone here is involved in music in one way or another. Everyone's interested in hearing new bands play, and there are so many opportunities for bands.
Every now and then in Toronto, I grab my acoustic guitar, and play at open mic nights with my roommate Mark and get great feedback. Infact, we plan to do a marathon of gigs next week. It doesn't really work like that back in Romania.
Unfortunately, a lot of people are saying the Romanian music scene is dying. To some extent, I have to agree. Not very many people are interested in seeing local bands play, concert attendance has dropped, and word does not get around about new bands anymore.
On top of that, a lot of bands are quitting or are losing band members. It's such a shame.

No.3: What bands have you been seeing live there?

Becky: The best concert I've seen so far was the free Broken Social Scene gig at the Harbourfront Center last August. So many people showed up! Feist, Emily Haines, Amy Milan, and some other members from Metric and Stars also played alongside Broken Social Scene. They played for 3 hours and didn't want to stop! Really, really good show.

No.3: Now, tell us about your new band - What She Said. How would you introduce/describe it to someone?

Becky: What She Said is an organic synthpop music collective which is based in Windsor, right on the border of Canada, next to Detroit, USA. We consist of a range of musicians, with different experiences in a number of genres, from rock to jazz. We've got Fayze Sassine on bass, Phillip Whitfield on keyboard and guitar, Adam on drums, and Kero chopping live drum beats on the occasional track. Right now we're putting together an album, we've got 7 tracks, and more coming up very soon! You can check us out on: http://www.whatshesaid.ca . We've got our upcoming single, “Sounds on the Radio” on there as a preview track, and we'll be shooting a video very soon.

No.3: How did you come up with the band name? That’s always a tough choice.

Becky: The band is named after the track “What She Said” by The Smiths. We're all big fans of 80s bands, such as The Smiths, New Order, Berlin, etc. As we were going through songs, the song title just popped out and made sense. Plus it is an awesome song!

No.3: What is your contribution to the band? Vocals and lyrics only, or are you playing an instrument also?

Becky: I've been writing the vocal lines and lyrics whenever we do a studio session. Our songs usually get finished in about 4 hours! At the moment, I'm doing just vocals. But when we start playing live, who knows?

No.3: Have you played any gigs yet?

Becky: Nope, not yet! Like I said, I've been playing acoustic sets back in Toronto. We're focusing on recording and finishing an album. We're also planning to start playing live gigs in November.

No.3: What are you guys planning for the near future?

Becky: Getting our album out, playing live shows, and shooting a video for the time being.

No.3: Are there any musical similarities between Dekadens and What She Said, or is it just Becky that they have in common?

Becky: There are absolutely no similarities whatsoever. I even sing differently on these tracks!
I love the sound of synth, and tried to integrate that into some of the post-Kill and Tell stuff with Dekadens. But this is very, very different.

No.3: Are you content with What She Said’s musical approach? Is this what you’ve been searching for?

Becky: I was definitely looking for a change, and I'm happy with the result. I was looking for a more mature sound, and a step away from punk, into a more 80s revival sound, and I got it!

No.3: Any chance for a What She Said live show in Romania?

Becky: It's very possible. But a tour around Romania or Europe would have to be on the cards. Flying to Bucharest to play one show would be a bit of a waste. Once we perfect our live shows, and play a few gigs in Canada, why not?

Interviu cu Marcel Hosu de la Alternativ Quartet

Septembrie 18th, 2009 | By herminedirt

No.3: Alternativ Quartet este o trupa despre care nu se stiu prea multe, deocamdata. Spune-ne cateva date biografice despre trupa.

Marcel Hosu: Istoria noastra incepe in anul 2007, in orasul nostru de provenienta Bistrita. Prima sala de repetitii, sub numele Alternativ Quartet, a fost in schimb la Cluj, unde am compus mare parte din repertoriul nostru actual. Inainte de 2007 am mai cantat in aceasi formula sub un alt nume (Bismark) timp de 2 ani. Trecand de la o etapa la alta am ales sa ne schimbam integral repertoriul si sa abordam alt stil.

No.3: De unde isi inspira Alternativ Quartet muzica?

Marcel Hosu: Nu avem o sursa de inspirate explicita. Cred ca ne inspiram din tot ceea ce ne inconjoara (carti, oameni, filme, natura, muzica), dar mai ales din interiorul nostru. Folosim muzica in principal pentru a ne elibera gandurile si trairile.

No.3: Ce se ascunde in spatele numelui trupei? Are o semnificatie aparte?

Marcel Hosu: Ne-a placut ideea de a ne alege un nume care sa comprime ceea ce suntem noi defapt, patru tipi care canta rock alternativ. Pe de alta parte alternativ nu provine numai de la stilul Alternative ci si de la „ceva mai diferit” un Quartet putin mai altfel.

No.3: Cine se ocupa de partea lirica? Ce teme abordati in versurile voastre?

Marcel Hosu: Toti avem o contributie mai mica sau mai mare in ceea ce priveste partea lirica a trupei si ne place sa ne asumam creatia in mod egal.
Abordam in general teme si motive relativ dificile: vicii, vise, culori, dezumanizare, revelatie, spiritual, dar am ales sa ne concentram un pic mai mult atentia asupra unui lucru destul de neglijat in timpurile noastre: Linistea.

No.3: Cum ati cataloga formatia Alternative Quartet in ceea ce priveste stilul muzical abordat?

Marcel Hosu: Nu ne place sa catalogam formatiile in binecunoscutele categorii muzicale si multimea de stiluri existente.

No.3: Care ar fi cateva influente importante pentru muzica voastra?

Marcel Hosu: Trupa are ca influente muzicale un substrat de Hard Rock progresiv regasit in trupe gen Pink Floyd (era: Roger Waters), Led Zeppelin, muzica psihedelica (Syd Barret) si instrumentala (Mike Oldfield); toate aceastea combinate cu muzica contemporana (Tool, A Perfect Circle, Nine Inch Nails) si cu un pic de Post-Rock (Mogwai). Sa nu uitam si de vecinii nostri Kumm si Luna Amara care au fost niste modele pentru noi.
Din punct de vedere al versurilor trupa a fost influenta de Jim Morrison, Ion Barbu, Nichita Stanescu dar si de alti poeti mai mult sau mai putini celebri, adaugand instrumentalului texte ermetice, ambigue cu o melodicitate proprie.

No.3: Cate concerte aveti la activ? Care crezi ca au fost cele mai importante/ reusite ?

Marcel Hosu: Nu avem prea multe pana acum. Ne-am petrecut foarte mult timp in sala de repetitii pana sa iesim pentru prima oara in public. De atunci am cantat cu trupele: Klimt 1918, Luna Amara, Travka, The :Egocentrics etc. Unul dintre cele mai reusite concerte a fost chiar primul pe care l-am sustinut datorita locatiei inedite, o fosta Sinagoga. Tot in top se afla si cel mai recent, la scena Goblin&Gulag de la festivalul Stufstock unde am impartit scena cu Tep Zepi si Godmode.

No.3: In ce orase ati cantat pana acum? Cand va vedem si in capitala?

