The Mono Jacks si Baddies @ Mojo

7 Februarie 2010 | postat de herminedirt

Avem de-a face cu un inceput bun de an in plan concertistic. Dupa ce show-ul oferit joi de Dutevino a fost un succes neasteptat in ceea ce priveste participarea, aseara clubul Mojo a fost din nou plin pentru concertul britanicilor de la Baddies. Ca de fiecare data cand este vorba de One Day si Mojo, totul a fost pus la punct ca la carte, de la promovarea intensa care a avut un rezultat vizibil, pana la punctualitate, concertul incepand in jurul orei 21:30.

Au inceput cei de la The Mono Jacks. Nu putem spune despre ei ca au cantat "in deschidere", deoarece playlistul ambelor formatii a fost compus din acelasi numar de piese, 13. Desi ambele incluse in familia indie rock, au existat diferente mari intre abordarea muzicala si scenica a celor doua trupe, publicul gustandu-le insa pe amandoua.

Aranjata, slefuita, perfect asezata si dezvoltata voit monoton pe structuri fixe, muzica celor de la Mono Jacks este perfecta intr-un fel aproape robotic. In prim plan se afla, fireste, Doru Trascau, un artist complet care iese in evidenta prin realizarile sale - si nu din dorinta de a iesi in evidenta. Piesele Mono Jacks, desi dintr-un cu totul alt film fata de AB4, pastreaza inca unele elemente sonore care sunt un trademark al pieselor compuse de Doru.

Personalitatea lui Doru si experienta muzicala dobandita alaturi de AB4 se regasesc in activitatea Mono Jacks; este evidenta maturizarea lirica si stilistica. Angoasa tineretii a apus, la fel si latura grunge, muzica schimbandu-si starea de agregare - s-a calmat, s-a oprit din miscarea haotica, s-a solidificat, pierzand din spontaneitate dar castigand forta si stabilitate.

Nici o urma de stabilitate in ceea ce priveste Baddies. Pamantul ne-a fugit de sub picioare si am fost zguduiti imediat ce pe scena au urcat cei patru muzicieni plini de personalitate veniti tocmai din Southend, Essex. Pana sa ne dam seama ce ne-a lovit, concertul s-a terminat si scena a ramas ca dupa o furtuna, vibrand inca sub feedback-ul asurzitor al chitarelor abandonate pe podea. Recitalul britanicilor a fost scurt, la obiect, plin de forta si a reusit sa se termine inainte ca orice urma de plictiseala sa isi faca loc.

Trecand peste muzica, Baddies au oferit un adevarat show vizual, grimasele psihotice si miscarile epileptice ale acestora fiind laitmotive ale prestatiei. Concertul a parut o manifestare temporara a unor efecte induse de substante halucinogene, la final scena zacand parasita si devastata de supradoza de decibeli. Baddies au reusit sa fie pe acelasi nivel de unda cu publicul, fiind atat de sinceri si autentici incat muzica a trecut deseori pe planul secund.

Intercity-ul Baddies a oprit asadar cu succes in halta Bucuresti, in drum spre Japonia, unde trupa va sustine un mini-turneu. Ii adaugam pe Michael Webster, Jim Webster, Simon Bellamy si Danny Rowton pe lista oaspetilor pe care ii mai asteptam prin capitala.