Astero si Luna Amara @ Fabrica

1 Februarie 2010 | postat de herminedirt

Dupa un concert desfasurat intr-o atmosfera dezolanta joi seara, Fabrica a parut mult mai insufletita aseara, la primul concert Luna Amara din anul 2010. Cu o constanta de invidiat si inclinatii tot mai evidente catre comunitatea si vibratiile metal, Mihnea, Nick & co. au prezentat un mozaic stilistic care a stralucit pe placul fanilor, sub lumina alb-albastruie din Fabrica.

Desi a existat destul loc de desfasurare, in mod suprinzator nu am avut aseara parte de miscari prin fata scenei, decat sporadic si fara forta. Piesele acustice au parut sorbite mai bine de public, asortandu-se perfect cu starea de amorteala fizica si psihica determinata de conditiile meteorologice deloc prietenoase.

Sa canti in deschidere la Luna Amara este o pozitie demna de invidiat si o posibila rampa de lansare. In primul rand, aproape orice concert Luna Amara, oriunde si oricand ar avea loc, aduna public. In al doilea rand, esti aproape sigur ca o sa beneficiezi de ceva atentie, clujenii pastrandu-si integritatea de-a lungul anilor si evitand, cu mici exceptii, sa fie asociati cu acte muzicale banale sau submediocre.

Cu un backround general alternative metal, un sound modern si o prezenta feminina la voce, Astero vin din aceeasi familie cu trupe gen Zebre sau Evo. Exceptand o usoara puerilitate lirica, formatia a fost o aparitie cat se poate de placuta, atat sonora cat si vizuala, reusind sa capteze atentia si sa profite de ea pana la capat. Promitatori, cu idei clare si indraznete, Astero se desfasoara pe scena conform definitiei proprii - "Lui Astero ii place sa cante, ii place ce canta si ii place cand si altora le place ce canta".

Din punct de vedere muzical, Astero nu ar exista in forma actuala fara Laura, a carei voce acida schimba complet fizionomia pieselor. Altfel, sunt folosite succesiuni clasice de acorduri, structuri tipice hibridului alternative metal post-2000, cu un accent deosebit pe bas, puternic si sobru. Principalul scop al unei trupe care canta in deschidere este sa nu plictiseasca si sa reuseasca sa ia ochii celor din public de pe ceas - iar Astero au reusit cu brio.

Luna Amara sunt deja un cult al underground-ului bucurestean. Nu au cunoscut pana acum esecul muzical, reusind sa treaca peste momentele grele si regenerandu-se dupa fiecare pierdere, in ton cu atitudinea revolutionara. Clujenii au un camp gravitational imens, care nu lasa nici o posibilitate de scapare, singura directie fiind in jos. Imnul furiei, 'Gri Dorian', a deschis playlist-ul, 'Stare De Gratie' urmandu-i la scurta vreme si prelungindu-i efectul monocrom.

Luna Amara este o suma a membrilor ei. Fiecare dintre ei reuseste sa atraga atentia: Sorin face sporturi extreme pe grif-ul lat cat un copac al basului cu 6 corzi, Razvan loveste in tobe de parca nu ar mai exista ziua de maine, Mihnea Ferezan este imposibil de anticipat in timp ce Nick si Mihnea au mai multa influenta decat niste lideri politici.

Printre highlight-urile playlist-ului s-au numarat 'Albastru' si 'Rosu Aprins', cantate aproape integral de public, 'Little Sun', inclusa destul de rar in aparitiile live sau 'Ego Nr.4', la fel de revigoranta ca in 2004. Fireste, nu putea lipsi bis-ul, cu 'Intunecare' si 'Loc Lipsa'. Aceasta din urma a avut un invitat special, Cipra, chitaristul trupei Front, care l-a ajutat pe Nick cu partea vocala, crescand dinamismul si decibelii piesei la cote alarmante.