Marcel Hosu: Nu am cantat decat in Bistrita, Cluj si Vama Veche pana acum dar speram sa mergem la Timisoara cat de curand (asteptam un concert cu The: Egocentrics). Vrem sa venim si in capitala dar nu am avut niciodata ocazia.

No.3: Anul acesta ati cantat pentru prima oara la Stufstock. Cum vi s-a parut experienta si, mai ales, feedback-ul publicului?

Marcel Hosu: A fost o experienta cu totul inedita pentru noi. Ne-am simtit foarte bine, publicul a fost excelent chiar daca am fi preferat sa vina in numar mai mare.

No.3: Ce parere aveti despre scena underground din Romania si, in particular, cea din Cluj Napoca?

Marcel Hosu: Cred ca muzica din scena underground este foarte buna, interesanta si diversificata (de la stoner-rock/psihedelic pana la Funk de calitate si muzica electronica indrazneata). Numarul de trupe care activeaza este imens. Din pacate, chiar daca concertele se tin in lant, lumea se indreapta catre alte directii. Cred ca de vina e lipsa de promovare a trupelor care nu au fonduri suficiente.

No.3: Cam cate piese aveti pana la ora actuala? Planuiti sa inregistrati vreun material discografic in viitorul apropiat?

Marcel Hosu: Avem un repertoriu de aproximativ 15 piese si planuim sa demaram niste inregistrari toamna asta. Speram sa le punem sub forma unui album pe care il vom publica gratuit pe site-ul nostru care se afla momentan in constructie.

Interviu cu Mihnea Blidariu, de la Luna Amara, despre Stufstock

Septembrie 5th, 2009 | By herminedirt

Mihnea Blidariu, solistul, chitaristul si trompetistul Luna Amara, a fost si cel care s-a ocupat cu organizarea concertelor la scena Goblin'n'Gulag din cadrul Golden Stufstock 2009. Am stat de vorba cu el, inainte de inceperea concertelor, despre scena mica si Stufstock, in general.

No.3: Ai putea sa ne vorbesti putin despre Stufstock-ul de anul acesta, despre organizare si alegerea trupelor?

Mihnea: La un moment dat, pe la inceputul anului, am vorbit cu oamenii care organizau de obicei Stufstock-ul si m-am oferit, daca vor, sa ma implic in organizare si sa ma ocup de scena ...alternativa - nu imi place sa spun scena mica, ma enerveaza ideea de scena mica si scena mare. In fine, multa vreme nu s-a stiut exact daca festivalul se tine sau nu se tine, si cand s-a hotarat pana la urma ca va avea loc, m-au sunat si mi-au zis: uite, ai mana libera sa te ocupi de scena a doua... Si m-am ocupat.

No.3: Cat de diferit e Stufstock-ul de anul acesta fata de celelalte, din punct de vedere al organizarii si atmosferei?

Mihnea: Stufstock-ul e asa cum a fost Stufstock-ul la inceput: fara nume internationale, 100% romanesc si la scena mare, ceea ce e un lucru bun, la urma urmei trebuie sa ne promovam trupele romanesti...

No.3: Va intoarceti la origini, practic.

Mihnea: ...ne intoarcem la origini: pe plaja, cu intrarea libera. S-a considerat ca, fiind un an de criza, oricum nu se putea face mai mult de atat, si s-a facut, asa, mai mult din dorinta si ambitia de a se face Stufstock-ul in continuare si anul acesta, de a nu lasa sa treaca un an fara o editie Stufstock. Si cam asta a fost chestia. Despre scena de la Goblin, de care ma ocup eu, cum am mai spus, nu o privesc ca pe o scena mica, o privesc ca pe o scena alternativa unde se intampla lucruri cel putin la fel de interesante ca si pe scena cealalta, de pe plaja. Am incercat sa aleg trupele fie in functie de stilul pe care il cantau, adica am cautat lucruri care se canta mai rar in Romania, cum ar fi stoner rock-ul si psychedelic-ul celor de la Alternativ Quartet, sau nuanta de grunge a celor de la Tep Zepi, sau disco funk-ul celor de la Nuage si asa mai departe. Deci, toate sunt trupe interesante sau trupe cu o atitudine foarte pozitiva, chiar daca sunt trupe tinere, cum e cazul cu Blood Print sau Evo.

No.3: Dar pana la urma e nevoie de astfel de trupe si e nevoie ca ele sa fie promovate.

Mihnea: Da, bineinteles, speram sa vina si lume, pana la urma.

No.3: Ce parere ai despre lipsa publicului?

Mihnea: La urma urmei traim in capitalism si asta ne mananca nervii. Suntem la concurenta si cu Tuborg Green Fest - Guano Apes, Stefan Banica Jr. (rade), combinatia perfecta - Leonard Cohen e tot in seara asta la Bucuresti. Asta este, lumea alege. Mai ales ca nu pot sa ma supar ca lumea se duce la Cohen, e totusi Leonard Cohen pana la urma, si nici ca se duce la Guano Apes. Dar asta e, indiferent de cata lume vine, noi in underground avem un principiu - cantam la fel de bine si la trei oameni si la trei mii de oameni, nu avem nicio problema cu asta.

No.3: De ce ambitia aceasta de a tine Stufstock-ul? Fan Fest-ul, de exemplu, nu a mai avut loc in 2009.

Mihnea: Spre deosebire de Rosia Montana, Vama Veche nu s-a salvat. Si acum suntem in situatia in care de fapt, daca stam sa ne gandim bine, Stufstock-ul este singurul moment din an in care Vama Veche apartine cu adevarat celor carora le apartinea mai demult, cand era un sat de rockeri hipioti, oameni de cultura, si asa mai departe. Si acum s-a ajuns ca tot anul sa apartina altor oameni si intr-un singur weekend sa ne apartina cu adevarat noua, ca pe vremuri. Rosia Montana s-a salvat prin festivalul Fanfest, iar Fanfest-ul nu s-a mai tinut, pentru ca era un festival de protest pro bono, care nu isi mai avea rostul de a fi pro bono din momentul in care si-a atins scopul. Anul acesta s-a luat o pauza si din motive de oboseala, in primul rand, pentru ca toti cei implicati in organizarea Fanfest-ului erau oameni care aveau si alte joburi si chestia asta o faceau voluntar. Deci, am luat o pauza tocmai pentru a ne gandi in ce formula putem continua Fanfest-ul pe viitor, pentru ca am vrea sa-l continuam.

No.3: E chiar atat de greu sa organizezi fest-uri bune la noi in tara?

Mihnea: E un volum de munca foarte mare; si eu am facut doua editii din Fanfest si acum m-am implicat in editia asta de Stufstock. Nu stiu sigur, dar cred ca e mai greu sa faci un festival pro bono si mai ales in varful muntelui. Pentru mine, Rosia Montana a fost o experienta foarte frumoasa dar si foarte obositoare. In rest, pot spune si din ce am vazut ca artist participand la alte festivaluri, cantand, ca volumul de munca este impresionant, dar atata timp cat sunt oameni de calitate, care stiu ce au de facut si exista coordonare si comunicare, nu e asa de greu. Depinde de cat de profesionist esti. Momentan consider ca cele mai profesioniste festivaluri din Romania sunt Artmania, Peninsula, Bestfest si Stufstock.

