CRONICA: Semiosis si White Walls @ Control

14 octombrie 2010 | postat de herminedirt

Bring The Noise si Asiluum Records, doua puteri esemtiale care actioneaza in muzica romaneasca, si-au unit fortele pentru a realiza o seara memorabila: lansarea primului album White Walls, "Mad Man Circus". Candidat serios la titlul de albumul anului 2010, materialul reuneste, sub un nou artwork memorabil realizat de Costin Chioreanu, 8 piese lungi, dinamice, care se imbina intr-o avalansa hardcore-metal calculata parca matematic.


SEMIOSIS

Semiosis, desi abordeaza un gen mult diferit fata de White Walls, au fost perfecti in contextul evenimentului, deschizand cu succes seara. Au urcat pe scena la timp, in jurul orei 21:00, si au executat tacticosi, cu precizie si minutiozitate, un set-list aproape continuu care a durat mai bine de 30 de minute. Cei doi muzicieni care alcatuiesc proiectul au substituit cu brio o intreaga orchestra, reusind sa alunece insesizabil de la beat la beat, de la riff la riff.

Baietii de la Semiosis s-au jucat cu o gama larga de sunete, efecte si stari sonore, construind pe un fundal noise rock si folosind repetitia ca mijloc central de exprimare. Atmosfera a fost detasata, brazdata de riff-uri usoare, la inceput, pentru ca pe parcurs tonurile sa se accentueze. Pana la final, deja se lasase intunericul, riff-urile joase aducand aminte de sobrietatea celor de la Tool, iar tobele traznind cu exactitate si consecventa, intr-un tempo aproape doom metal. Succesiunea de fraze muzicale s-a incheiat chiar cand se simtea nevoia, iar Semiosis au parut placut surprinsi de reactia pozitiva a publicului (nu este un secret "popularitatea" muzicii experimentale in Romania), la fel cum publicul a fost placut surprins de complexul ansamblu elaborat pe scena.

WHITE WALLS

In ciuda defectiunilor vitale de care sufera piata muzicala romaneasca, din timp in timp apar trupe atat de bune, incat este imposibil sa nu iasa la suprafata, chiar si in acest context. Unicitatea si clarviziunea muzicala, atunci cand sunt ridicate la un nivel superior majoritatii, se transforma in forte tectonice ce ridica formatia respectiva din subsol - underground. Luna Amara, Implant Pentru Refuz, Omul Cu Sobolani, Urma sunt cateva exemple elocvente ale acestei axiome muzicale. Iar White Walls par sa urmeze la rand, venind cu un gen modern, gasind o noua modalitate de a utiliza elemente hardcore si metal deja tocite si reusind sa astupe o mare fisura din spectrul genurilor abordate in muzica autohtona contemporana.

Publicul din aria hardcore pare a fi cel mai plin de viata dintre toate celalalte curente prezente in Romania. Exista o scena unita, se asculta si se cunoaste multa muzica iar multe trupe primesc aprecierea meritata la concerte. Lansarea de album a celor de la White Walls a parut un eveniment care a adus pe scena o formatie deja consacrata, entuziasmul fiind prezent pe tot parcursul concertului si avand lungimi de unda foarte scurte: inca de la urcarea pe scena a trupei, urlete neanderthalice au rasunat in public.

Acum e old school hardcore, peste cateva secunde e un clean cu iz clasic, se trece apoi la metal, totul este brusc, neasteptat, spontan, schitat parca la nivel milimetric si turnat in forme de acorduri nefiresti specifice math-metal-ului. Daca la toate acestea adaugam o prezenta scenica conectata din plin la nivelul de energie al pieselor, obtinem o adevarata forta a naturii, o trupa foarte rafinata, desi foloseste idei primitive. Muzica White Walls este resimtita la nivel nervos, creand o presiune enorma prin stratificarea excesiva a unei multitudini de elemente, intr-un spatiu temporal redus.

Complexitatea voita a muzicii White Walls este apreciata in primul rand de muzicieni. I-am zarit in public pe fratii Ferezan, Mihai Andrei (Dekadens), chiar si pe Laszlo Demeter (iCoRy), venit tocmai de la Targu Mures. Foarte bun a fost feed-back-ul in ceea ce priveste standul de merchandise, tricourile negre cu logo-ul White Walls fiind la mare cautare. Un astfel de tricou a fost purtat la inceputul lunii octombrie chiar de catre basistul trupei Luna Amara, Sorin Moraru, in timpul concertului sustinut de clujeni in deschidere la Ozzy Osbourne.

Playlist-ul serii a inclus in totalitate albumul "Mad Man Circus", caruia i-au fost adaugate doua cover-uri dupa doua trupe inrudite genului abordat de White Walls, plin de forta si tehnicitate: Zao (SUA, metalcore) si Textures (Olanda, progressive/mathcore). La bis a fost reluat primul track al playlist-ului si totodata al albumului, 'Friends For A While', cea mai atractiva dintre compozitiile selectate.

1. 'Friends For A While'
2. 'The One Who Walks...'
3. '...Into The Water'
4. 'The Lost Art Of Chapeaugraphy: Part I'
5. 'The Lost Art Of Chapeaugraphy: Part II'
6. 'The Lost Art Of Chapeaugraphy: Part III'
7. 'A Fall Farewell' (Zao cover)
8. 'Awake' (Textures cover)
9. 'Sinners'
10. 'Curtains'.

Sunetul nu se propaga in vid. A auzi este un privilegiu de care oamenii nu se bucura destul, consumand vibratii pretioase cu balast sonor. White Walls stiu insa cum sa profite de orice tresarire a timpanului, slefuind fiecare nota pana capata un sens si o finalitate, aceasta aterizand cu ecou in celulele ascultatorilor. White Walls sunt sculptori desavarsiti ai sunetului.