CRONICA: Uma Swan @ Underworld

18 septembrie 2010 | postat de herminedirt

Incadrarea intr-un flux intermitent iti ofera oricand posibilitatea de a face o trecere lina de la activitate la inactivitate. A privi detasat, de pe margine, existenta umana, este, probabil, cel mai de seama deliciu psihic pe care ni l-a rezervat natura. Ridicarea deasupra conceptelor de inactivitate si activitate le anuleaza pe ambele, lasand insa prea mult loc liber, pentru notiuni noi, deocamdata necunoscute.

Joi seara, in Underworld, proaspatul proiect post-punk/goth/shoegaze Uma Swan, un super-grup format din membri vaduvaBOB, The Bad Days Will End si Howling Saints, a prezentat audientei perversul EP de 3 piese "Cygnet", un material grotesc, plin de o incarcatura sexuala devianta, desprins dintr-o dimensiune tectonica a psihicului, la granita dintre imaginatie si subconstient. Primii 20 de platitori au meritat din plin privilegiul de a primi si CD-ul, prin simplul fapt ca au fost primii 20 - in conditiile in care mentalitatea generala a publicului roman este "lasa ca nu e nimeni la ora asta".

Scena goth din Bucuresti este una efervescenta si activa. Cu o diversitate de caractere si caracteristici, cu nelipsitele clisee negre de pus in rama, dar si cu individualitati care prezinta toate proprietatile unui viitor monument, acest curent proscris ofera o serie de proteine mentale; pentru cei care stiu de unde sa le absoarba. Ce-i drept, este o comunitate opaca, exclusivista, indivizibila, dar cu atat mai mare satisfactia cand reusesti, cu mijloacele proprii, sa scrutezi pana in adancurile ei. Reducerea la absurd este un sistem filozofic viabil.

Uma Swan ne-au promis "shoegaze" - si asta ne-au dat. O atitudine retrasa, depresiva, bine asortata cu un public introvertit si cu o muzica suprarealista. Povara existentei trebuie purtata 24/7, astfel, prin expunerea prelungita la sentimente cu gabarit depasit, se creeaza conditiile unei ascensiuni a mijloacelor receptive. Iar intr-un mediu neutru, fara atractie gravitationala, ascensiunea ESTE descensiune. Fiecare secunda care exista a existat - de aceea, un show de calitate reuseste sa invaluie receptorul prin toate mijloacele posibile, fiecare miscare, fiecare expresie, fiecare nota dintre piese contribuie la un ansamblu mult mai complex decat se crede. Fiecare concert trebuie abordat ca si cand ar fi ultimul, ca si cand la sfarsitul ultimei piese va inceta orice miscare moleculara in Univers.

Concertul a inceput repede si s-a terminat si mai repede, fara sa lase nimic pe afara dar si fara a adauga incarcaturi suplimentare. Tema centrala a serii a fost, fireste, EP-ul "Cygnet", cele trei piese care il alcatuiesc fiind interpretate de cate doua ori, o data in debutul show-ului, si inca o data (sub forma unui bis cerut firav si acordat repede) la final. Compozitiile simple reduc muzica la necesitatile vitale, intr-o maniera tipica post-punk. Sectia ritmica preia controlul pieselor - Peter ne dovedeste ca poate fi si un basist excelent, cantand pe mai multe piese la acest instrument. Schimbul de instrumente dintre Peter si Alex creeaza o diversitate instrumentala benefica, fiecare reusind sa isi exprime ideile prin toate mijloacele posibile.

Pe langa piesele de pe EP, au mai iesit in evidenta:
- 'Lust In The Garden', in care Peter a abuzat din plin clapele, reusind sa creeze o linie superb de haotica si incoerenta, spre savoarea sonora a publicului;
- 'Narcissus', o scurta creatie instrumentala, descriind o atmosfera plata, stearpa, o nostalgie degenerata printre urme ale unui conflict apus;
- 'Dirge' - o trupa buna stie cum sa isi aleaga cover-urile. Uma Swan au optat in acest sens pentru formatia britanica de psychedelic/electro Death In Vegas, rezultatul fiind aproape 9 minute in care singurele versuri ("la-la-la") evolueaza de la apatie la isterie, totul fiind suprapus unei furtuni noise rock.

Muzica Uma Swan este perfect incadrata in aria post-punk, acest copil degenerat al punk-rock-ului care si-a permis sa diversifice si sa adanceasca liniile trasate sumar de explozia artistica si sociala inceputa in 1977. Continutul sonor este unul personal si meditativ, fiind structurat in buchete de impresii intamplatoare minuscule, asociate reversibil, care raman la un nivel inferior, departe de marile structuri dominante. Publicul este atras pe baza unei afinitati magnetice temporare, care pastreaza temperaturile scazute necesare pentru dezvoltarea unor sentimente-parazit care nu se vor regasi niciodata in versurile unor genuri "fierbinti" precum hardcore-ul sau metal-ul.

Muzica devine importanta atunci cand nu mai depinde de muzica, de note, de curent electric si instrumente fizice. De aici porneste, dupa care se evapora si ramane intr-o stare semi-materiala. Exista o anumita latura a muzicii care ar supravietui si in vidul surd al spatiului. Acolo par sa tinteasca Uma Swan.