No.3: Sunt suficiente?

Mihnea: Unii considera ca e suficient. Eu zic ca, la urma urmei, ar mai trebui, pentru ca suntem o tara de 20 si ceva de milioane de oameni. In Ungaria, de exemplu, se intampla mult mai multe festivaluri. Exista si la noi un numar semnificativ de festivaluri mai mici, care merg bine, fest-uri foarte longevive cum e Top T, la Buzau. Asa ca sunt destule, dar s-ar mai putea vreo doua, trei.

No.3: Legat de Luna Amara, ce planuri de viitor mai aveti? Ati lansat un album, ati avut si concerte de promovare a acestuia...

Mihnea: In toamna vrem sa mai mergem in niste orase sa mai lansam albumul - pe la Bistrita, pe la Resita, Satu Mare...

No.3: In Republica Moldova?

Mihnea: In Chisinau am vrea sa mergem foarte mult, mai ales ca acum au pierdut comunistii si o sa scoata vizele. Mai compunem si pentru urmatorul album, care speram noi ca o sa iasa la anul candva.

No.3: O intrebare care nu are neaparat legatura cu Stufstock-ul - ce parere ai avut cand ai aflat ca Alexandru Vakulovski a fost expulzat?

Mihnea: Va dati seama ca nu am avut o parere buna. (rade)

No.3: Crezi ca se va mai putea intoarce?

Mihnea: Nu cred. Pentru ca Alexandru a fost expulzat nu din cauza vreunei erori legislative, ci pentru ca asa e legea. Legea e proasta, dar asa e legea. Si daca asa e legea, singurul mod in care am putea sa il ajutam e sa o schimbam, iar pentru asta sunt prea putini romani dispusi sa faca ceva pentru fratii nostri de pest Prut, din pacate.

Interviu in exclusivitate cu Victor Ferezan, despre despartirea Tep Zepi

August 4th, 2009 | By herminedirt

No.3: Victor, ne asteptam la o despartire imediat dupa plecarea lui Bogdan, insa in nici un caz ACUM. Ce ne poti spune despre hotararea voastra?

Victor: Cred ca este cea mai corecta. Tep Zepi a fost ACEL grup. Astazi, ne intereseaza directii noi, vrem sa ne diversificam ca muzicieni, ca experiente. Nu inseamana ca abandonam muzica de pana acum. Sunt melodii care vor fi cantate, probabil, mai departe, de noi, in diverse formule sau proiecte. Si mai ales, nu ne rupem. Este un proiect pe care il punem in cui. Si trecem mai departe.
Ar mai fi ceva. Obiectiv, nu stiu cat de benefic era pentru Petra sa continue in formula asta. Petra este un muzician excelent si imi face mare placere sa lucrez cu ea. Nu imi face placere ca este comparata cu Bogdan (de care imi e dor ca prieten si muzician). Unii au mers mai departe chiar si au acuzat-o voalat de incheierea proiectului. Stupid.

No.3: In momentul in care incepi o trupa in Romania, nu poti sa speri la prea multe - sa fim realisti. Ce asteptari ati avut VOI cand ati pus bazele Tep Zepi, in afara de a face muzica buna?

Victor: In Romania, cu mici exceptii, nu traiesti din muzica in sistemul underground. Traiesti deci, doar pentru feedback. Este o mare problema in Romania. Publicul isi ignora complet rolul pe care il are la un concert. Nu te poti duce acolo (daca te duci), sa stai ca lemnul si sa mai si critici, eventual. Noi nu mai stim sa ne distram, ca tineri, serios acum. Toti casca gura la Rock am Ring; “ce concert, ce trupe, cati oameni”. Voi ati vazut CE fac aia in public? Ati vazut cum trimit energie catre scena, ca sa primeasca, la randul lor, totul, de la muzicieni? Este foarte usor sa stai deoparte si sa critici. Implica-te! La noi, din pacate, s-a conturat un profil nociv scenei. Pustii care stau in fata PC-ului, nu a scenei, si critica. Mi-e greu sa cred ca este benefic cuiva. Mai ales ca scena noastra este in faza incipienta, inca. ACUM ne formam ca muzicieni, ca public (si ca organizatori, evident). Trebuie sa tragem toti in aceeasi directie daca vrem sa avem ceva ok aici.

No.3: Care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat?

Victor: Lipsa de profesionalism si reticenta, duse la extrem. Daca incropesti un eveniment si nu te tii de cuvant in fata muzicienilor, esti in culpa. Daca mai esti si virulent, esti chiar nesimtit. Daca mai arunci si cu pietre in cei care chiar sunt nevinovati, meriti clar un sut in partile care iti lipsesc. In ceea ce priveste publicul, am spus deja. M-am lovit de situatii ireale – oameni care critica trupe fara sa stie cum suna de fapt, doar pe baza a ceea ce a spus o data un amic despre trupa respectiva etc.

No.3: Cum crezi ca ar putea fi resuscitata scena muzicala din Romania? Care sunt principalele ei defecte?

Victor: Uuuuuuuu, aici e greu, serios. Principala problema este ca majoritatea nu percep existenta unei probleme. Sau, daca o fac, o vad in curtea altora. Uite, cand faceam Urban Blast – pe care il vom relua din toamna – principala noastra preocupare, la finalul zilei, era sa onoram toate contractele, dupa ce stiam ca am facut tot ce era in rest (cu organizarea). Deci, era ok pt noi sa venim cu bani de acasa ca sa fie ok pt toti, iar eu imi acopeream ulterior investitiile. Si nu am iesit niciodata pe minus. La noi, stii cine mai face asta? Hefe si cei de la Fanfest. In rest, nimeni nu este dispus sa renunte la aroganta. Pacat.

No.3: Crezi ca stirea despartirii Tep Zepi va aparea in vreo publicatie mai “importanta”? Ce sustinere ati primit de la mass-media de-a lungul activitatii?

Victor: Nu stiu daca cineva va prinde asta acum. La noi exista o latenta fenomenala. Sunt oameni care plang despartirea unor trupe la cateva saptamani dupa ce asta are loc. E ok, atunci au auzit ei. Nu exista cultura unei scene aflate in coeziune, cum spuneam. Media de la noi ne-a tratat ok. S-a scris despre noi in mai toate cotidianele centrale, si inca foarte ok.’ Retrofestish’a fost apreciat in primele 14, 15 albume ale anului cand a aparut, de un ziar central. Din peste 70 de albume ale anului. Media nu ne-a criticat niciodata, desi ar fi avut dreptul cateodata.
Sunt, in media, muzicieni “cu state vechi”, pe care eu personal ii admir sincer. Faptul ca ei, ca si colegi mai apropiati mie ca varsta si realizari, ne-au felicitat pentru munca noastra, conteaza enorm. Pana la urma, daca la laude se rezuma scena romaneasca, este fenomenal ca un om cu 30 de ani de muzica la activ sa iti asculte si sa iti aprecieze albumul selfproduced.
Cat despre media din underground, aici exista cateva mentiuni. Nu orice blog personal se erijeaza intr-un organ de presa. Eu fac presa la cel mai inalt nivel de 6 ani. Si deci pot arunca o privire critica aici. Varfurile, in underground, care pot oricand fi comparate cu media centrala, pot fi numerate pe degete. Am tot respectul pentru cei care fac asta, singurei, fara fonduri si sustinere, si o fac bine. Tot respectul.

No.3: Plecarea lui Bogdan este in vreun fel responsabila pentru ceea ce se intampla acum? A subrezit temeliile Tep Zepi?

Victor: Nu. Am prins cateva speculatii tare haioase despre treaba asta, departe rau de adevar. Bogdan este psiholog, la inceput de cariera si, ca si pe mine acum multi ani, o slujba in care faci ce vrei te captiveaza. Asa ca energia lui era canalizata in special catre ce facea la cabinet, cu oamenii pe care ii ajuta. Cand faci ceva care iti cere toata seva, tinzi sa nu mai ai energie pentru o trupa, care este tare solicitanta. Decizia i-a apartinut complet lui, care stie cel mai bine cum sa isi gestioneze timpul.

No.3: Cum ti s-a parut colaborarea cu Petra? Ce parere a avut ea despre despartire?

Victor: Noi punem punct unui capitol. Vava si Mihnea si Vlad si Petra si Bogdan si cine mai vrei tu, exista in continuare si nu exista nicio ratiune pentru care nu am mai colabora. Petra este excelenta, iar pe scena imi da foarte multa energie. Este o placere sa cant cu ea. Cat despre adormirea Tep Zepi, Petra respecta decizia.

No.3: Esti multumit de “Son Of A Dollar And A Song”? Este demn de a ramane singura dovada palpabila a ceea ce a fost Tep Zepi?

Victor: Sunt mai multumit de vinil. Este o bijuterie rara. La fel, clipul. Stii, daca nu esti Holograf, nu intri pe MTV si lumea nu vede un clip care, daca era facut pentru Holograf, costa enorm. Dar este ok. Cred ca principalul castig aici este acela ca am avut ocazia sa lucrez si sa cunosc foarte multi oameni talentati. Si asta este revigorant. Ar fi si mai placut daca oamenii astia ar primi recunoasterea pe care o merita.
Cat despre album, este un produs 100% al unor pusti, si sunt mandru de el.

No.3: Petra ramane cu The Others, Mihnea cu Luna Amara, despre Vlad am inteles ca isi va cauta alta trupa… Ce planuri de viitor are Victor Ferezan?

Victor: Multe. Primeaza media, acum, pentru mine. Dincolo de slujba, scot o revista, pun la punct relansarea festului Urban Blast, scriu 2 carti, deschid un studio, cu Mihnea, si planuiesc 3 proiecte muzicale. Acum, sper ca macar unul sa iasa pe scena, nu de alta, dar ziua are doar 24 de ore.

No.3: Ce concluzii ar trebui trase din episodul Tep Zepi? Ce sa inteleaga fanii vostrii, putini din punct de vedere cantitativ, dar peste medie din punct de vedere calitativ, din povestea voastra fara happy-end?

Victor: Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu presupun ca fanii nostrii sunt din start mai buni ca cei ai altor trupe. Cat despre acest episod, mi-ar placea sa ramana in amintirea celor care au luat parte la el ca ceva pozitiv. Pentru noi, asa a fost. A fost o excursie interesanta si plina de invataminte. Pentru publicul care ne-a ascultat, ar trebui sa fie la fel. Au avut parte de muzica pe care o vroiau, aici, in Romania, deci se poate, este o idee care poate fi urmata. Acum, obiectiv, pentru mine, sunt trupe mult mai mari care nu mai canta din diverse motive, vezi Firma. Pentru altii, Travka, Oliver, Coma, Bio, cu aparitii periodice sau complet sistate. Sunt muzicieni cu interese diverse si trebuie respectati ei, si interesele lor. Este un val calitativ bun, cred eu, si deschide calea altuia, care va cuprinde muzicienii noi si vechi. Ce este important este ca exista, aici, idei bune. Ne mai trebuie urechi si ochi si maini si gura. Si deschidere la nou. Toate, in public.

Interviu cu Roxana Mocanu de la Dekadens

Iulie 21st, 2009 | By herminedirt

No.3: Roxana, ai avut deja 3 concerte alaturi de noua ta trupa. Cum ti s-au parut?

Roxana: Alexandru, as putea sa iti povestesc despre momentele astea 3 pana la urmatorul concert. Si totusi, iata varianta mai scurta:
Tinand cont ca am urcat pe scena amfiteatrului asteptand complet dezorientata sa aterizeze un elicopter la cat loc era, si ca nu prea imi simteam picioarele, si ca nu mai auzeam nimic decat omuletii nervosi dintre urechi care spuneau ceva de genu „o sa te faci de toata jenaaaaa !!!”, si ca mi se usca gatlejul la fiecare cuvant pe care nu-l puteam contura in directia microfonului, si caaa... intelegi, in mine era infernul. Dar unul prea misto ca ma feresc de el.
Cumva am supravietuit si nu mi s-a parut aiurea ca m-am consumat atat pentru un public pitit pe 3 randuri. Am dat-o p-aia cu ”saru' mana mamaaa!” de pe scena, dar inainte de asta am inceput cu microfonul oprit, am auzit monitorul lui Mihai mai bine decat pe al meu in cea mai mare parte a cantarii, a fost fix cum trebuia pentru primul (meu) concert. O amintire draga de altfel prin incarcatura ei comica.
Al doilea a fost cel din Bitola, Macedonia, unde m-am simtit mai mult ca un turist decat ca o individa venita sa puna osu' la treaba, asadar a fost relaxant si mult mai asemenator felului in care ar trebui sa se comporte o trupa in proces de inchegare pe scena. Publicul a fost simpatic si parca il confund cu o singura prezenta fizica, una la varsta copilariei care priveste zambind si te asculta curioasa. Probabil asta nu ne-a intimidat. Cred ca si masculii trupeti s-au simtit la fel de relaxati ca mine in seara aia.
La concertul de vineri seara din Control nu am avut spatiu pe masura energiei acumulate in asteptarea lui. A fost cam primul, primul pe bune, concertul care trebuia sa lamureasca prezenta mea in trupa si sa dea un indiciu despre ce se va intampla de acum inainte. Seara a fost exact cum trebuia: cu prieteni, cu straini placut surprinsi, cu heirup, cu mare chef, cu elefanti, cu descatusare, cu emotii, cuuuuu... bis! Da, ce straniu a fost sa-l aud strigat si cat de bine a iesit! Cand am coborat de pe scena am facut piruete printre personaje care, evident, nu se asteptau sa vada juma de metru de blonda agitandu-se asa in seara aia, si care, cu ochi mirati si palme pe spinare m-au servit cu cele mai sincere "Bravo baaah !!!" si "Ti-a iesit, esti nebuna!

No.3: Debutul cu Dekadens nu a fost intr-un context tocmai potrivit. Cum ai reusit sa te descurci in conditiile din parcul Lia Manoliu?

Roxana: In Parcul Artelor stiam de ce ma duc si cum o sa iasa. Ideea e ca, exact cum zicea Jan, oricat am fi repetat la sala si oricate scenarii mi-as fi facut eu despre cum trebuie sa dau intr-un live, tot live-ul in sine este pregatirea propriu-zisa. Si asa a fost: un inceput, cu ezitari, cu probleme tehnice, cu emotii si frumoase, si usor macabre. Era necesar sa dam concertul asta ca sa inceapa ei treaba cu mine. Aparent lucrurile se aranjaza frumos de la o incercare la alta si Parcul Artelor ramane un episod personal de tipul „my first time” si cam atat.

No.3: Erai o ascultatoare Dekadens inainte sa faci parte din trupa? Ce parere ai despre fosta solista, Becky Elian?

Roxana: N-am ascultat Dekadens inainte sa ii cunosc pe baieti. Am facut-o pur informativ si pentru a invata cateva piese cand mi s-a confirmat ca ma duc sa dau proba la ei. Oricum nu m-am dus acolo crezand ca or sa ma „pastreze” asa ca nu am facut prea multe sapaturi in ceea ce priveste albumul sau marturiile iutubiste cu ei. Din cate am vazut, Becky isi facea treaba destul de relaxat si sigur, ceea ce am inteles ca prindea. Nu am o perceptie foarte bine conturata despre ce insemna Dekadens inainte de mine, cum le mergea in raport cu receptorul, publicul vesnic adolescent de pe la noi si nici despre Becky. Pentru mine viata trupei asteia a inceput de cand mi-au zis „ Ha, esti a noastra de acum si te vom exploata dupa poftele orgoliilor noastre de huligani! „. Dupa care Jan a ras malefic. Nu, nu a fost asa, dar ar fi putut foarte bine sa fie ).

No.3: Crezi ca venirea ta va determina vreo schimbare notabila in ceea ce priveste stilul muzical?

Roxana: Stilul Dekadens e un buchetel de elemente foarte frumoase care dau bine impreuna, si cel putin deocamdata nu vad ce anume mi-as dori diferit. Schimbarea va veni probabil treptat, in functie de contributia fiecaruia si de felul in care ideile noastre se pupa sau nu.
Poate pentru ca ascult muzica la modul total aleatoriu si sunt deschisa multor genuri care n-au nicio treaba unele cu altele, se pot intampla ambele lucruri: fie sa accept directia pe care ar vrea sa o ia baietii, fie sa fiu extrem de priceputa incat sa le induc nesimteste elemente si idei noi.

No.3: Ce ne poti spune despre piesa pe care ati inaugurat-o in Control? Cu ce ai contribuit la ea?

Roxana: Piesa noua se numeste „We're alright!” si am o parere extraordinara despre ea tinand cont ca eu am compus minunatie de versuri si frumusete de linie melodica! Hap! N-am crezut ca ma pricep si la asta dar se pare ca in curand, cu Dekadens imi voi descoperi toate veleitatile surprinzatoare. Instrumentalul l-am primit de la baieti la un moment dat si mi-a cam fost frica de el si de ideea de responsabilitate pe care o presupunea. Pana intr-o zi in care aveam tot timpul liber inainte de repetitii si am ochit icoana respectiva pe desktop.
A fost un chin oribil. Mi-au venit enspe mii de linii si versuri din care nu mai intelegeam nimic si a durat enorm pana le-am pus cap la cap pentru a forma ceva digerabil. A fost ... ce cuvant sa bag aici... magistrala intalnire a ideii mele cu urechile baietilor! Nu de alta, dar nu cred ca se asteptau sa fiu in stare de asa ceva:)).

No.3: Care dintre piesele vechi Dekadens iti face cea mai mare placere sa o canti?

Roxana: De pe primul album imi place sa dau You know, Devils si Midnight Star, fix in ordinea asta. Imi plac povestile, imi plac cuvintele care ma ajuta sa simt piesa si nu doar sa o turui, si piesele astea sunt niste colaje de imagini care te cam fura.

No.3: Ce muzica asculti, in general? Sunt ceva trupe romanesti care ti-au atras atentia in mod special?

Roxana: In general ascult...muzica! Multa, nu ma opresc niciodata, nu o adun, nu fac cult din nimic, o consum ca pe aer. Poate nu e o atitudine buna de promovat, tinand cont ca acum sunt in randul celor care isi doresc ca publicul sa se opreasca asupra lor si sa ii iubeasca, dar relatia mea cu muzica nu se poate baza pe nimic egoist atata timp cat o impart cu restul omenirii si cat timp piesa aia megatare de la Birdy Nam Nam, si aia de la Hot Hot Heat, si aia de la Uh Huh Her, sau ale altor trupe cu nume usor de retinut prin repetitia cuvintelor ), n-au fost scrise numai pentru mine. Desi... ar fi fost o treaba!
De la noi, la fel, nu pot sa zic ca ascult anumiti cantaciosi, cat pot sa spun ca imi sunt dragi, simpatici, tocmai pentru ca sunt de-ai nostri si pentru ca fac muzica stoarsa din stari misto care ma duc undeva bine de tot cand ii ascult live sau... mai putin live De-a lungul timpului s-a intamplat asta cu entitati precum Coma, Vita de Vie, Luna Amara, E.M.I.L., Zdob si Zdub, Alexandrina Hritstov, Travka, Urma, Unu, OCS, Suie Paparude, P-nal, Raku, Dagga, sau Loredana Groza ( fara misto). Or mai fi fost si altii.
De la ai lor ar dura si durea sa trec prin toate placerile vinovate in materie de muzica. Mai bine ma intrebai cum ma vad de acum in 5 ani, sau care sunt hobbyurile mele :p.

No.3: Cum ai descrie muzica Dekadens? Crezi ca va incadrati in curentul “indie”, extrem de popular, de altfel, la ora actuala?

Roxana: Pentru mine nu conteaza ce e popular sau nu, si nici nu ma influenteaza impartirea muzicii pe genuri. O imbratisez cu totul si culeg din ea cat imi trebuie. Dekadens pare sa fie o vietate care gandeste cam ca mine, care refuza sa stea cuminte intr-o zona delimitata. Si pentru asta cred in proiectul asta, pentru ca are peste tot portite pe unde se poate reinventa. Asta inseamna indie? Asta o fi, atunci! Chiar nu am habar .

No.3: Cat la suta crezi ca reprezinta un solist pentru trupa din care face parte?

Roxana: Solistul reprezinta atat cat poate sa dea sau cat doreste sa impuna. Insa, pentru mine, fiind prima oara in ipostaza asta, contributia este mai mica decat ceea ce am de primit de la trupeti. Poate ca incepand sa compunem impreuna si, eventual, iesind din combinatia personalitatilor noastre un Dekadens mai interesant atat vederii cat si auzului, lucrurile se vor schimba. Si baietii vor tremura cand eu voi latra ). Deocamdata, sper sa nu ma hazardez declarand ca reprezint acel 25% cinstit si absolut necesar.

Interviu cu FDC

Mai 1st, 2009 | By admin

No.3: Salutare. Zilele trecute am intrat pe pagina voastra de myspace si am ramas foarte, foarte placut impresionat de ce am ascultat acolo. Scopul acestui interviu este tocmai de a acorda celor care nu auzit de voi, sansa sa va cunoasca. Asadar, cand, unde si cum s-a format FDC?

FDC: Povestea a inceput undeva in vara lui 2006 in urma unui anunt pe net. Evident formula initiala a fost cu totul alta, de atunci venind si plecand destui oameni. Insa pana la urma cine a trebuit sa ramana a ramas. Cantam in formula actuala de prin vara anului trecut.

No.3: Cum ati descrie genul pe care il abordati?

FDC: E un fel de alternativ cu influente….cred. Sincer nu am vrut niciodata sa il catalogam intr-un anumit stil.

No.3: Care ar fi cateva influente majore si sesizabile in muzica voastra?

FDC: Pai ascultam muzici destul de diferite unul de altul: de la Incubus, Anouk, RHCP sau Muse pana la Amy Winehouse sau Diana Krall.

No.3: Ce formatii romanesti ascultati? Ce parere aveti despre scena autohtona de alternative?

FDC: Avem multi muzicieni extrem de talentati care in momentul actual nu sunt promovati asa cum trebuie. Nu vorbim neaparat de trupe cunoscute - Kumm, Byron sau Grimus sa zicem, ci si de formatii care desi sunt la inceput merita o sansa. Cred ca la un moment dat va exista totusi o schimbare evidenta.

No.3: Muzica voastra mi-a adus aminte de Travka, Kumm sau Urma. Gresesc?

FDC: Sunt trupe pe care le-am ascultat si le ascultam si care pot fi alaturate celor de la intrebarea precedenta. Ne bucura asocierea, desi nu cred ca este cazul.

No.3: Cine compune versurile? Cam ce zone exploreaza partea lirica?

FDC: Pentru majoritatea Diana, pentru cele de la inceput Razvan , insa fiecare are de spus cate ceva.. De asemenea avem si cativa prieteni care au fost alaturi de noi la unele repetitii si au venit cu idei. Cantam despre lucruri care ni s-au intamplat sau despre ce simtim intr-un anumit moment.

No.3: O intrebare inevitabila – ce semnifica numele trupei?

FDC: Hmmm…toata lumea ne intreaba asta. Raspunsul este destul de banal: sala noastra de repetitii se afla intr-o… fabrica de ciocolata.

No.3: Cam cate concerte aveti la activ? Este vreunul care v-a impresionat in mod deosebit, pozitiv sau negativ?

FDC: Am inceput sa avem concerte din decembrie anul trecut, cred ca au fost cam 6 pana acum. Fiecare ne-a impresionat, insa cu siguranta o sa ne amintim cu mare placere de primul unde chiar am avut parte de o atmosfera extraordinara.

No.3: Cum reactioneaza publicul la muzica FDC? Cum ar trebui sa reactioneze?

FDC: Reactiile au fost pozitive, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Nu cred ca exista un mod anume in care ar trebui sa o faca, pana la urma fiecare se exprima si simte lucrurile in felul sau.

No.3: Cele patru piese de pe myspace fac parte dintr-un demo? Mai aveti si alte inregistrari?

FDC: Am putea spune ca este un demo. Mai exista si alte inregistrari si cu siguranta vor aparea si altele. Va recomandam sa intrati periodic pe pagina de myspace (www.myspace.com/fdcspace) sau pe site-ul nostru (www.trupafdc.ro)si o sa vedeti ce apare nou.

No.3: Ce planuri aveti pentru perioada urmatoare? Va ganditi deja la un album?

FDC: Pai cred ca e destul de simplu: ne dorim sa cantam. Asta inseamna concerte si cu siguranta la un moment dat un album. Material cred ca avem suficient si inca sunt multe idei de exploatat.

No.3: Ce spera membrii trupei FDC sa obtina de la muzica? Sau mai exact, ce se poate obtine de la muzica in contextul actual din Romania?

FDC: E vorba de a face ce-ti place, cred ca asta conteaza cel mai mult. Evident daca sunt si altii care rezoneaza cu ceea ce facem, intensitatea creste exponential. Pana la urma lucrul asta este valabil pentru oricine face muzica fie acasa, intr-un club sau in fata unui intreg stadion.

Interviu cu Mihnea Ferezan de la Tep Zepi si Luna Amara

Aprilie 27th, 2009 | By admin

Tep Zepi se pregatesc de lansarea primului album. Cu aceasta ocazie am stat de vorba cu Mihnea Ferezan, chitaristul trupei, si mai nou al celor de la Luna Amara.

No.3: Cand a aparut stirea, totul a fost atat de surprinzator incat lumea a crezut ca e o gluma. Acum, iata, ti-ai facut deja debutul alaturi de Luna Amara. A fost o experienta diferita fata de concertele Tep Zepi?

Mihnea: Este oarecum un alt stil muzical, prezenta trompetei permite anumite desfasurari ale chitarei in alta maniera. Cred ca si rolul in sine al meu in trupa Luna Amara este altul decat in Tep Zepi. In Tep Zepi sunt singura chitara, si alaturi de Vava trebuie umplut un anume spatiu, trebuie creat un anume feel, pe care in Luna Amara sunt ajutat de prezenta celei de-a doua chitare si a trompetei sa il asigur. In rest, sunt niste oameni cu care ma simt bine cantand, la fel ca si cu Tep Zepi. Mari oameni, mari caractere. In ce priveste aparitia mea in Luna Amara, iti pot spune ca a fost o surpriza (placuta) si pentru mine. Vorbeam cu Mihnea (Blidariu) pentru un cu totul alt motiv si mi-a fost formulata propunerea. Cert este ca m-am bucurat tare mult.

No.3: Cum vei reusi sa te imparti intre turneele si concertele celor doua trupe? Vom mai vedea vreodata Tep Zepi in deschidere la Luna Amara?

Mihnea: Foarte lejer, cred eu. Ca si desfasurare in viata mea, eu cu asta ma ocup, sunt muzician. Astfel incat sa cant cu doua din trupele mele preferate nu poate decat sa ma bucure. Tep Zepi in deschidere la Luna Amara, cine stie, ar insemna un concert de trei ore pentru mine. Pentru cine nu stie e destul de obositor fizic, dar fac pregatiri cu un antrenor. Urmeaza curele de steroizi, si pe urma totul va fi posibil.

No.3: Ce parere au Bogdan, Vava si Vlad despre decizia ta de a te alatura inca unei trupe?

Mihnea: Au fost extrem de faini, si m-au sustinut all the way. Cert este ca m-au amenintat fizic in cazul unui refuz.

No.3: Privind inapoi la istoria trupei Luna Amara, ce parere ai, muzical vorbind, despre fostii chitaristi, Petru Gavrila si Vali Deac?

Mihnea: Pe Petru doar l-am vazut din public. Din punctul meu de vedere Petru este un mare chitarist. Pe Vali am avut placerea sa il cunosc si si sa vorbim cu mai multe ocazii. Este un tip excelent si un muzician bun.

No.3: Plecarea lui Petru si venirea lui Vali a coincis cu o schimbare radicala de stil pentru Luna Amara. Cum crezi ca va influenta venirea ta stilul formatiei?

Mihnea: Nu stiu, eu sunt un chitarist atipic, prin executie si idei. Nu as face nimic care ar putea dauna imaginii audio a trupei. Dar baietii mi-au oferit intr-o oarecare masura mana libera pe materialele noi, astfel incat va fi si amprenta mea pe muzica Luna Amara. Eu cred ca va suna bine.

No.3: Sa vorbim acum despre Tep Zepi. Walk On By, Toti La Fel, Vinyl, Alarma, Relaxare sau Face Down - toate sunt piese care nu au intrat pe "Son Of A Dollar And A Song". Ce se va intampla cu ele?

Mihnea: Sunt piese pe care le-am vandut pentru a fi remixate in Turcia. Asteptati reclamele de la prezervative din Turcia si s-ar putea sa fiti surprinsi de coloana sonora. Ele vor mai aparea cel mai probabil si pe un viitor material discografic Tep Zepi.

No.3: Cum crezi ca va fi primit albumul?

Mihnea: Cu bratele deschise. Este un material ce lipsea din peisajul autohton si, de ce nu, si de afara. As vrea sa ajunga la urechile cator mai multi oameni, pentru ca sincer, veti fi surprinsi pozitiv de el. Am lucrat mult la el, toti patru, este exact ce ne-am propus la inceput. Sper sa va placa.

No.3: De unde vine titlul?

Mihnea: Din filmele porno la care se uita Vava. E obsedat. Of…..

No.3: Care este piesa ta favorita de pe album?

Mihnea: In general cred ca este Oblivion de la Mastodon, ah de pe albumul Tep Zepi? Hmm, toate imi plac la fel de mult. Nu serios, toate.

No.3: Crezi ca Tep Zepi va beneficia de o publicitate mai buna acum, cand la una dintre cele mai populare trupe de rock din Romania, Luna Amara, este chitarist "Mihnea Ferezan, membru si in Tep Zepi"?

Mihnea: Sau poate invers.

No.3: Este prima data cand canti in afara Tep Zepi, sau ai mai colaborat si cu alte trupe?

Mihnea: Este prima oara cand cant cu “una dintre cele mai populare trupe de rock din Romania”, in afara de Tep Zepi.

No.3: Cum a fost concertul din Cluj?

Mihnea: Fain. Am cantat cu Mihnea, Nick, Dabija si Razvan, un tur de forta. Clubul este excelent si ne place mult sa cantam acolo, lumea faina, ne-am simtit bine toti patru. Multam mult de aportul lor, si celor prezenti la concert.

No.3: Ce asteptari ai de la lansarea din Bucuresti?

Mihnea: La fel ca si in Cluj, ma astept la un concert fain si de la mici suprize pe care vi le vom face voua. A, si de interpretarea echipei Rain District. Tare trupa.

No.3: Mihnea, iti multumim pentru timpul acordat. Ne vedem miercuri, in Control.

Mihnea: Multam mult si eu, ma platesti acum sau dupa?

Interviu cu Mihai Andrei de la Dekadens

Februarie 23rd, 2009 | By admin

Dekadens vor sustine in luna martie primele concerte in afara Romaniei, pe scena festivalurilor Canadian Music Week si SXSW. Am stat de vorba cu Mihai Andrei, basistul trupei, care ne-a comunicat ultimele impresii inainte de plecarea in ceea ce ei numesc turneul "Burn Alive". Si nu numai.

No.3: Cu ce ganduri si asteptari pleaca Dekadens sa cucereasca lumea?

Mihai: Buna intrebare, cred ca o sa aflam cand terminam turneul si vedem ce se intampla: aaa, deci asta cautam!... super tare!... E greu sa exprim, personal, ce simtim acum, exact: emotii, mancarimi, sete, foame, adrenalina, adrenalexandra, habar n-am. Ideea e ca abia asteptam sa iesim, sa ne dam cu capul de pereti p-acolo, sa cunoastem lumea noua a continentelor si sa fim cat de vii putem.

No.3: Cum crezi ca va fi sa cantati in fata unui public care nu va cunoaste deloc?

Mihai: Ca atunci cand am iesit sa cantam in provincie, imediat dupa lansarea albumului "Kill and Tell" ). Glumesc, sper. Va fi interesant sa vedem cum reactioneaza un public care are o portie sanatoasa de curente muzicale foarte bine puse la punct (nu ca in Batrana Anglie, dar oricum, vorbim de tara tuturor posibilitatilor, gen). Sunt aproape constient ca ne vom izbi de pustiuri pe ici pe colo, dar o experienta completa “in afara”, trebuie sa aiba de toate. In mare, noi vom canta la fel, conform credo-ului trupelor mici/mari: nu conteaza cati vin, conteaza cati bani primim! ). Glumesc, din nou, vom rock’n rolla indiferent de numarul ascultatorilor, cum de altfel facem si in peisajele natale. Ideea e sa te simti bine cantand, nu numarand banii sau ascultatorii. E normal sa te bucuri de un public numeros si mai ales unul receptiv. ”Sa fie bine la formatie”, cum zice fratele Boddy.

No.3: Veti fi plecati toata luna martie din tara? Cam cum arata programul?

Mihai: Programul este stufos, la prima vedere ai impresia ca nu ai nevoie sa te cazezi niciodata sau sa dormi, ca nu prea ai cand.Cred ca daca tot iti planifici sa iesi, ca trupa, afara, e important sa iti incerci norocul pe cat de mult posibil. Noi o sa ne deplasam din Canada in Detroit, pe urma inapoi in Canada, doar ca sa ne intoarcem in Texas, si pe urma plecam din Texas in Canada, ca sa ne intoarcem in Romania. Amestecate cu Canadian Music Week si SXSW, mai avem cateva concerte de club, un fel de warm up pentru pulsul orasului in materie de muzica pe care o promovam noi, sa zicem. Programul este un sarpe lung si cu intentii necunoscute, care se infasoara in jurul festivalelor mari, din America si Canada, ne asteptam sa se intample orice, oricand si vrem sa vedem cat mai mult si sa cantam cat mai mult.

No.3: Ce va incanta mai mult, Canadian Music Week sau SXSW?

Mihai: Acum ar trebui sa ma duc repede pe net si sa ma uit cine canta unde si sa iti dau un raspuns bazat pe ce imi place mie personal , ca noi in trupa avem cele mai variate gusturi in materie de muzici, artisti, genuri, gen. Intr-un fel, faptul ca nu m-a interesat cine vine p-acolo, se reflecta in lupta pe care am dus-o sa iesim din Romania. Ca in basme, cu Canada am luptat pana am intrat in pamant pana la genunchi iar cu America am luptat pana am intrat la 6 metri sub pamant. Pur si simplu ne-am preocupat sa iesim, nu sa vedem pe cine o sa vedem. E si mai spontana faza cu cat nu stiu pe cine o sa vad, o sa vedem, p-acolo. E ca o petrecere surpriza . Din punct de vedere al publicului, zic eu, Canada a inceput sa genereze muzica de foarte buna calitate, de foarte mult timp deja si publicul pare mult mai interesat de curentele noi si de ce poti sa aduci nou pe scena muzicala. America e pur si simplu rock cu totul. Sa zicem ca am sperante mari de la Canada si in America... o sa aflam pur si simplu.

No.3: Va mai intoarceti sau emigrati?

Mihai: Shhhh... daca azi este 22.02.08, maine avem interviu la ambasada lu’ America. Iti zicem dupa . E simplu: daca ni se ofera o intelegere buna, bine conturata, REALA si care pune trupa intr-un avantaj simtitor fata de piata din Romania, care e la cativa ani de la a se naste, s-ar putea sa ne gandim tare si apasat. Pe de alta parte, acum se lucreaza fara frontiere si o casa bine pusa la punct reactioneaza si international. Eu, personal, vreau inapoi acasa. Eu, in trupa asta, vreau sa vad daca se arunca ceva in directia noastra si ne apucam de mestecat numai dupa ce se intampla cu adevarat.

No.3: In alta ordine de idei, deja aveti patru piese noi prin concerte (Neon Lights, Twilights, Work it, Babylon). Cum ti se par acestea in comparatie cu cele de pe "Kill And Tell"? Este vreo schimbare?

Mihai: Abordarea pieselor este oarecum la fel, gandim crud si simplu, ni se pare noua ca puterea vine din ideea buna, nu din compozitia complexa si care vine cu manual de instructiuni. Pe primul album, au fost destul de multe influente din proiecte si idei anterioare proiectului, idei care au fost prelucrate si transformate in multe din piesele de pe "Kill and Tell" (de exemplu: Denise The Disease - o fosta piesa Traum - Mihai, Kids - un proiect Subzero – Jan, Midnight Star - proiect Subzero - Jan, etc). Albumul era foarte personal, cu multe idei din trairi proprii si cu accentul pus pe simtire, nu coerenta de abordare, intre stilul pieselor. Anything goes, pe primul album. Piesa Getaway, anunta fara sa stim nici noi, noul concept de piese, pe care avem deja placerea sa le cantam live. Sunetul va ramane crud, insa piesele au capatat o ritmicitate si o atmosfera foarte electrica si dinamica in comparatie cu primul album, care era mult mai alternativ-grunge-indie. Un mare merit in aceasta schimbare il are Becky, intervenind inspirat cu sintetizatorul/clapa/pianul rock si nevoia noastra sa “dansam” altfel pe progeniturile noastre muzicale. Jan are iar un merit colosal, pentru ca sta noaptea si face riff-uri noi, electrice, rapide si foarte melodioase. Avem atat de multe idei, odata cu contributiile noi, ca nici nu ne vedem cu mai putin de 14-15 piese pentru noul album.

No.3: Va ganditi deja la un al doilea album?

Mihai: Categoric. Avem deja, dupa cum bine stii, patru piese noi, pe care le poti diferentia clar de cele de pe "Kill and Tell", si la sala ies mereu riff-uri super tari din jam sessions. Pe cat de mica sala noastra de repetitii, culmea, invers proportional, producem idei la greu. Avem marele noroc sa le materializam si sa le finalizam foarte repede, alipirea noastra ca membri ai trupei Dekadens fiind cea mai productiva chimie, de cand ma stiu instrumentist si nu numai, in vreo trupa. Deja vizualizam albumul, povestea, grafica, muzica si promovarea. Ne amuzam spunand ca suntem DIY band (Do It Yourself) insa, nu putem uita de imensul ajutor oferit de RoadRunner Music prin Mihai Antonescu, Alexandru “Alec OMB” Catrina. Aici s-ar aduna in egala masura si New Folder si Scrap Art Design. Tot impreuna cu gasca asta o sa scoatem si urmatorul album, cu care sigur o sa avem un impact mai puternic, anul viitor.

No.3: Unii spun ca tu reprezinti latura "heavy" a trupei, tinand cont ca ai mai trecut, de exemplu, prin Crize... Esti de acord?

Mihai: ) Latura “heavy”, adica sunt cel mai gras din formatie ??!... Foarte adevarat! ) Trebuie sa recunosc ca eu sunt mort dupa rapcore, grunge, nu-metal, alternativ, metal, trash, crossover, big beat, electro, indie, s.a.m.d. asa ca ma scald in valente multiple. In clipa in care am parasit nOciv, am cautat sa explorez cat mai mult. E foarte greu sa gasesti o trupa in care sa te intelegi atat de bine cu restul membrilor. Daca Dekadens ar fi un svaiter muzical, fiecare membru ar veni cu gusturile lui si ceea ce il inspira si ar umple golurile, rezultand in ceea ce facem propriu-zis. Urasc genurile muzicale. Mi se pare ca sunt dictate de ce este trendy si hip in perioada respectiva. Revenind, probabil ca eu sunt mai agitat si am interventii la voce care tradeaza pasiunea catre un stil mai apasat si, sa zicem, mai “heavy”, insa sunt de fapt influentat de energia pieselor. Sunt un dependent al varfurilor de energie din piese, de oricare gen ar fi ele. Raspuns fara ocolisuri: nu reprezint latura “heavy”, reprezint, cu voia trupei, latura agitata a trupei, si sunt purtat de val de piesele care imi dau un imbold deosebit , inca de la primul riff sau primul jam session.

No.3: O mare parte din versurile Dekadens sunt realizate de tine. Despre ce vorbesc ele?

Mihai: Versurile sunt create in prima faza de catre mine, nu toate, insa. Am avut intotdeauna un sweet tooth pentru versuri, mai ales cand o piesa, in forma ei instrumentala, ma facea sa rimez, sa aliniez voci sau sa versific. Dupa ce fac o linie de voce si asez versuri pe ea, lucrez cu Becky pentru adaptarea lor, si ne intelegem foarte bine la idei. Piesele, de altfel, ies foarte repede la trupa asta. Daca trece testul celor trei repetitii, in forma ei gelatinoasa, luam o idee si o solidificam si o mancam pe paine. Eu mananc fara paine, ca-s “heavy” ). La capitolul de teme versuri... e greu. Muzica ma face sa pun cuvinte pe foaie, sa provoc imagini sau amintiri care sa ajute piesa, si sa ii dea coaie sau simtamant pe masura. As putea sa iti spunem, toti cei din trupa, ce inseamna versurile pentru fiecare in parte, sau ce inseamna pentru mine cand le scriu pentru prima oara sau cand le adaptez cu Bex, insa am impresia ca as rapi explozia melodiilor noastre. Temele pieselor se impart intre: relatii de orice felul, dragoste, sex, crime, vicii, fete frumoase si rele, revolta, povesti reale ale membrilor trupei, adaptate pe muzica si cu scenariul un pic sucit, etc. De exemplu, Climbing Up The Walls, a pornit de la o serie de povestiri de-ale lui Bex, Denise The Disease este fata care iti face inima praf dar de care nu poti sta deoparte, Fire In The Hole sau tThe Hunt sunt revolte impotriva oamenilor care sunt superficiali si ignoranti si influenteaza mediul din jurul lor, Babylon este o revenire la ce obisnuia sa te faca sa razi, sa respiri fara sa oftezi, o intoarcere la origini. Baza versurilor noastre o reprezinta raspunsul sentimentelor acceptate sau refuzate, pe care le bagam intr-o lume fututa si frumoasa si asteptam sa vedem ce se intampla, fiecare cum stie mai bine. Noi stim sa facem asta prin Dekadens. Nu cautam sa fim intelesi, vrem sa fim ascultati. Si sa ne pierdem mintile facand asta.

Bafta !